Somaţie de plată. Sentința nr. 3893/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3893/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 972/88/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3893
Ședința publică din data de 10 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: E. N.
Grefier: G. V. V.
Pe rol judecarea litigiului cu profesioniștii privind pe creditorul C. L. AL COMUNEI C., cu sediul în ., în contradictoriu cu debitoarea . sediul social în localitatea C., ., județul C., și cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat D. G. cu sediul în C., ., ., având ca obiect somație de plată, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în nume propriu U. A. TERITORIALA ., cu sediul în ..
Dezbaterile atât pe excepțiile lipsei capacității de folosință și a lipsei calității procesuale active a Consiliului local al comunei C. și excepția prescripției dreptului la acțiune, cât și pe fondul cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 26 septembrie 2013, susțineirle părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului instanța amânat pronunțarea în cauză la data de 03 octombrie 2013 și, ulterior, la data de 10 octombrie 2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 25 martie 2010, reclamantul C. L. AL COMUNEI C., Județul Tulcea, a chemat în judecată pe pârâta S.C. D. S.A. C., pentru a se emite o ordonanță de plată, conform O.G. nr. 5/2001 prin care pârâta să fie somată să îi plătească suma de 374.333 lei reprezentând redevență conform Contractului nr. 3158/2885/13.07.2007, actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.
In motivarea cererii, s-a arătat că, în baza Contractului nr. 3168/2885/13.07.2007 i-a fost concesionat pârâtei, pe o perioadă de 49 de ani, suprafața de_ m.p. situat în extravilanul comunei C. cu obligația din partea pârâtei de a achita o redevență de 132.620 euro/an, conform art. 6 din Contract, în plății trimestriale, în valoare de câte 33.155 euro (art. 7 din contract).
Predarea-primirea, implicit punerea în posesie s-a realizat la data de 13.07.2007, odată cu încheierea contractului de concesiune conform procesului-verbal ce constituie anexa nr. 2 la Contractul de concesiune încheiat între părți.
Obligația de plată a prețului redevenței a fost convenită conform preveerilor art. 6 și 7 din contract, coroborate cu dispozițiile art. 1 lit. p), teza a II-a, din același contract, obligație care începe de la data obținerii autorizației de construire, dar nu mai târziu de 12 luni de la data încheierii procesului-verbal de predare-primire. Având în vedere că procesul-verbal de primire a fost încheiat la data de 13.07.2007, începând cu data de 13.07.2008 trebuia efectuată plata redevenței către C. L. al comunei C., județul Tulcea.
Pârâta a fost notificată cu adresa nr. 2735/12.06.2009 pentru a efectua plata, acordându-i-se termen în acest sens, la 20.06.2009 sub sancțiunea rezilierii însă, reclamantul nu a primit nici un răspuns.
La data formulării acțiunii, pârâta datora cu titlu de redevență suma totală de 374.333 lei conform următoarelor facturi nr._/08.04.2009 –_ lei, pentru perioada 14.07.2008 – 31.12.2008 și nr._/08.04.2009 – suma de 140.844 lei pentru perioada 01.01.2009 – 31.03.2009.
Consideră reclamantul că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.G. nr. 5/2001 pentru emiterea unei ordonanțe de plată, respectiv creanța este certă, lichidă și exigibilă.
In dovedirea acțiunii, s-a depus la dosarul cauzei în copie contract de concesiune nr. 3168/2885/13.07.2007, proces-verbal de predare primire din 13.07.2007, caiet de sarcini, plan de încadrare în zonă în loc. C. – extravilan – anexa nr. 1, anexa nr. 3, plan de amplasament și delimitare . („La izvorul lui T.”), anexa 7, schița rețelei de sprijin și de ridicare, adresa nr. 2735/12.06.2009, adresa nr. 1763/08.04.2009, facturile . nr._,_,_.
Pârâta S.C. D. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Tulcea în soluționarea cauzei iar pe fondul cererii, a înțeles să conteste creanța susținând pe de o parte că ea nu este certă, lichidă și exigibilă, iar pe de altă parte că nu datorează suma pretinsă cu titlu de redevență, facturile invocate de aceasta nefiind acceptate la plată deoarece reclamantul, la rândul său, nu a înțeles să respecte clauzele contractului, care a dus la imposibilitatea pârâtei de a desfășura activitatea de exploatare a terenului.
