Acţiune în anulare transfer patrimonial. relaţii de rudenie între administratorii societăţii contractante.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 337 din data de 20.10.2016
Prin sentința nr.467 din 12.07.2016, Tribunalul Suceava - secția a II-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul SPRL, în contradictoriu cu pârâtele SC B SRL și SC A SRL, a anulat transferul patrimonial intervenit între pârâte în ceea ce privește autorizația nr.9720/CSA 1875 din data de 22.02.2011 și a obligat pârâta SC A SRL la remiterea către debitoare a contravalorii acesteia, în cuantum de 9000 lei; a anulat transferul patrimonial intervenit între pârâte în ceea ce privește stocul de marfă constând în produse farmaceutice în cuantum de 287.698,88 lei, și a repus părțile în situația anterioară transferului, obligând pârâta SC A SRL la plata contravalorii bunurilor transferate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la 01.09.2014, debitoarea SC B SRL, a înstrăinat pârâtei SC A SRL fondul de comerț situat în sat M., com.M., jud. S., compus din active necorporale neevidențiate în contabilitate, respectiv: clientela, vadul comercial, dreptul asupra autorizației nr.97../CSA 18../22.02.2011 emisă de Ministerul Sănătății, necesară funcționării în condiții legale a activității specifice de farmacie, contra prețului de 9000 lei.
Ulterior acestui transfer patrimonial debitoarea a înstrăinat către societatea cumpărătoare și stocul de marfă constând în produse farmaceutice în valoare de 287.698,88 lei (valoare menționată de lichidatorul judiciar conform situației centralizatoare privind încasările înregistrate de SC B SRL în perioada 13.01.- 30.04.2015 întocmite de inspectorii antifraudă din cadrul DGAF/DRAF pe baza documentelor contabile prezentate de către debitoare).
La data de 22.05.2015, creditoarea SC C SRL a formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitoarei SC B SRL. Prin sentința nr.93/08.09.2015 pronunțată în dosar nr.2796/86/2015 de Tribunalul Suceava, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei în ce o privește pe debitoarea vânzătoare SC B SRL.
Potrivit art.117 alin.1 din Legea 85/2014, "administratorul judiciar/lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, in cei 2 ani anterior deschiderii procedurii.";
Legiuitorul, în conținutul art.117 alin.1 lit.c din Legea 85/2014, a prevăzut posibilitatea anulării doar pentru situația în care transferul de bunuri este de fapt o sustragere de bunuri ce lezează interesele creditorilor. În absența lezării intereselor creditorilor, nu poate fi vorba despre o sustragere de bunuri de la urmărirea lor. In absența leziunii, nu există de fapt nici interes în promovarea acțiunii.
Pe de altă parte, potrivit art. 117 alin. 3 din Legea nr. 85/2014, "în privința actelor si operațiunilor prevăzute la art.117 alin.2, se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor.";
Așadar, legiuitorul a înțeles să condiționeze instituirea prezumției relative de fraudă de îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 117 alin.2 din actul normativ citat. Altfel spus, întemeindu-și acțiunea pe prevederile art.117 alin.2 c) din Legea nr. 85/2014, (fila 1 dosar), titularul acesteia - lichidatorul judiciar trebuia să facă dovada cauzei ilicite a transferului patrimonial în discuție, respectiv a complicității la fraudă a părților contractante.
Ori, în cauză, după cum rezultă fără echivoc din ansamblul probator, reclamantul - căruia îi revenea sarcina probei în aplicarea principiului actori incumbit probatio - a produs aceste dovezi.
Astfel, în primul rând, transferul în discuție a intervenit cu mai puțin de 1 an anterior formulării de către creditoarea SC C SRL a cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei (22.05.2015), încadrându-se totodată în termenul de 2 ani anteriori deschiderii procedurii (08.09.2015).
În al doilea rând, s-a constatat că, deși din înscrisurile depuse de către pârâta SC A SRL la dosar rezultă că s-au întocmit documente contabile care să ateste realitatea transferului, altfel spus, deși teoretic debitoarea a primit contravaloarea bunurilor transferate, aceste sume nu se regăsesc in contabilitate si nu au folosit la redresarea financiară a debitoarei, aflată în declin financiar. Deși se presupune că debitoarea ar fi primit sumele de bani achitate de către pârâta cumpărătoare pe stocurile de marfă, totuși nu a fost capabilă să achite facturile restante către creditori , în sume mult mai mici.
