Aplicarea dispoziţiilor art. 138 lit. d şi e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei. Necontestarea creanţelor în condiţiile art. 73 şi 75 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei duce la reţinerea pasivului debitoarei , rezultat din
| Comentarii |
|
La instituirea răspunderii pârâţilor în temeiul dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei judecătorul-sindic reţine cuantumurile creanţelor astfel cum sunt înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanţelor împotriva averii debitoarei, pe calea recursului neputând fi modificat tabelul definitiv al creanţelor; părţile interesate au posibilitatea de a contesta creanţele numai în condiţiile art. 73 şi 75 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Secţia Comercială şi de contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 1240 din 26 mai 2011
Lichidatorul judiciar al debitorului SC E. SRL a formulat cerere de antrenare a răspunderii personale a foștilor administratori ai societății debitoare, P. E., P. M. și P. P., pentru întregul pasiv al societății debitoare, în sumă de 1.262.307,66 lei, rămas neacoperit în procedura insolvenței.
Lichidatorul judiciar a arătat că a notificat administratorii societății debitoare să-i pună la dispoziție documentele contabile ale acesteia. Ulterior formulării și comunicării acestei cereri, a primit de la unul dintre administratorii debitorului balanța de verificare aferentă lunii noiembrie 2009 și situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30.06. 2009, dar nu i s-a prezentat analiticul contului clienți de încasat și bunuri mobile, conform documentelor de evidență contabilă, nefiind depusă lista de inventariere a acestora.
Din cererea de admitere a creanței formulată de creditorul S. V., rezultă că acesta a împrumutat suma de 2.800 euro debitorului, care a garantat suma împrumutată cu ordin de plată și cu utilaje linie termopane.
De asemenea, din balanța de verificare la 31.11.2009 și din situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la 30 iunie 2009, rezultă că societatea debitoare deținea bunuri, dar și clienți de încasat și furnizori.
Cu toate că au fost comunicate somații către foștii administratori statutari ai debitorului, în vederea predării bunurilor din averea debitorului înregistrate în contabilitate, nici până la această dată bunurile nu au fost predate, ele neputându-se identifica, în vederea inventarierii, evaluării și valorificării lor.
Lichidatorul judiciar a arătat că, în această situație se impune antrenarea răspunderii pârâților, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006 și obligarea lor la plata pasivului, în sumă totală de 1.262.307,66 lei, stabilit conform declarațiilor de creanță depuse de creditori.
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nu au administrat nici o probă de natură să combată susținerile lichidatorului judiciar.
Prin sentința nr. 451 din 13.04. 2011, Tribunalul a admis cererea lichidatorului judiciar, a dispus atragerea răspunderii solidare a foștilor administratori statutari ai debitorului pentru întregul pasiv al societății debitoare, în sumă de 1.262.307,66 lei, în temeiul art.38 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Instanța de fond a reținut că pârâții P. E., P. M. și P. P., în calitate de administratori ai societății falite, nu au răspuns în niciun fel notificărilor transmise și nu au predat lichidatorului judiciar bunurile înregistrate în contabilitate, în vederea identificării, inventarierii, evaluării și valorificării acestora. în lipsa acestor bunuri, judecătorul-sindic a apreciat că, într-adevăr, acestea au fost scoase din patrimoniul debitorului și au fost ascunse de foștii administratori.
De asemenea, s-a constatat că cei trei administratori nu au refăcut evidența contabilă la zi și nu au predat lichidatorului judiciar situația analitică a conturilor clienți și furnizori și lista de inventariere cu activele societății debitoare, neținând contabilitatea în conformitate cu legea.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
A susținut recurentul faptul că sentința este criticabilă, având în vedere cuantumul exagerat de mare al pasivului societății, cuantum pe care l-a apreciat ca fiind nereal.
Astfel, a precizat că pe rolul Tribunalului s-a aflat dosarul având ca obiect anulare act administrativ, dosar ce a fost soluționat, fiind admisă acțiunea promovată de pârât, dispunându-se anularea raportului de inspecție fiscală din data de 22.10.2008, a deciziei de impunere nr. 718/23.10.2008 și a deciziei nr. 82/9.01.2009 a DGFP B.
Față de această situație, recurentul a apreciat că sumele constatate de către lichidator nu sunt reale, mai ales în ceea ce privește suma de 342.470,00 lei, sumă pe care atât lichidatorul, cât și instanța au considerat că o datorează A. F. P. R.
Având în vedere că raportul de inspecție fiscală, cât și celelalte decizii au fost anulate, sentința fiind definitivă și irevocabilă, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar.
Curtea a reținut că, pe de o parte, afirmațiile recurentului sunt lipsite de suport probator, la dosar nefiind depuse hotărârile judecătorești la care se referă, iar, pe de altă parte, judecătorul-sindic, la instituirea răspunderii pârâților, a reținut cuantumurile creanțelor astfel cum sunt înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanțelor împotriva averii debitoarei SC E. SRL.
Or, pe calea prezentei cereri de recurs nu poate fi modificat tabelul definitiv al creanțelor, părțile interesate având posibilitatea de a contesta creanțele numai în condițiile art. 73 și 75 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, iar în speță nu este făcută o atare dovadă, a desființării totale sau parțiale a unora dintre creanțe.
Totodată, simpla apărare a recurentului din concluziile scrise, în sensul că evidența contabilă a fost refăcută la zi, nu a fost reținută de instanța de recurs.
Sub acest aspect, potrivit dispozițiilor art. 1169 C.civ., cel care face o susținere în fața instanței trebuie să și-o dovedească; or, recurentul nu a administrat nici un fel de probe care sa îi susțină apărarea și nu a comunicat lichidatorului judiciar toate actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, nici bunurile înregistrate în contabilitate.
Criticile recurentului în sens contrar, privind lipsa faptelor prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006, au fost înlăturate, deoarece în sentința recurată sunt reținute atât faptele ilicite săvârșite de pârât, cât și împrejurările care duc la raportul de cauzalitate dintre fapte și starea de insolvență a debitoarei.
în consecință, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., a respins ca nefondat recursul.
(Judecător Liliana Felicia Androne)
| ← Procedura insolvenţei. Vânzare cu clauză de rezervă a... | Procedura insolvenţei. Declinare competenţă → |
|---|
