Acţiune în anularea hotărârii arbitrale. Nedesemnarea arbitrilor prin clauza compromisorie. Consecinţe
| Comentarii |
|
Chiar dacă desemnarea arbitrilor prin clauza compromisorie (fie prin arătarea numelor acestora, fie prin precizarea modalităţii de numire a lor) trebuie făcută, legiuitorul nu a reglementat nicio sancţiune în situaţia în care co-contractanţii nu se conformează acestei obligaţii, aşa cum a făcut-o, prin art. 3432 C.proc.civ., în cazul compromisului, text care prevede expres că prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. În caz de neînţelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeşte arbitrul ori dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere instanţei judecătoreşti să procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului, încheierea de numire urmând să se dea în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor, ea nefiind supusă căilor de atac.
Secţia comercială, Decizia nr. 17 din 31 mai 2011
Prin hotărârea arbitrală nr. 1 din 21 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 7/A/2010 Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Arad a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC G. SRL Arad, societate în insolvență, împotriva pârâtei SC P. SRL București, obligând-o pe aceasta din urmă la plata sumei de 11.717,05 lei, reprezentând diferență la factura nr. 92/08.06.2007, emisă de reclamantă pentru lucrări executate în baza contractului nr. 105/18.07.2006, cu penalități de 0,065% pe zi de întârziere de la data de 9 iulie 2007 și până la data plății efective, precum și la plata sumei de 342.776,168 lei, reprezentând garanții de bună-execuție, scadente până în prezent. De asemenea, tribunalul arbitral a anulat, pentru neplata taxei arbitrale, cererea reconvențională prin care pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 416.212 lei cu titlu de penalități de întârziere, pârâta fiind obligată și la plata sumei de 6.125,20 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamanta SC P. SRL București, solicitând anularea ei, cu motivarea că clauza compromisorie prevăzută la art. 12 pct. 3 din contractul de execuție nr. 00105/18.07.2006 este nulă absolut, în temeiul art. 3432 din C.proc.civ., deoarece nu specifică numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor și nu prevede nici ca arbitrajul să fie organizat de o instituție permanentă de arbitraj, nenominalizând niciun astfel de organism. Prin așa-zisa „clauză compromisorie” se specifică doar că în cazul în care într-un termen rezonabil nu se ajunge la o înțelegere, toate litigiile ce se vor naște din prezentul contract, și în special în ce privește validitatea, interpretarea și executarea acestuia, se vor soluționa pe cale de arbitraj. în niciun fel, prin clauza compromisorie, nu a fost stabilită competența de soluționare în favoarea Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Arad, astfel că părțile nu au acceptat regulamentul de arbitraj al respectivei instituții, acesta nefiindu-le opozabil. Competența tribunalului arbitral fiind dată de clauza compromisorie, iar în cazul de față, având în vedere că nu a fost stabilit instanța arbitrală, că nu a fost arătat numele arbitrilor și nici măcar modul de numire al acestora, reclamanta consideră că respectivul tribunal de arbitraj nu este competent să soluționeze litigiul, el trebuind să se desesizeze și să trimită cauza spre soluționare instanțelor jurisdicționale competente. Prin completarea de acțiune s-a arătat că SC G. SRL Arad, în baza contractului nr. 105/18.07.2006, a executat, în calitate de subcontractant, lucrări în cadrul șantierului „Complex Comercial Arad”, cu depășirea termenului de finalizare cu mai mult de 87 de zile, fapt consemnat în nenumăratele adrese transmise de societate, adrese la care pârâta a răspuns numai prin alte solicitări de prelungire a termenului, și asta, în condițiile în care, în contracte de asemenea anvergură termenul de execuție nu poate fi prelungit, nerespectarea lui aducând grave prejudicii reclamantei. Nici până în prezent lucrarea nu a fost terminată și predată fără vicii, deși executantul a fost somat în repetate rânduri să respecte clauza contractuală prevăzută în art. VI pct. 5. De asemenea, acesta nu a predat documentația necesară, conform pct. 5.2 și al legislației în vigoare, iar viciile constatate nu au fost remediate, așa cum rezultă din procesul-verbal din 9 iulie 2010, încheiat cu reprezentanții pârâtei, în care sunt stabilite noi termene de înlăturare a acestora. Solicitarea reclamantei este neîntemeiată, dreptul la returnarea garanției născându-se doar după predarea întregii construcții fără vicii și lucrări neterminate, conform art. V pct. 3.5, operațiune care nu a avut loc.