De asemenea, prezumția de insolvență a debitoarei nu a fost răsturnată, conform sentinței de deschidere a procedurii.
Judecătorul sindic având în vedere și cele consemnate în raportul cauzal, depus la f.272 -277 vol.I dosar insolvență, în care s-a reținut în mare că debitoarea a avut o situație dificilă în termeni de solvabilitate, la nivelul lunii iunie 2014 ( cu 3 luni anterior transferului) având un risc de faliment nedeterminat.
Această manieră de tranzacționare instituie în sarcina debitoarei, în mod evident, prezumția de fraudă în dauna creditorilor, în aplicarea art. 117 alin. 3 din același act normativ și care, deși relativă, nu a fost răsturnată de cea dintâi, sarcina probei revenindu-i.
A mai reținut prima instanță că, deși prezumția nu se extinde la terții dobânditori, intenția acestora de fraudare a intereselor creditorilor debitoarei rezultă din ansamblul probator al cauzei.
Astfel, s-a reținut, pe de o parte, că tranzacția a fost încheiată în perioada suspectă și în condiții neobișnuite, cumpărătoarea nici măcar neavând autorizație de funcționare eliberată pentru a-și putea desfășura activitatea.
Pe de altă parte, complicitatea la fraudă a părților contractante transpare din împrejurarea că, administratorul și asociatul unic al debitoarei la data încheierii contractului în litigiu -DD a fost soțul administratorului societății cumpărătoare, postură în care părțile au avut cunoștință despre situația în care se află debitoarea.
Judecătorul sindic nu a reținut aspectele invocate de către pârâta SC A SRL, prin administrator EE, ca răsturnând prezumția relativă de fraudă. Este real că la dosar s-a depus certificatul de divorț nr.90.../05.08.2014 eliberat de BNP II (f.75), din care rezultă că cei doi administratori ai societăților pârâte au divorțat la 05.08.2014 (cu aproximativ 1 lună anterior transferului). De asemenea, nu a fost apreciată ca reală nici convenția de reziliere cuprinsă in actul adițional nr.1/15.09.2015 (f.51). În condițiile în care pârâta SC A SRL a achitat întreg prețul vânzării, se presupune că, urmare a rezilierii, ar fi dorit înapoierea acestuia - în condițiile în care valoarea stocului de marfă, cel puțin, nu era una neglijabilă. Or nu rezultă că ar fi solicitat debitoarei restituirea sumelor plătite și nici nu s-a înscris la masa credală ulterior deschiderii procedurii.
S-a mai reținut că din ultimul raport de activitate depus de lichidatorul judiciar (f.483 vol.III dosar insolvență) rezultă că, potrivit balanței de verificare la data de 30.09.2015, debitoarea figura în patrimoniu cu bunuri (stocuri) în valoare de 388.012,89 lei, acestea nefiind predate lichidatorului judiciar, de unde se trage concluzia că stocurile care se presupune că ar fi trebuit restituite ca urmare a rezilierii nu s-au regăsit nici in materialitatea lor, nici ca valoare.
S-a mai reținută împrejurarea că vânzarea în discuție s-a realizat în contextul înstrăinării de către debitoare a întregului patrimoniu, inclusiv a fondului de comerț (autorizație de funcționare, vad comercial, clientelă), aspect care denotă, fără echivoc, intenția acesteia de încetare definitivă a activității.
De asemenea, nici nevoia debitoarei de lichidități nu justifică opțiunea acesteia în sensul demarării actului juridic contestat, în condițiile în care, pe de o parte, așa cum s-a arătat, nu s-a făcut dovada virării/încasării efective a prețului contractului - în condițiile in care din rapoartele întocmite de administratorul judiciar rezultă că activele imobilizate ale debitoarei nu au fost predate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta SC A SRL- prin administrator EE, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea a arătat, în primul rând, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii revocatorii speciale. Actele încheiate nu pot fi catalogate drept acte frauduloase, dovada fiind faptul că procesele verbale de contravenție încheiate de către inspectorii antifraudă au fost anulate, Judecătoria Rădăuți admițând plângerea formulată de SC B SRL și anulând procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prin Sentința civila nr.3574/2015 a Judecătoriei Rădăuți.
