Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2492/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2492/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-07-2014 în dosarul nr. 1488/93/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2492
Ședința publică de la 16 Iulie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte - Judecător Sindic R. N.
Grefier A. M. P.
Pe rol judecarea cauzei F. privind pe reclamanta . prin lichidator judiciar DM INSOLV CONSULT IPURL și pe pârâta G. M., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată –angajare răspundere.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.07.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.07.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fata se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.01.2014, sub numărul de mai sus, reclamanta . prin lichidator judiciar DM INSOLV CONSULT IPURL a chemat in judecată pârâta G. M., solicitând obligarea pârâtei la plata pasivului debitoarei rămas neacoperit, în sumă de 257.193,92 lei, în temeiul prevederilor art. 138, lit. "a" și "d" din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
In motivare, in fapt, debitoarea V. D. S.R.L. a intrat în procedură generală de insolvență, prin sentința civilă nr. 2445 pronunțată, în data de 17.09.2013, de către Tribunalul Ilfov, Secția Civilă, în cauza ce formează obiectul dosarului nr._ 13.
Reclamanta a arătat ca pârâta este asociat cu co participare de 90% la constituirea capitalului social, precum și administrator al debitoarei, astfel cum rezultă din furnizarea de informații anexată rapoartelor întocmite în cauză de către administratorul judiciar.
În cursul procedurii nu au putut fi identificate bunuri în patrimoniul debitoarei, prin a căror valorificare să se achite pasivul lichidării, astfel cum rezultă din conținutul rapoartelor întocmite, în cauză, de către subscrisa, în calitate de administrator judiciar desemnat.
Din conținutul tabelului definitiv completat al creanțelor aflat la dosar, coroborat cu împrejurarea că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei, rezultă că pasivul rămas neacoperit este de 257.193,92 lei.
Din conținutul rapoartelor întocmite în cauză de către lichidatorul judiciar, care a analizat cauzele și împrejurările intrării în insolvență, cu stabilirea persoanelor vinovate și a premiselor pentru atragerea răspunderii personale a acestora pentru pasivul rămas neacoperit. Astfel, administratorul asociat G. M. a utilizat în interes personal bunurile debitoarei, constând în:
1.activele imobilizate în valoare de 14.896 lei;
2.stocurile în valoare de 458.974 lei;
3.disponibilul în sumă de 6.086 lei aflat în casa și conturile debitoarei.
Toate aceste bunuri au fost raportate ca existând în patrimoniul debitoarei la data de 31.12.2011, ultima dată când s-au depus raportări contabile, de către însăși pârâta G. M., având în vedere calitatea acesteia de administrator.
În legătură cu aceste bunuri reclamanta a arătat ca nu există date că au fost utilizate pentru plata datoriilor debitoarei si ca nu au fost predate lichidatorului judiciar.
Din modul în care se coroborează, în prezenta cauză, toate aceste elemente, reclamanta a precizat că se creează prezumția că bunurile aparținând debitoarei au fost folosite în interes personal de către pârâta G. M., împrejurare de natură să atragă răspunderea personală a acesteia pentru pasivul rămas neacoperit, în temeiul prevederilor art. 138, lit. "a" din Legea nr. 85/2006. 2.
Ulterior datei de 31.12.2011 nu mai sunt publicate bilanțuri ale debitoarei pe site-ul Ministerului de Finanțe, ceea ce creează prezumția că pârâta G. M. nu a mai organizat și condus evidențele contabile în conformitate cu prevederile legale, ceea ce a avut o contribuție la . debitoarei deoarece nu au mai putut fi urmărite și recuperate creanțele în valoare de 722.127 lei raportate la aceeași dată și atrage incidența în cauză a prevederilor art. 138, lit. "d" din Legea nr. 85/2006.
În drept, cererea se întemeiază pe prevederile art. 138, lit. "a" și lit. "d" din Legea nr. 85/2006, precum și pe prevederile art. 329 din codul de procedură civilă.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în administrarea căreia rugăm să ne admiteți utilizarea documentelor aflate în dosarul de insolvență, precum și cu interogatoriul pârâtei.
A solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Deși legal citată, pârâta nu formulat întâmpinare.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamanta susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât, în calitate de administrator al debitoarei, prin săvârșirea de acesta a faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006, și anume a faptei de a fi folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
În privința faptei de a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, imputate pârâților, instanța reține că reclamanta nu a făcut proba, prin înscrisuri concludente, a elementelor constitutive esențiale ale faptei ilicite în discuție. Simpla indicare a faptei astfel cum este prevazuta de art.138 al.1 lit.a din lege nu este suficienta, trebuind sa se arate si sa se probeze care sunt bunurile/creditele ce au fost folosite si cum au fost folosite acestea in fapt, pentru a putea determina astfel scopul utilizării lor.
D. constatarea faptului ca debitorul avea înregistrate in contabilitate anumite active imobilizate/ stocuri/disponibilități bănești/creanțe nu duce in mod automat la concluzia ca acestea au fost însușite pârât, in lipsa probării efective a acestui aspect. Este necesar sa se probeze in concret care active imobilizate/stocuri/disponibilitati banesti/creante au fost folosite, cum au fost folosite acestea in fapt si cine a folosit in aceste bunuri, pentru a putea determina astfel scopul utilizării lor.
Raspunderea prevazuta de art.138 din lege nu este o răspundere contractuala in care culpa este prezumata, ci este o raspundere speciala care imprumuta din caracteristicile raspunderii delictuale, raspunderea contractuala operand doar in raporturile administratorului statutar cu societatea. Prin urmare,culpa nu este prezumata ca la raspunderea contractuala, ci trebuie dovedita impreuna cu indeplinirea celorlalte conditii cerute pentru antrenarea raspunderii delictuale.
Ca atare, in lipsa unor dovezi din care sa rezulte in concret ce bunuri au fost folosite in inters propriu sau in cel al unei alte persoane, modalitatea in care s-a realizat aceasta fapta, perioada de timp, si nu in ultimul rand faptul ca aceasta fapta ar fi produs starea de insolventa, nu poate fi retinuta ca fiind dovedită fapta ilicită prevazuta de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
Reclamantul și-a întemeiat cererea împotriva pârâtului și pe dispozițiile art 138 lit. d) din lege.
Fapta prevazută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a facut să dispară unele documente contabile. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar toate actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevazut de art.35 din lege ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe. Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului, fost administrator, de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul creditor nu a facut dovada acestui raport de cauzalitate;
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit.a, d, a art.138 din lege. Pentru aceste considerente cererea reclamantei va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea privind pe reclamanta . prin lichidator judiciar DM INSOLV CONSULT IPURL cu sediul in sector 3, București, Cogâlnic, nr. 31, . pârâta G. M. cu domiciliul in Comarnic, Cartier Posada, nr. 33, județ Prahova, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Ilfov.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.07.2014.
Președinte - Judecător Sindic, Grefier,
R. N. A. M. P.
Aflat în concediu de odihnă,
Semnează Grefier-șef Secție civilă,
Red.jud.RN
Dact. .>
.>
| ← Procedura insolvenţei – persoane juridice de drept privat.... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1316/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
