Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 3560/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3560/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 3586/93/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 3560/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecator sindic R. N.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei F. privind pe reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE și pârâtul L. R., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată ANGAJARE RĂSPUNDERE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului si faptul ca reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsa, dupa care,
Nemaifiind cereri de formulat si probe de administrat tribunalul retine cauza in pronuntare spre solutionare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.09.2014 reclamanta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice București În Reprezentarea Administrației Județene A Finanțelor Publice Ilfov a formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului L. R., in calitate de administrator al ., in temeiul dispozitiilor art. 138 alin. 1 litera c din Legea nr. 85/2006, in sensul continuarii, in interes personal, a activitatii societatii care ducea in mod vadit la incetarea de plati; art. 138 alin. 1 litera d din Legea nr. 85/2006, in sensul ca nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea sau a facut sa dispara unele documente contabile; raportate la prevederile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
In sustinerea cererii, a arătat că ca institutia sa figureaza in tabelul definitiv al creantelor cu un debit de 16.826 lei, stabilit conform declaratiei de creanta. Suma de plata reprezinta si obligatii ale societatii catre bugetul statului, ce nu au fost achitate pe perioada functionarii acesteia.
Pasivitatea paratului a dus in final la prejudicierea institutiei sale, bugetul statului neincasand impozitele si taxele la care era indrituit conform legii.
De asemenea, dezinteresul paratului fata de buna desfasurare a activitatii economice a societatii este evident, avand in vedere si faptul ca, desi a fost notificat, nu a pus la dispozitia lichidatorului judiciar documentele prevazute la art. 28 din Legea nr. 85/2006, ingreunand procesul de recuperare a creantelor.
Prin managementul defectuos al debitoarei, aceasta a ajuns in situatia in care datoriile au depasit nivelul total al activelor circulante, intrucat mentinerea unui nivel optim al lichiditatilor reprezinta o conditie sine qua non pentru o societate comerciala, reclamand luarea de masuri pentru accelerarea vitezei de rotatie a capitalului, in toate stadiile circuitului economic.
In conditiile in care datoriile societatii depasesc nivelul activelor circulante, lipsa activului patrimonial determina incapacitatea societatii de a depasi momentul lipsei de lichiditati, starea de insolventa declansandu-se instantaneu.
Indiferent de cauza instalarii starii de insolventa, paratul avea obligatia de a lua masuri pentru redresarea economica.
Raspunderea membrilor organelor de conducere ale societatii ajunse in incetare de plati, asa cum este reglementata de prevederile art. 138 din Legea 85/2006, este o raspundere speciala, care pune la indemana creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Avand in vedere ca reprezentantul societatii nu s-a conformat prevederilor legale incidente si nu a solicitat deschiderea procedurii insolventei, in conditiile art 27 din legea nr 85/2006 consideram ca, acesta a continuat o activitate care ducea in mod vadit la incetarea de plati si solicitam instantei sa dispuna atragerea raspunderii personale a asociatului unic pentru creanta institutiei noastre inscrisa in tabloul de creante, pana la stingerea acesteia.
Din analiza imprejurarilor cauzei, rezulta ca debitoarea nu a predat lichidatorului judiciar actele prevazute de art 28 din legea nr 85/2006, aspect ce releva netinerea contabilitatii debitoarei in conformitate cu legea.
Acest aspect demonstreaza ca paratul nu a respectat prevederile legii contabilitatii, care obliga societatile comerciale sa tina contabilitatea conform Legii nr. 82/1991 .
Din analiza Raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitorului, intocmit de lichidatorul judiciar, rezulta ca analiza cauzelor si imprejurarilor aparitiei starii de insolventa s-a realizat pe baza datelor din bilanturile publicate pe site-ul Ministerului Finantelor. Prin urmare, administratorul societatii debitoare nu si-a indeplinit obligatia de a pune la dispozitia lichidatorului documentele prevazute de lege, ingreunand derulara procedurii si facand imposibila analiza tuturor cauzelor ce au determinat starea de insolventa.
In aceste conditii, fostului administrator al debitoarei ii sunt aplicabile dispozitiile art.138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006, intrucat conform art. 10 alin. (1) din Legea contabilitatii raspunderea pentru organizarea si conducerea activitatii revine organelor de conducere.
Faptul ca reclamanta, in calitate de creditor majoritar, este in situatia imposibilitatii recuperarii sumei inscrise la masa credala, constituie o premisa suficienta pentru obligarea persoanelor responsabile la suportarea prejudiciului creat prin aparitia starii de insolvabilitate.
In lipsa evidentei contabile, precum si a actelor justificative care ar fi trebuit sa reprezinte temei pentru inregistrarea in contabilitate, era inevitabil ca activitatea comerciala desfasurata sa conduca la insolventa societatii. Atat timp cat reprezentantul societatii debitoare nu a prezentat documente contabile, inseamna ca acestea nu exista sau sunt completate necorespunzator si ilicit in detrimentul creditorilor.