Dovada cauzei ilicite a transferului patrimonial în discuție, nu a fost făcuta în cauză, că buna-credință rezultă din faptul că fiind divorțată de administratorul societății debitoare, nu a avut cunoștință de problemele acesteia și de starea de iminentă insolvabilitate în care se afla la momentul în care s-a inițiat transferul patrimonial dintre societăți. Întrucât nu s-a putut finaliza transferul patrimonial, în data de 15.09.2015 s-a încheiat Actul Adițional nr. 1/ 15.09.2015 la contractul de vânzare cumpărare încheiat si înregistrai la data de 01.09.2014 , prin care părțile au hotărât rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare .
Transferul patrimonial al stocului de marfa în cuantum de 288.304,79 nu avut loc deoarece SC A SRL nu avea autorizația de funcționare eliberată, astfel cum a menționat și a dovedit cu înscrisurile anexate întâmpinării, singura societate autorizata fiind SC B SRL.
Singurul transfer patrimonial intervenit între părți a fost suma de 9000 lei reprezentând contravaloarea autorizației nr. 97CSA 1875 din data de 22.02.2011, achitată de către SC A SRL cu chit.0023/12.01.2015 respectiv 0025/13.01.2015.
Pe de altă parte, nu se poate retine prezumția de frauda în dauna creditorilor, doar pe considerentul manierei de tranzacționare, aceasta cu atât mai mult cu cât prezumția nu se extinde la terții dobânditori. Din ansamblul probator al cauzei rezultă că la data încheierii tranzacției suspecte, în calitate de administrator al SC A SRL, era divorțată de administratorul societății debitoare și totodată străina de situația financiară a societății.
Relația dintre calitatea sa de fostă soție și complicitatea la fraudă, reținuta de către instanța de fond, este o simplă supoziție, fără un suport real, dovedit în cauză. Convenția de reziliere a intervenit tocmai datorită faptului că existau neînțelegeri grave ce au determinat divorțul.
Transferul patrimonial al stocului de marfă între societăți nu a avut loc, contactul de vânzare cumpărare nr.1/01.09.2014 fiind reziliat prin actul adiționat nr. 1/15.09.2015 datorită faptului că nu a fost posibilă eliberarea în timp util a noii autorizații de funcționare pe noua persoană juridică al cărei reprezentant este. Realitatea acestei rezilieri reiese din faptul că transferul stocului de marfă în bloc nu este evidențiat în contabilitatea și documentele fiscale ale societății pe care o reprezintă. Conform Legii farmaciei nr. 266/2005, o farmacie nu poate funcționa fără a avea un farmacist, astfel încât odată cu divorțul și plecarea sa din SC B SRL, aceasta din urma nu mai avea interesul de a avea în patrimoniu activele necorporale evidențiate în contabilitate: (clientela, vad comercial, etc). SC B SRL nu a înstrăinat practic fondul de marfă ci a avut rolul de intermediar între SC A SRL și furnizorii de medicamente de pe piață, de la care nu se putea aproviziona în mod direct până la eliberarea de către Ministerul Sănătății a autorizației de funcționare pe noua societate.
Fișele de cont care au fost prezentate inspectorilor ANAF, relevă situația prezentată, respectiv faptul că a achiziționat prin intermediul societății debitoare, diverse cantități de produse farmaceutice, ceea ce nu echivalează cu transferul patrimonial al stocului marfă, plătind conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei, chitante existente și în contabilitatea firmei, aceste cantități de produse farmaceutice achiziționate prin intermediul societății debitoare. Consideră ca în mod nelegal, este obligată să restituie contravaloarea unor produse pentru care a plătit deja un preț.
Dovada lipsei intenției de fraudă a creditorilor stă faptul că debitoarea a ipotecat în favoarea SC F DCI SRL, societate care a înscrie în Arhiva Electronică de garanții reale Mobiliare avizul nr. 20.......-TXS, un teren în suprafață de 1102 mp, ipotecă care a fost valorificată pentru îndestularea creditorilor.
Faptul că stocurile de marfă nu s-au regăsit nici în materialitatea lor și nici ca valoare, nu este un fapt ce îi poate fi imputat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul intimat SPRL, a invocat excepția netimbrării și excepția tardivității apelului, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat
Față de susținerile apelantei cu privire la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate acțiunii în anulare, solicită a se constata faptul ca acestea nu pot fi primite întrucât, a demonstrat prin probatoriul administrat atât intenția de fraudare a creditorilor cât și prejudicierea acestora prin transferurile patrimoniale a cărora anulare s-a solicitat.