Din cauza culpei exclusive a reclamantei, pârâta nu a fost în măsură să obțină autorizația de construire, în vederea demarării activității de exploatare a terenului concesionat.
Conform art. 8 Contract: „obligația de plată a redevenței începe de la data obținerii autorizației de construire”, iar conform art. 12 p: „termenul maxim pentru obținerea autorizației de construire este de 12 luni de la data încheierii procesului-verbal de predare-primire”.
Ori, deși a existat o vastă corespondență între părți, procesul-verbal de predare-primire nu a fost încheiat în formă legală, în fapt, nefiind pusă la dispoziția pârâtei autorizația de construire, documentația cadastrală și încheierea de intabulare, necesare pentru obținerea autorizației de construire, aflându-se în posesia reclamantei, în calitatea sa de proprietar al terenului concesionat iar aceasta a refuzat în mod constant să o pună la dispoziția pârâtei.
Din acest motiv, pârâta nu a fost în măsură să demareze lucrările de investiții pe care și le-a asumat prin contractul de concesiune, nu a fost în măsură să exploateze terenul și implicit să obțină venituri.
A mai arătat pârâta că a încunoștințat reclamanta despre această situație, returnând și refuzând la plată facturile emise, arătând și motivele pentru care a procedat astfel.
In aceste condiții, susține pârâta, cererea reclamantei nu se poate soluționa în cadrul procedurii prevăzută de O.G. nr. 5/2001, care nu permite analiza tuturor aspectelor de fapt și de drept, ea fiind inadmisibilă în această procedură.
In dovedirea susținerilor formulate, prin întâmpinare, pârâta a depus în copie la dosarul cauzei: adresa nr. 1128/15.04.2009, adresa nr. 226/30.01.2009, nr. 5783/06.01.2009, mandat poștal, adresa nr. 5310/03.12.2008.
Instanța s-a pronunțat asupra excepției de necompetență teritorială a Tribunalului Tulcea în soluționarea cauzei prin încheierea din 19.08.2010 în sensul respingerii ca nefondată.
Ulterior la termenul din 10 iunie 2010, reclamantul și-a modificat temeiul de drept al cererii, solicitând emiterea unei ordonanțe de plată în baza O.U.G. nr. 119/2007.
Ulterior, pârâta a invocat și excepția lipsei capacității de folosință și a lipsei calității procesuale active a Consiliului L. C. întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora C. local are un rol deliberativ, dispozițiile art. 21 alin. 1 din același act normativ, care recunosc unitățile administrativ-teritoriale ca fiind persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu și prevederile art. 87 pct. 1 din Codul de proc. civilă, conform căruia citarea aparține Comunei și se face prin Primar.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, potrivit cărora, primarul asigură reprezentarea unității administrativ-teritoriale în justiție.
In cauză, a formulat cerere de intervenție în interes propriu U. A. Teritorială . de dispozițiile art. 3, art. 10, art. 21 alin. 1 și art. 23 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, solicitând obligarea pârâtei așa cum a solicitat C. L., la plata sumei de 374.333 lei reprezentând redevență conform contractului nr. 3168/_/13.07.2007, actualizată în raport cu indicele de inflație.
La termenul din 9 mai 2013, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul înregistrat la Primăria Comunei C., județul Tulcea sub nr. 3168/13.07.2007, încheiat între C. L. al Comunei C., prin primar și pârâtă, i-a fost concesionată pârâtei o suprafață de teren de_ m.p. din domeniul privat al comunei C., în vederea exploatării pe perioadă de 49 de ani, exploatarea terenului constând în extracția și prelucrarea pietrei naturale.
Potrivit art. 3 din contract, predarea-primirea obiectului concesiunii va fi consemnată într-un proces verbal semnat de reprezentanții părților, ce face parte integrantă din Contract (Anexa nr. 2).
Conform art. 6 din contract, părțile au convenit ca pârâta să plătească o redevență de 132.620 Euro/an, plata redevenței urmând a se face trimestrial în tranșe egale în valoare de 33.155 Euro.