Prin sentința civilă nr. 17 din 31 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 321/59/2011 C.A. Timișoara a admis acțiunea în anulare formulată și precizată de reclamanta SC P SRL București împotriva hotărârii arbitrale nr. 1 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Arad în dosarul nr. 7/A/2010 în contradictoriu cu intimata SC G SRL Arad, reprezentată prin administratorul judiciar Casa de Insolvență R S.P.R.L. Arad și a anulat în parte hotărârea arbitrală atacată, în sensul că a respins cererea reclamantei SC G. SRL Arad privind plata sumei de 342.776,168 lei, reprezentând garanția de bună-execuție, menținând-o în rest.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 364 lit. c) și i) din C.proc.civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive: c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală; i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.
Chiar dacă sunt întemeiate apărările intimatei în sensul că clauza compromisorie inserată în contractul de execuție nr. 00105/18.07.2006 nu este lovită de nulitate, deși, potrivit art. 3431 din C.proc.civ., desemnarea arbitrilor prin clauza compromisorie (fie prin arătarea numelor acestora, fie prin precizarea modalității de numire a lor) trebuie făcută, legiuitorul nereglementând nicio sancțiune în situația în care co-contractanții nu se conformează acestei obligații, așa cum a făcut-o, prin art. 3432, în cazul compromisului, text care prevede expres că prin compromis părțile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluționat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancțiunea nulității, obiectul litigiului și numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor, acțiunea în anulare se impune, totuși, a fi admisă, cu consecința anulării hotărârii atacate, întrucât Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Arad a încălcat anumite dispoziții imperative ale legii.
Potrivit art. XII pct. 3 din contractul de execuție, părțile se obligă să soluționeze cu prioritate toate litigiile dintre ele, ce rezultă din convenție sau legate de acest contract, amiabil, iar dacă într-un termen rezonabil nu se ajunge la o înțelegere, toate litigiile ce se vor naște, și în special în ce privește validitatea, interpretarea și executarea contractului, se vor soluționa pe cale de arbitraj.
Sunt justificate criticile reclamantei potrivit cărora, prin această clauză compromisorie nu a fost stabilită competența de soluționare în favoarea Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Arad, ceea ce face ca părțile să nu fi acceptat regulamentul de arbitraj al respectivei instituții, acesta nefiindu-le opozabil. într-o asemenea ipoteză, tocmai pentru a nu lăsa fără efecte convenția părților, C.proc.civ., în art. 351, statuează următoarele: în caz de neînțelegere între părți cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numește arbitrul ori dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere instanței judecătorești să procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului; încheierea de numire se va da în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părților, ea nefiind supusă căilor de atac.
Cum intimata a declanșat un litigiu arbitral în temeiul clauzei compromisorii inserată în contractul de execuție nr. 00105/18.07.2006, însă, datorită neînțelegerilor cu reclamanta în privința numirii arbitrilor, în lipsa respectării întocmai a dispozițiilor art. 3431 din C.proc.civ., nu a urmat procedura prescrisă de art. 351, ci a sesizat, cu de la sine-putere, un tribunal arbitral care nu a fost acceptat de partea adversă, apărările intimatei în sensul că în cauză ar fi aplicabile regulile de competență teritorială din Titlul II al aceluiași cod, motiv pentru care ea a ales „arbitrajul de la sediul său”, locul unde s-a încheiat convenția și unde urma să se facă și plata, neputând fi primite, aceste norme vizând exclusiv litigiile deferite instanțelor de drept comun, Curtea constată că acțiunea în anulare promovată de societatea reclamantă este întemeiată.
