Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 606/2015. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 606/2015 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 2295/84/2014/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.606
Ședința publică din 27 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Judecător – sindic: D. Patrițiu
Grefier: B. E.
S-a luat în examinare cererea formulată de către C. R. D. N. cu sediul în Z., ..36, ., județ S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ., cu sediul în Plopiș nr. 472, județul S., cod unic de înregistrare_, nr. de ordine în Registrul Comerțului J_, împotriva pârâților L. G. și L. G. R. ambii cu domiciliul îm ., județ S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.169 alin. 1 din Legea nr.85/2014. .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă lichidatorul judiciar R. D. N., lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru conform prevederilor art.115 alin(1) din Legea nr.85/2014privind procedura insolvenței..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată iar procedura de citare este îndeplinită .
Judecătorul-sindic, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art.131 alin. (1) Cod procedură civilă, coroborat cu art.41 alin.1 din Legea nr.85/2014, constată că este competent general, material și teritorial să judece pricina.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții invocate, instanța închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Lichidatorul judiciar susține cererea formulată, arătând în esență că deși au fost notificați în repetate rânduri cu privire la obligația de a depune la documentele prevăzute la art.67 alin.1 din Legea nr.85/2014 aceștia nu au predat documentele și bunurile societății. Arată că potrivit ultimului bilanț contabil întocmit la 31.12.2013 accesat de pe site-ul oficial al Ministerului Finanțelor Publice rezultă faptul că societatea are înregistrate în evidențele contabile active circulante în valoare de 1.030 lei . În raport cu elementele prezentate solicită admiterea cererii și obligarea pârâților în solidar, la suportarea pasivului social al debitoarei în sumă de 47.130 lei.
Instanța reține caza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Lichidatorul C. R. D. N. a solicitat angajarea răspunderii administratorilor statutari L. G. și L. G. R. ai debitorului . în temeiul art. 169 lit. a și d din Legea nr.85/2014 privind procedura insolvenței.
În motivarea cererii sale se arată că:
Au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art.169 alin.1 lit.a din Legea insolvenței nr.85/2014, constând în nepredarea bunurilor evidențiate în documentele contabile administratorului/lichidatorului judiciar în vederea valorificării în procedura de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
De asemenea, au exercitat un management defectuos, ceea ce a condus la o activitate financiară nerentabilă, de nerecuperare a creanțelor și de neachitare a datoriilor.
Din bilanțul contabil din data de 31.12.2013 rezultă că societatea a deținut în proprietate următoarele bunuri.:stocuri – 150 lei, creanțe – 838 lei, casă și conturi în bănci – 42 lei.
Au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 lit.d din lege..
Administratorul statutar a refuzat să coopereze, nu a predat documentele contabile., deși au fost somați în repetate rânduri.
Asupra cauzei de față:
În conformitate cu disp. art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței nr. 85/2006 judecătorul – sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență.
Răspunderea întemeiată pe această normă este o răspundere civilă delictuală specială, deoarece are ca scop obligarea persoanelor prevăzute în mod expres de textul de lege să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o. De aceea, antrenarea acestei răspunderi presupune ca starea de insolvență a societății debitoare să fie asociată cu săvârșirea uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de textul de lege precizat săvârșite de membrii organelor de conducere și /sau supraveghere, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în starea de insolvență cu consecința unei stări patrimoniale reduse valoric cu impact negativ asupra recuperării creanțelor de către creditori.
Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința acestuia de a da valoare cauzală și acelei fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Răspunderea administratorului fiind una convențională, culpa acestuia se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, motiv pentru care îi revine sarcina probei.
Antrenarea răspunderii organelor de conducere presupune constatarea îndeplinirii condițiilor specifice, anume fapta ilicită, prejudicierea creditorilor, culpa celui față de care se antrenează răspunderea, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în condiții identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la concretizarea acestuia. .
Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului în interesul propriu sau al altei persoane constituie faptă ilicită prevăzută de art. 138 lit. a cu consecința micșorării masei credale și fraudarea creditorilor.
Din bilanțul contabil din 31.12.2013 rezultă că societatea a deținut în proprietate următoarele bunuri. Stocuri -150 lei, creanțe – 838 lei, casă și conturi -42 lei.
În actele contabile nu au fost evidențiate vânzări de bunuri sau alt mod de ieșire a acestora din patrimoniul societății.
Deși i s-a solicitat în repetate rânduri, administratorul statutar nu a predat aceste bunuri în vederea valorificării lor în procedura insolvenței fapt ce prezumă că acestea fie au fost înstrăinate, fie au fost folosite în interesul său sau al altei persoane.
Cu privire la creanțe, această faptă ilicită se săvârșește prin omisiunea membrilor organelor de conducere de a iniția demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor pe care debitorul persoană juridică le are față de anumiți parteneri contractuali, astfel că pasivul debitoarei se mărește în mod fictiv.
În condițiile în care creanțele nu au fost recuperate, această situație este imputabilă administratorului societății al debitoarei, astfel încât creditorii acesteia înscriși la masa credală au fost prejudiciați prin nerecuperarea acestor creanțe..
Folosirea acestor bunuri cu rea-credință și în scop contrar intereselor societății constituie fapta ilicită prevăzută de art.169 alin.1 lit.a care a cauzat ajungerea societății în insolvență și au determinat angajarea răspunderii administratorului statutar.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe.
Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate – deci, ținerea contabilității -, reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Apoi, deși au fost somați în mod repetat administratorii nu au predat documentele contabile, nu au dat explicații privind evidența contabilă a societății, ceea ce prezumă că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, a folosit bunurile societății în folosul său sau al altei persoane, sau că au ascuns bunurile societății, faptă ilicită ce se încadrează în disp. art. 169 lit.d din legea nr.85/2014 privind procedura insolvenței.
Dispozițiile art.74 din Legea nr.85/2014 privind procedura insolvenței prevăd obligația debitoarei de a preda administratorului/ lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art.67 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art.73 alin.1 lit. e din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Legea privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991 ˝ documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu au depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin 1, art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
În lipsa evidenței contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei.
Având în vedere faptul că potrivit art.71 din legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art.2009 - 2012 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin . societății.
Răspunderea reglementată de prevederile art.169 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea, acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de conducere sau orice altă persoană a cauzat starea de insolvență prin săvârșirea de fapte imputabile.
Trebuie reținut că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a acestora..
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au generat apariția stării de insolvență, fie au favorizat declanșarea cauzelor care au condus la acest deznodământ fie nu au împiedicat această desfășurare, deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă pentru evitarea apariției consecințelor nedorite între care insolvența debitoarei și prejudicierea creditorilor..
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art. 169 alin.1 lit. a, d din Legea nr.85/2014 urmează să fie admisă.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 169 alin.1 lit. a, d din Legea nr.85/2014 privind procedura insolvenței,
Admite cererea lichidatorului judiciar C. R. D. N. și obligă pe pârâții L. G. și L. G. R. să suporte pasivul social al debitoarei . în sumă totală de 47.130 lei ce se va plăti creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc.
Executorie.
Cu drept de apel termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică 27 aprilie 2015. .
Judecător – sindic, Grefier,
D. Patrițiu B. E.
Red. D.P. / 24.06.2015
Dact.B.E./ 25.06.2015
Ex.6
..06.2015
| Procedura insolvenţei. Sentința nr. 912/2015. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
