Apel. Lipsa de rol activ a instanţei de fond. Desfiinţarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă
| Comentarii |
|
Instanţa de apel, constatând că prima instanţă nu a administrat suficiente dovezi pentru a stabili corect şi complet situaţia de fapt, va admite apelul, va desfiinţa hotărârea atacată, trimiţând cauza spre rejudecqre la aceeaşi instanţă.
(Secţia comercială, decizia nr. 106/1996)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Teleorman, reclamanta Societatea Comercială “R.” - S.A. Vaslui a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “R.” - SA. Roşiori de Vede, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 11.296.253 lei, cu titlu de preţ; câte 45.185 lei/zi întârziere, penalităţi de întârziere şi a câte 19.497 lei/zi dobânzi bancare, până la achitarea debitului; cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1.324/12.09.1995, Tribunalul Teleorman a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata a 11.296.253 lei, cu titlu de preţ, plus 45.185 lei/zi, penalităţi de întârziere şi 19.497 lei/zi, dobânzi bancare, până la achitarea debitului, precum şi la 890.669 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pretenţiile din acţiune au fost dovedite.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleeaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că livrările de produse s-au efectuat pe baza unor raporturi contractuale perfectate între părţi printr-un contract şi printr-un act adiţional.
Pârâta a achitat parţial sumele pretinse de reclamantă.
Faţă de această situaţie, s-a considerat că se impunea rejudecarea cauzei, pentru a se stabili cu exactitate cuantumul sumei datorate de pârâtă cu titlu de preţ şi penalităţi de întârziere.
în ce priveşte daunele reprezentând dobânzi bancare la credite restante, s-a apreciat că trebuiau administrate acte doveditoare a sumelor achitate şi întârzierile la plată înregistrate pentru a se putea stabili cu certitudine în ce măsură daunele sunt datorate şi dacă plata acestor dobânzi bancare la creditele restante este consecinţa modului în care s-a derulat contractul încheiat de părţi.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 1.418/1996 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Apel. Lipsa de procedură la fond. Desfiinţarea hotărârii cu... | Apel. Motivare. Termen. Decădere → |
|---|