Avand in vedere ca potrivit art. 72 din Legea 31/1990 "obligatiile si raspunderea administratorului sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat", a considerat ca in speta trebuie avute in vedere si dispozitiile Codului civil, potrivit carora mandatarul este raspunzator nu numai pentru doi si culpa comisa in executarea mandatului. Acceptand desemnarea, administratorul stabileste un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea. Pe de alta parte, dispozitiile art. 35 al. 3-4 din Decretul 31/1954 prevad ca faptele savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana juridica, daca au fost indeplinite cu prilejul executarii functiei lor. Avand in vedere ca natura raspunderii este determinata de sursa obligatiei incalcate sau neindeplinite, iar in speta, asa cum s-a aratat, obligatiile administratorului corespund celor ale unui bun administrator, apreciem ca raspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat creditorilor este de natura delictuala.
Faptele ilicite atrag raspunderea personala a celui ce le-a savarsit si fata de persoana juridica si terti. Potrivit principiilor dreptului civil, ca regula generala, pentru a angajarea raspunderii persoanei, este necesar sa se dovedeasca raportul de cauzalitate dintre fapta culpabila a persoanei respective si prejudiciul cauzat. Din formularea textului art 138 din legea nr 85/2006, rezulta ca sunt raspunzatoare pecuniar, in temeiul art.138, membrii organelor de conducere "care au cauzat" starea de insolventa prin una din faptele enumerate la lit. a-g. Expresia sugereaza in primul rand existenta raportului de cauzalitate intre fapta personala si prejudiciul suferit de averea debitorului si consecutiv de creditori, dar totodata evoca raspunderea membrilor organelor de conducere chiar si in situatia in care fapta a constituit numai o conditie favorabila I pentru realizarea efectului.
Institutia sa suferit un prejudiciu a carui existenta certa este stabilita prin constatarea de catre Tribunalul Ilfov a faptului ca debitoarea a ajuns in incetare de plati si ca impotriva acesteia a fost declansata procedura falimentului.
Avand in vedere ca paratul, avand depline puteri, a incalcat dispozitiile legale imperative, prin aceasta contribuind in mod nemijlocit la inducerea falimentului debitoarei, in conformitate cu dispozitiile art. 138 lit.c) si d) din Legea 85/2006, a solicitat sa fie angajata raspunderea patrimoniala a acestuia.
Pârâtul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului se rețin următoarele:
Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul a fost administratorul debitorului.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)-g) ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, creditoarea a făcut doar afirmații teoretice și generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale de desfășurare a activității și la omisiunea de a solicita declanșarea procedurii insolvenței îndată ce a observat că societatea se află în iminentă încetare de plăți, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art 138 lit.c) sau d) din lege. Calitatea pârâtului de administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit.c) și d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtului nu se poate atrage dacă debitorul nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență; nefiind fapte prevăzute la art. 138 din lege, managementul defectuos și dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală a societății, de altfel nedovedite, nu pot duce la atragerea răspunderii personale a pârâtului.
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă creditoarea nu a făcut vreo dovadă în acest sens; aceeași este situația și în ceea ce privește cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege, care se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe; în orice caz, fiind o faptă ulterioară deschiderii procedurii, nedepunerea documentelor la dosar nu mai avea cum să cauzeze starea de insolvență a debitorului.
Pe de altă parte, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, creditoarea nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Astfel, reclamanta nu a vizat probarea în sine a faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.d, invocată a fi fost săvârșită de către pârât, în una dintre alternativele referitoare la neținerea contabilității în condițiile legii, determinarea dispariției unor documente contabile sau ținerea unei contabilități fictive, ci a avut în vedere doar o eventuală consecință posibilă a faptei respective și anume, nedepunerea documentelor contabile la organele fiscale teritoriale sau în procedura insolvenței. Or, nedepunerea documentelor respective poate avea, evident, multe alte cauze decât fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d și nu echivalează în mod obligatoriu cu fapta respectivă, în acest context legiuitorul neprevăzând nici o prezumție referitor la o eventuală legătură dintre acestea. De altfel, atât Legea nr.82/1991 cât și Legea nr.85/2006 leagă alte consecințe juridice de nedepunerea documentelor contabile, în ambele ipoteze menționate, iar ca faptă în sine, nedepunerea documentelor contabile nu este cuprinsă în enumerarea limitativă a categoriilor de fapte cuprinsă în art.138 alin.1 în raport cu care se poate avea în vedere atragerea răspunderii patrimoniale.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit.c, d) a art.138 din lege. Pentru aceste considerente va respinge, ca nefondată cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice București În Reprezentarea Administrației Județene A Finanțelor Publice Ilfov cu sediul în București, ., sector 2 în contradictoriu cu paratul L. R., cu domiciliu in comuna Berceni, ., ca neintemeiata.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Ilfov.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2014.
Președinte, R. N. | ||
Grefier, O. S. |
Red.jud.R.N
O.S. 05 Decembrie 2014
..+1 BPI
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2666/2014.... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 2652/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