Văzând că, potrivit art. 366 din C.proc.civ., dacă instanța judecătorească admite acțiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunța și în fond, în limitele convenției arbitral, cu excepția situației în care, pentru a hotărî în fond, ar fi nevoie de noi probe, ceea ce nu este cazul, Curtea, în urma rejudecării pricinii, în limitele învestirii sale, va respinge doar cererea reclamantei SC G. SRL Arad privind plata sumei de 342.776,168 lei, reprezentând garanția de bună-execuție.
Astfel, față de împrejurarea că factura fiscală nr. 92/08.06.2007 privind realizarea unui rezervor P.S.I. și a unor lucrări suplimentare conform planșei Ro7 a fost acceptată la plată fără nicio obiecție de către SC P. SRL București, pe documentul contabil fiind aplicată atât ștampila, cât și semnătura reprezentantului societății, iar art. 46 din Codul comercial arată că obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează, printre altele, cu facturi acceptate, instanța apreciază că beneficiarul este obligată să plătească executantului diferența de 11.717,05 lei, la care se adaugă, potrivit art. IX pct. 3 din contract, și penalități de 0,065% pe zi de întârziere de la data scadenței și până la data plății efective.
Cu toate acestea, cererea reclamantei SC G. SRL Arad în privința plății sumei de 342.776,168 lei (diferența până la suma cerută - 403.266,08 lei fiind respinsă și de tribunalul arbitral), reprezentând garanția de bună-execuție nu este întemeiată, impunându-se respingerea acestei pretenții raportat la prevederile contractuale cuprinse în art. V pct. 3.5, potrivit căruia 50% din valoarea garanției de asigurare, respectiv 5% din valoarea garanției va fi plătită numai după predarea întregii construcții, fără vicii și lucrări neterminate, către investitor. Or, din mai multe adrese depuse la dosar de către SC P. SRL București rezultă că executantul nu s-a încadrat în termenele de finalizare a lucrărilor contractate, cerând beneficiarului prelungirea acestora (spre exemplu, comunicarea de șantier nr. 1392/18.08.2006), reclamanta aducându-i pârâtei la cunoștință că nu a predat spre recepționare lucrările pe partea fizică și nici pe cele legate de documentație, existând mari probleme la bazinul de sprinklere, unde la două bazine nu sunt amplasate scări, are loc scurgerea apei în spațiul scărilor la rost de pardosea și în pereți, iar suprafețele construcțiilor nu sunt egale (a se vedea în acest sens, adresa nr. 001/120/07/Bo din 8 iunie 2007) sau să urgenteze finisarea lucrărilor de construcție la șantierul Complex Comercial Arad, ca să poată fi executate lucrări legate de acestea cu scopul finisării complete la Corp A Kaufland, Corp B Plus și la obiectivele exteriore, pentru toate acestea solicitându-i mărirea numărului de muncitori, lucrul în schimburi prelungite și în zilele de sâmbătă și duminică (în acest sens, a se vede adresa nr. 001/071/007/Bo din 16 aprilie 2007). Mai mult decât atât, deși potrivit art. VI pct. 5 din contract executantul este obligat să comunice în scris, cu 5 zile înainte, termenul la care lucrarea va fi gata pentru predare, lucrarea fiind considerată terminată doar prin predarea de către executant și preluarea de către beneficiar, pentru predare executantul trebuind să pregătească, în 4 exemplare, mai multe documente, enumerate la pct. 5.2., procesul-verbal de predare al lucrării urmând să fie semnat de către reprezentanții părților contractante, împuterniciți să semneze în chestiuni contractuale, acest act, conținând și aprecieri asupra calității lucrărilor executate, până în prezent, așa cum a arătat și reprezentanta societății beneficiare, nu a fost întocmit.
(Judecător Nasz Csaba Bela)
| ← Procedura insolvenţei. Înlocuirea lichidatorului | Procedura insolvenţei. Procedura înscrierii în fals.... → |
|---|
