Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 881/2015. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 881/2015 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 372/84/2014/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date nr. 2516
Sentința civilă Nr. 881/2015
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Completul compus din:
Judecător – sindic: M. T. L.
Grefier: M. J. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în prezenta cauză civilă privind cererea formulată de reclamanta D. C. N. – AJFP S., cu sediul în Z., Piața I. M., nr. 15, jud. S., în contradictoriu cu pârâtul P. A., domiciliat în com. Sălățig, ., jud. S., având ca obiect angajarea răspunderii administratorului.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 iunie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Judecător – sindic,
Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2015, reclamanta D. C.-N. - AJFP S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. Atila, obligarea acestuia la plata sumei de 107.562 lei reprezentând creanța reclamantei.
În motivarea cererii formulate, arată că în calitate de creditor majoritar consideră că potrivit 138 alin. 1 lit. a),c) si d) din lege, paratul a contribuit la ajungerea societății în această situație. Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea la comiterea faptelor prevăzute in alin. 1 al art. 138, lit a-g din Legea nr. 85/2006.
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Paratul, in exercitarea atribuțiilor sale, a determinat a determinat . încetarea de plați in care a ajuns societatea debitoare.
Intentia de fraudare a creditorilor inscrisi in cauza este mai mult decât evidenta, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligațiilor sociale si financiare asumate. Pasivul societatii ramas neacoperit in cursul procedurii insolventei este in valoare de de_ lei lei, acesta fiind prejudiciul suferit de creditori.
Creditorii au suferit un prejudiciu a cărui existenta certa este stabilita prin constatarea de către tribunal a faptului ca debitoarea a ajuns in încetare de plați si ca împotriva acesteia a fost declanșata procedura falimentului.
Din studiul documentelor financiare rezulta ca in perioada cand activitatea debitorului era administrata de parat, societatea a acumulat datorii, fapt ce s-a datorat unei slabe preocupări in managementul debitoarei. Acest lucru rezulta si din corelația dintre obligațiile salariale lunare rezultate din decalaratiile depuse si cifra de afaceri realizata in perioada anterioara intrării in insolventa. Situatia incapacitatii de plata era clara, iar dispunerea continuării activitatii societatii a determinat, pe aceasta cale, majorarea creanțelor existente deja.
Din creanța AJFP Salaj, suma de 48449lei reprezintă obligații cu reținere la sursa, respectiv impozite si contribuții reținute prin stopai la sursa (din salariile angajaților) de către administratorul statutar si nevirate la bugetul general consolidat al statului, rezultând cu certitudine ca suma a fost insusita de către administrator si folosita in interes personal sau in interesul altei persoane, evitând litera legii, respectiv plata impozitelor si a contribuțiilor in contul angajaților.
Faptul că administratorul statutar nu a dat curs obligației sale legale privind calculul, înregistrarea si virarea, impozitelor, taxelor si a contribuțiilor la bugetul general consolidat, reprezentând o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii administratorului, în această situație legiuitorul a considerat suficientă aflarea administratorului în această situație pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială.
Din modul în care administratorii debitoarei si-au îndeplinit obligațiile, rezultă că aceștia au acționat în detrimentul debitoarei. Astfel persoanele care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in acel al unei alte persoane, pot fi obligate la plata pasivului debitoarei.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 138, lit. a, c. Și d din L85/2006.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reprezentantul debitoarei ., lichidator judiciar C. P. E. solicită instanței respingerea cererii formulate ca neîntemeiată arătând că administratorul societății debitoare a predat lichidatorului judiciar toate bunurile aflate în averea debitoarei la data deschiderii procedurii de insolvența din data de 19.05.2014. - bunurile predate au fost valorificate potrivit raportului asupra fondurilor obtinute depus la dosarul cauzei sub nr. 62/23.03.2015. Ca urmare, apreciază ca nefondată susținerea reclamantei creditoare, și consideră că administratorul societatii nu se ponte face vinovat de comiterea faptelor prevăzute de lit. a) al art. 138 alin.l .
Referitor la susținerea ca administraorul societatii se face vinovat de comiterea faptelor prevăzute la alin.l lit. c) - „ au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vădit, persoana juridica la încetarea de plați. Lichidatorul judiciar aprecieaza faptul ca nu se poate discuta în nici un fel de posibile acte susceptibile prin care administratorul societatii ar fi dispus în interes personal, continuarea unei activitatii care să conducă în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plați, atâta timp cât unicul asociat are împrumutată societatea la data de 31.05.2014 cu suma de - 151.766 lei, și care nu au mai putut fi restituite administratorului societății pînă la data intrării societății în procedura insolvenței.
Din examinarea cererii formulate și a înscrisurilor depuse în scop probator instanța reține următoarele:
Invocând incidența prev. art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 creditoarea investit judecătorul sindic cu cererea de angajare a răspunderii materiale a pârâtului apreciind că sunt incidente disp. art.138 lit. a c și d Legea Procedurii Insolvenței întrucât din creanța D. suma de_ lei reprezintă obligații cu reținere la sursă, in perioada când activitatea debitorului era administrata de parat societatea a acumulat datorii, deși situația incapacității de plata era clara, dispunerea continuării activitatii societatii a determinat, majorarea creanțelor existente deja,corelând cifra de afaceri și cheltuielile aferente salariilor rezultă că fie această corelație nu a fost făcută corect fie sunt venituri neînregistrate în evidența contabilă ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d din legea insolvenței.
Instanța reține că răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar prima condiție de admisibilitate o reprezintă existența uneia din faptele stabilite de legiuitor în conținutul art.138 din Legea Procedurii Insolvenței .
Instanța reține că pe calea prezumției judiciare nu poate fi reținută ca dovedită fapta ilicită prevăzută de lit. a) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat pe considerentul invocat de reclamantă,potrivit căreia prin nevirarea contribuțiilor la bugetul de stat rezultă că pârâtul și-ar fi însușit suma de 44.449 lei reprezentând obligații cu reținere la sursă,totodată prin necalcularea, neînregistrarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitelor aferente salariilor plătite angajaților societății,precum și a contribuțiilor sociale, nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății, cu consecința apariției stării de insolvență.
In consecință instanța reține că nu au fost dovedite săvârșirea de către pârât a faptelor prev. de art. 138 lit. „a”.
Nici prevederile art. 138 lit. „c” din legea insolvenței „au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți” nu pot fi reținute în cauză ,reclamanta nedovedind interesul personal al pârâtului necesar pentru aplicarea prevederilor legale suscitate.
În ceea ce privește faptele prev. de lit. „d” ale aceluiași text, instanța reține că în cauză nu au fost aduse probe din care rezultă că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea .
Lichidatorul judiciar a învederat că i-au fost predate documentele contabile
Împrejurarea că pe parcursul anilor 2011-2014 cifra de afaceri a debitoarei era inferioară sumelor evidențiate la capitolul „cheltuieli cu personalul” necoroborată cu alte probe ,în nici un caz nu poate determina confirmarea prezenței faptei prev. de art.138 lit. d din Legea Procedurii Insolvenței.
Pentru aceste motive,
în numele legii
hotărăște
Respinge ca nefondată cererea formulată de D. C. N. - AJFP S., pentru obligarea pârâtului P. A. la plata pasivului debitoarei în sumă de 107.562 lei.
Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2015.
Judecător – sindic, Grefier,
L. M. T. D. M. J.
Plecată în C.O
Semnează prim grefier
C. D.
Red.LMT/03.07.2015
Dact.B,.E./_
Ex.6
.
| ← Cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5. Încheierea nr.... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 882/2015. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
