Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2186/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2186/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 2791/93/2012/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2186
Ședința publică de la 17 Iunie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte - Judecător Sindic R. N.
Grefier A. M. P.
Pe rol judecarea cauzei de faliment formulată de reclamanta . C. SRL prin lichidator judiciar Delta IPURL, în contradictoriu cu pârâtul U. C., având ca obiect „procedura insolvenței - angajare răspundere”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.06.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fata se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2013, sub numărul de mai sus, reclamanta a chemat in judecată pârâtul, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
In motivare, in fapt, reclamanta a arătat ca persoana responsabilă pentru apariția stării de insolvență este administratorul statutar U. C., fiind întrunite condițiile -art.I38 alin.(l) lit. a), d) și e) din -- Legea nr.85/2006.
Conform adresei nr.6711/12-07-2012, emisă de Primăria Balotești în perioada de lichidare, a rezultat că societatea figura în patrimoniu cu un autoturism marca Chevrolet, dobândit prin contract de leasing. Autoturismul a intrat în patrimoniul debitoarei ca urmare a finalizării contractului de leasing F_ din 28.05.2008, în data de 01.03.2013, prin plata valorii reziduale.
Reclamanta a arătat ca pârâtul U. C., administratorul statutar al societății debitoare, a înstrăinat în data de 06.06.2013 autoturismul aflat în patrimoniul societății, la prețul de 5.000 Euro, către T. O. F.. La data înstrăinării societatea era în lichidare, dizolvată judiciar, administratorul statutar neputând face acte de dispoziție. Mai mult, prețul a fost încasat de către U. C. și nu cunoaștem ce s-a întâmplat cu suma primită. Rezultă că administratorul statutar a desfășurat activitate pe toată perioada, a făcut plăți în frauda creditorilor, plătind ratele de leasing fără a plăti obligațiile către creditori și respectiv către bugetul de stat.
Faptul că nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar documentele prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006, demonstrează ca parata nu a respectat prevederile legii contabilității, care obliga societățile comerciale sa tina contabilitatea conform Legii nr._, și conduce la concluzia ca nu a ținut contabilitatea in conformitate cu legea. In lipsa oricărei evidente contabile, precum si a actelor justificative care ar fi trebuit sa reprezinte temei pentru înregistrarea contabila este firesc ca administratorul sa răspundă, faptele sale ducând la prejudiciul creditorilor si prezumam ca au fost intenționate.
Fostului administrator al debitoarei ii sunt aplicabile dispozițiile art.138 alin. l lit. d) din Legea nr.85/2006, întrucât conform art. 10 alin. (1) din Legea contabilității, răspunderea pentru organizarea si conducerea activității revine organelor de conducere.
Având in vedere ca potrivit art. 72 din Legea 31/l990R "obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", trebuie sa avem in vedere si dispozițiile art. 1540 Cod civil, potrivit cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol si culpa comisa in executarea mandatului. Dispoziția art. 35 al. 3-4 din Legea 31/1954 prevede ca faptele ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obliga însăși persoana juridica, daca au fost îndeplinite cu prilejul executării funcției lor. Natura răspunderii va fi determinata de sursa obligației încălcate sau neîndeplinite, fiind o răspundere civila delictuala. Faptele ilicite atrag si răspunderea personala a celui ce le-a săvârșit si fata de persoana juridica si terți.
Nepredarea bunului către lichidator pentru valorificare și acoperirea masei credale, înstrăinarea acestuia cu rea credință - societatea fiind dizolvată, efectuând plăți când societatea era dizolvată și în lichidare, fără a plăti debitele societății, încasarea prețului autoturismului fară a avea vreo calitate, demonstrează că a folosit bunurile societății în folosul propriu sau al altei persoane, că a deturnat și a ascuns activul societății, fiind incidente dispozițiile art.138 lit. a) și e) din Legea nr.85/2006.
Nepredarea bunului către lichidator pentru valorificare și acoperirea masei credale, demonstrează că a folosit bunurile societății în folosul propriu sau al altei persoane, că au deturnat sau ascuns activul societății.
In drept, cererea a fost întemeiată pe art.138 alin.(1) lit.a), d) și e) din Legea nr.85/2006.
In dovedire, a solicitat proba cu înscrisurile de la dosarul nr._ 12, interogatoriul pârâtului.
A solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Deși, legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului se rețin următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâților de a nu preda sumele de bani ce erau evidențiate ca existând în casieria societății, conform ultimelor documente contabile identificate, poate fi încadrată în prevederile art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, presupunându-se că aceștia au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
În speță, instanța reține că pârâtul U. C. a deținut calitatea de administrator al debitoarei . SRL începând cu data de 1.02.2008, astfel cum rezultă din extrasul ORC depus la f. 4 dosar fond.
Debitoarea a fost dizolvată judiciar de drept și se află în lichidare, conform art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, aspecte care reies din informațiilor emise de ORC aflate la dosar.
Prin rezoluția nr._/21.02.2012 Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ilfov a dispus numirea DELTA IPURL în calitate de lichidator al debitorului, în condițiile prevăzute de art. 237 și următoarele din Legea 31/1990.
Conform adresei nr. 6711/12.07.2012 emisă de Primăria Balotești rezultă că societatea debitoare figura în patrimoniu cu un autoturism marca Chevrolet, dobândit prin contract de leasing. Autoturismul a intrat în patrimoniul debitoarei ca urmare a finalizării contractului de leasing F_ din 28.05.2008, în data de 01.03.2013, prin plata valorii reziduale.
Pârâtul U. C., administratorul statutar al societății debitoare, a înstrăinat prin contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 6.06.2013 autoturismul aflat în patrimoniul societății, la prețul de 5.000 Euro, către numitul T. O. F. – f. 162 dosar fond.
Potrivit art.233 alin.2 din Legea 31/1990 rep. „Din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directorul, nu mai pot întreprinde noi operațiuni. În caz contrar, aceștia sunt personal și solidar răspunzători pentru acțiunile întreprinse”.
În speță, instanța reține că prin înstrăinarea cu intenție, după data dizolvării societății debitoare, a autoturismului aflat în patrimoniul acesteia, cu încălcarea interdicției prevăzute de art 233 din Legea 31/1991 pârâtul a determinat imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Mai mult, sumele rezultate din valorificarea bunului, nu au fost identificate în conturile societății și înregistrate în evidențele contabile, fapta pârâtului de a folosi bunurile persoanei juridice în interes propriu sau în cel al altei persoane determinând ajungerea societății în încetare de plăți, de natură să atragă răspunderea administratorului conform art. 138 alin. 1lit. a din Legea 85/2006.
Față de considerentele expuse anterior, instanța va admite cererea formulată de reclamanta . C. SRL prin lichidator judiciar Delta IPURL împotrivapârâtului U. C. și va Obliga pârâtul să suporte din averea personală pasivul debitoarei . C. G. SRL în cuantum de 303.577 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . C. SRL prin lichidator judiciar Delta IPURL cu sediul in București, .. 22, sector 3 împotrivapârâtului U. C. cu domiciliul in Balotesti, șoseaua Unirii, nr. 156, ., ..
Obligă pârâtul să suporte din averea personală pasivul debitoarei . C. G. SRL în cuantum de_ lei.
Cu drept de a formula recurs în termen de 7 zile de la comunicare prin publicare în B.P.I.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2014.
Președinte - Judecător Sindic, Grefier,
R. N. A. M. P.
Red.jud.RN
Dact. .>
.. C.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 288/2014.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 276/2014.... → |
|---|