Prin art. 8 alin. 1 din contract, părțile au convenit ca redevența să se plătească în lei, la cursul B.N.R. din data facturării, în termen de 15 zile de la data emiterii facturii, obligația de plată a redevenței urmând să înceapă, conform art. 8 alin. 3, de la data obținerii autorizației de construire cu respectarea prevederilor art. 6 și 7.
Potrivit art. 12 lit. p) din contract, concesionarul va asigura executarea lucrărilor de investiții cu respectarea legislației și reglementărilor tehnice în vigoare. Termenul maxim pentru obținerea autorizației de construire este de 12 luni de la data încheierii procesului-verbal de predare primire, iar termenul maxim de execuție a investițiilor este de 36 de luni de la obținerea autorizației de construire.
Terenul care face obiectul contractului a fost predat pârâtei la data de 13.07.2007 așa cum rezultă din procesul-verbal ce reprezintă anexa nr. 2 la contract (fila 10 din dosar).
Referitor la excepția lipsei capacității de folosință și a calității procesuale pasive a reclamantului C. L. al Comunei C., instanța reține că sunt nefondate.
Astfel, capacitatea procesuală de folosință este acea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unui subiect de drepturi de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.
Conform prevederilor dreptului comun, conținute de art. 35 și 36 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăși (art. 35 alin. 1 și 2), respectiv raporturile dintre persoana juridică și cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse, prin asemănare, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut astfel prin lege, actul de înființare ori statut (art. 36). Deoarece privesc „exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor” este evident că prevederile art. 45 din Decretul nr. 31/1954 privesc capacitatea de exercițiu a persoanei juridice. Tocmai în considerarea acestei prevederi legale, capacitatea de exercițiu a persoanei juridice este definită ca fiind acea parte a capacității civile constând în aptitudinea subiectului colectiv de drepturi civile de a dobândi și de a exercita drepturi subiective civile și de a-și asuma și îndeplini obligațiile civile prin încheierea de acte juridice de către organele sale.
Deoarece specificul organizării persoanei juridice exclude existența unei voințe proprii, distinctă de voința celor care alcătuiesc colectivul astfel organizat, legiuitorul a adoptat soluția reprezentării legale a persoanei juridice de către organele sale de conducere.
Prevederile speciale – Legea nr. 215/2001 privind regimul general al autonomiei locale precum și orgnaizarea și funcționarea autorității administrației publice locale – stabilesc aceea că administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității ș.a. Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Prin “colectivități locale” se înțeleg totalitatea locuitorilor din unitățile administrative-teritoriale.
Astfel, comunele, orașele și județele sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală prin consiliile locale și județene, ca autorități deliberative, respectiv primarii și președinții consiliilor județene ca autorități executive, alese prin vot universal,egal, direct, secret și liber exprimat.
Conform art. 19 din Legea nr. 215/2001, comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină.
Rezultă că personalitatea juridică (calitate de subiect de drept) aparține numai unităților administrativ-teritoriale, în timp ce consiliile locale sau județene precum și primării sau președinții consiliilor județene funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice în comune, orașe și județe în condițiile legii (art. 21 și 22).
Aceste autorități sunt organele persoanei juridice, structuri deliberative și executive prin care unitățile administrative-teritoriale participă în nume propriu la raportul juridic de drept public și privat ca titular de drept și obligații proprii.
Prin urmare, actele și faptele juridice săvârșite de autoritățile (organele) locale sau județene în numele și pe seama unității administrativ-teritoriale sunt actele și faptele comunei, orașului sau județului însuși.
“Capacitatea deplină” a unității administrativ-teritoriale include și capacitatea civilă ce cuprinde aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile (capacitatea de folosință) și aptitudinea de a încheia singură acte juridice civile, prin organele sale (capacitatea de exercițiu, așa încât să participe în nume propriu la raporturi juridice civile).
Prin aplicarea acestor principii, în cazul unităților administrativ-teritoriale, rezultă că, în toate cazurile, . își exercită drepturi subiective și își execută obligațiile prin organele sale – consilii locale sau județene ca autorități deliberative și primarii și președinții consiliilor județen ca autorități executive.