Astfel, în primul când, transferurile patrimoniale a cărora anulare s-a solicitat de către lichidatorul judiciar au fost efectuate în perioada suspecta de 3 ani anterior introducerii cererii de deschidere a procedurii, respective cu mai puțin de 1 an anterior acestei cereri formulate de către SC C SRL
În al doilea rând, la data de 15.09.2015- data încheierii respectivului act adițional, împotriva debitoarei SC B SRL fusese deja deschisă procedura generală de insolventă.
Mai mult decât atât, având în vedere relația de rudenie între administratorul debitoarei SC B SRL și al pârâtei SC A SRL, precum și poziția deținută de asociata pârâtei în conducerea debitoarei, exista prezumția relativa de fraudă în dauna creditorilor.
Pârâta nu a făcut în nici un fel dovada faptului că transferul patrimonial al stocului de marfă nu a mai fost efectuat, respectiv facturi stomo și chitanțe de restituire a sumelor de bani încasate.
A mai susținut că circumstanța anularii proceselor verbale de contravenție încheiate de către inspectorii antifraudă prin sentința nr. 3574/2015 a Judecătoriei Rădăuți, nu prezintă relevanță în cauză dedusă judecații, respectiv a anularii transferului patrimonial efectuat între debitoarea SC B SRL și pârâta SC A SRL.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, art. 117 al. 1,2 lit. ";c"; din Legea nr. 85/2014 incident în cauză prevede expres:
";(1) Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.
(2) Următoarele acte sau operațiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestații executate:
c) acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile";.
În mod corect au fost reținute, de către judecătorul sindic, drept condiții de admisibilitate a acțiunii revocatorii speciale, existența unui act juridic fraudulos, cu consecința lezării, respectiv a prejudicierii intereselor creditorilor precum și încheierea respectivului act juridic în perioada suspectă (respectiv în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței).
În speță, criticile apelantei ce converg practic spre inexistența fraudei părților contractante și a cauzei ilicite a transferului patrimonial din litigiu nu pot fi primite, fiind infirmate prin înscrisurile existente la dosar.
Din aceste înscrisuri rezultă neechivoc situația de fapt reținută corect de către judecătorul sindic (și necontestată de altfel) reținută și de către administratorul judiciar, în virtutea prerogativelor conferite de către legiuitor prin art. 58 din legea insolvenței.
Astfel, din actele contabile rezultă că SC B SRL a vândut către S.C. A. S.R.L. dreptul de proprietate și folosință asupra fondului de comerț situat în com. M., jud. S., respectiv dreptul de proprietate și folosință asupra următoarelor active necorporale neevidențiate în contabilitate: clientela, vad comercial și dreptul asupra autorizației nr. 97../CSA 1875 din data de 22.02.2011 emisă de Ministerul Sănătății necesara funcționării în condițiile legale a activității specifice de farmacie conform contractului de vânzare-cumpărare nr. . din 01.09.2014.
Ulterior, în dată de 29.01.2015 s-a întocmit și semnat Actul Adițional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare nr 1/01.09.2014, în care se prevede faptul că ";prețul contractului de vânzare-cumpărare în suma de 9.000 lei a fost achitat în totalitate la data semnării acestui act";
Prevederile contractului de vânzare-cumpărare nr. 1/01.09.2014 au fost puse în aplicare astfel: la 16.12.2014 a fost emisă către SC B SRL. factura nr. 189 reprezentând contravaloarea fondului de comerț conform contractului 01/01.09.2014, iar contravaloarea facturii a fost achitată de către S.C. A S.R.L, cu chitanțele: 0023/12.01.2015 (în suma de 4.500 lei) și respectiv 0025/13.01.2015 (în suma de 4500 lei).
Ulterior datei transferului fondului de comerț și respectiv a autorizației nr. 9720/CSA1875 din data de 22.02.2011, debitoarea S.C. B S.R.L, a procedat și la înstrăinarea către aceasta a stocului de marfă constând în produse farmaceutice în cuantum de 287.698,88 lei, conform situației centralizatoare privind încasările înregistrate de S.C. B S.R.L, în perioada 13.01.2015-30.04.2015 întocmite de către inspectorii antifraudă din cadrul DGAF/DRAF pe baza documentelor contabile prezentate de către debitoare (respectiv Registrul de casă, fișa contului 5311, 707, 371 și a Jurnalului de vânzări aferente perioadei 13.01.2015-30.04.2015).
Așadar, susținerile apelantei vizând neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii în anulare nu sunt întemeiate.