Aceasta, chiar dacă, în concret, legea prevede că actele juridice se încheie fie singur de către autoritatea executivă, fie cu încuviințarea (aprobarea) prealabilă a autorității deliberative.
Actele juridice ale organelor comunei,orașului sau județului sunt ale unității administrativ-teritoriale respective și nu ale autorității publice locale care le-a emis (consiliile locale, primar ș.a) deoarece aceste autorități nu sunt entități distincte, separate de unitatea administrativ-teritorială, ci părți constitutive ale acesteia.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului L. al Comunei C., instanța reține că potrivit art. 123 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale și consiliile județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
In speță, contractul de concesiune dintre părți a fost încheiat de C. L. al comunei C., în virtutea atribuțiilor conferite de art. 123 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 de a concesiona bunurile ce aparțin domeniului privat sau public, în speță domeniu privat al unității administrativ teritoriale . de față a fost formulată în numele unității administrativ-teritoriale tocmai în virtutea acestei calități.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune al intervenientei unitatea administrativ-teritorială . că este neîntemeiată, aceasta formulând aceleași pretenții ca și C. L. care a acționat în interesul său, și al cărui drept la acțiune nu este prescris, acțiunea fiind introdusă în termenul general de prescripție de 3 ani.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, acest act normativ se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.
Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență:
a) creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență;
b) contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Potrivit art. 1 alin. 1 și art. 1 alin. 2 lit. a din O.U.G. nr. 119/2007, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. contract comercial reprezintă contractul încheiat între comercianți ori între aceștia și o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani;
2. autoritate contractantă reprezintă:
a) orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care acționează la nivel central, regional ori local.
In speță, pârâta nu și-a respectat obligația de plată a redevenței pretinse de reclamant, situație în care datorează reclamantului suma de 374.333 lei, conform facturilor nr._/08.04.2009 și nr._/08.04.2009
Cât privește susținerea pârâtei, în sensul că nu a executat obligația de plată a redevenței motivat de faptul că, la rândul său, reclamantul nu a executat obligația de a-i pune la dispoziție documentația cadastrală și încheierea de intabulare pentru a putea obține autorizația de construire, aceasta nu este întemeiată.
Se constată astfel că, prin Sentința civilă nr. 5233/2011 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul nr._ a fost respinsă irevocabil acțiunea formulată de pârâtă prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului încheiat între părți pentru imposibilitatea de a executa contractul din culpa reclamantului care a refuzat în mod sistematic să îi predea terenul și documentația cadastrală.
Fiind întemeiată cererea principală este întemeiată și cererea de intervenție.
In consecință, în raport de toate aceste considerente, urmează a se espinge excepția lipsei capacității de folosință și a lipsei calității procesuale active a Consiliului local al comunei C., ca nefondate.
Urmează a se respinge excepția prescripției dreptului la acțiune ca nefondată.
Urmează a se admite în principiu și în fond cererea de intervenție.
Urmează a se admite cererea principală și va fi somată pârâta debitoare să plătească în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de 374.333 lei cu titlu de redevență, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație, reclamantei-creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei capacității de folosință și a lipsei calității procesuale active a Consiliului local al comunei C., ca nefondate.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune ca nefondată.
Admite în principiu și în fond cererea de intervenție formulată de intervenienta în nume propriu U. A. TERITORIALA ., cu sediul în .
Admite cererea principală, având ca obiect somație de plată, formulată de creditorul C. L. AL COMUNEI C., cu sediul în ., în contradictoriu cu debitoarea . sediul social în localitatea C., ., județul C., și cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat D. G. cu sediul în C., ., .,
Somează pârâta debitoare să plătească în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de_ lei cu titlu de redevență, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație, reclamantei-creditoare.
Cu cerere în anulare în 10 zile de la comunicare pentru debitoare.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. N. G. V. V.
27.11.2013
Red.jud.EN
Tehnored.DS/ex. 5 ex
29.11.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4642/2013. Tribunalul TULCEA | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 4411/2013.... → |
|---|