Transferurile patrimoniale a cărora anulare s-a solicitat de către lichidatorul judiciar au fost efectuate în perioada suspectă de 3 ani anterior introducerii cererii de deschidere a procedurii, respective cu mai puțin de 1 an anterior acestei cereri formulate de către SC C SRL.
De asemenea, față de susținerile apelantei conform cărora transferul patrimonial nu s-a putut finaliza, fiind încheiat Actul Adițional nr.1/15.09.2015 la Contractul de vânzare cumpătare din data de 01.09 2014 prin care părțile hotărăsc rezoluțiunea acestuia, se poate constata faptul că în data de 15.09.2015, data încheierii respectivului act adițional, împotriva debitoarei SC B SRL fusese deja deschisă procedura generala de insolventa, iar în conformitate cu dispozițiile art. 84 din Lege "operațiunile și plățile care depășesc condițiile obișnuite de exercitare a activității curente se aprobă doar de administratorul judiciar cu aprobarea Comitetului creditorilor." Operațiunile și plățile care nu îndeplinesc condițiile de mai sus, respectiv nu s-au desfășurat sub supravegherea administratorului judiciar și cu acordul expres al acestuia, efectuate de debitor - ulterior deschiderii procedurii de insolventa sunt nule de drept potrivit dispozițiilor art. 84 alin. 1din Legea 85/2014, iar persoanele care au dispus efectuarea acestora pot fi ținuți răspunzători pentru prejudiciul cauzat.
Relevantă în cauză este relația de rudenie între administratorul debitoarei SC B SRL și al pârâtei SC A SRL, precum și poziția deținută de asociata pârâtei în conducerea debitoarei, fiind evidentă intenția de fraudă în dauna creditorilor precum și concluzia că toate aceste actele încheiate sub semnături private între cele doua societăți, au fost încheiate cu scopul de a externaliza activele debitoarei în vederea neurmăririi lor de către creditori.
De altfel, pârâta nu a făcut în nici un fel dovada faptului că transferul patrimonial al stocului de marfă nu a mai fost efectuat, respectiv facturi stomo și chitanțe de restituire a sumelor de bani încasate.
În acest context apar ca fiind corecte susținerile administratorului judiciar conform cărora circumstanța anularii proceselor verbale de contravenție încheiate de către inspectorii antifraudă prin sentința nr. 3574/2015 a Judecătoriei Rădăuți, nu prezintă relevanță în cauză dedusă judecații, respectiv a anularii transferului patrimonial efectuat între debitoarea SC B SRL și pârâta SC A SRL, cu atât mai mult cu cât acestea au fost desființate deoarece nu satisfăceau cerințele de temeinicie, respectiv prin omisiunea descrierii unor aspecte în procesele verbale au pus instanța în dificultate cu privire la realizarea controlului. Însă transferul patrimonial al stocului de marfă a fost evidențiat prin documentele contabile (respectiv facturi și chitanțe supuse controlului de către inspectorii antifraudă), documente contabile care ulterior nu au fost predate de către administratorul statutar al debitoarei către practicianul în insolvență pentru a fi folosite ca și probe în cadrul prezentei cauze, sens în care lichidatorul judiciar a înțeles să se prevaleze de constatarea stării de fapt a situației patrimoniale a debitoarei surprinsă de către inspectorii antifraudă în procesele verbale menționate și nu de contravențiile aplicabile în domeniul fiscal pentru acestea.
Se poate concluziona că vânzarea în discuție s-a realizat în contextul înstrăinării de către debitoare a întregului patrimoniu, astfel încât prin vinderea inclusiv a fondului de comerț pe de o parte și primirea stocului de marfă de către apelantă în lipsa unei autorizații valide pentru comercializarea acestora pe de alta parte, sunt aspecte ce denota, fără echivoc, intenția de fraudare a creditorilor SC B SRL prin externalizarea tuturor activelor către o noua societate, fără ca aceasta să preia niciuna din obligațiile contractuale ale acesteia, neputând fi primite susținerile apelantei cu privire la divorțul celor 2 administratori ca o cauză a transferurilor încheiate.
Față de argumentele de fapt și de drept expuse, cum criticile apelantei nu sunt pertinente, în conformitate cu disp. art. 480 Cod pr. civilă, apelul de față urmează a fi respins ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică.
| ← Confirmarea planului de reorganizare reţinându-se că două... | Deschiderea procedurii insolvenţei la cererea debitoarei. apel... → |
|---|
