Procedura insolvenţei. Declinare competenţă
| Comentarii |
|
Soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor judecătorului sindic este în competenţa curţii de apel la care este arondat tribunalul pe rolul căruia este înregistrat dosarul de insolvenţă.
Secţia Comercială şi de contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 930 din 20 aprilie 2011
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la data de 10.06.2010 sub nr. 7282/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanța, SC CVP SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B SA prin lichidator judiciar, obligarea pârâtei, în temeiul obligației de a face, la predarea stocurilor de produse menționate asupra cărora deține drepturi legitime, la plata sumei de 1000 Euro/zi cu titlu de daune cominatorii, până la executarea integrală a obligației de predare, la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea acestei cereri.
Prin sentința civilă nr. 4272/COM/12.08.2010, Tribunalul Constanța a constatat competența funcțională a judecătorului sindic în soluționarea cererii, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Constanța și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios administrativ.
Prin sentința nr. 1164 din 02.11.2010, Tribunalul Buzău - Secția comercială și de Contencios Administrativ, a respins cererea de ordonanță președințială formulată de SC CVP SRL în contradictoriu cu pârâta SC B SA prin lichidator judiciar. S-au respins și contestațiile formulate de SC HF SRL , CVP , B V , SC F& FIC IPURL, SC MLCSRL, împotriva tabelului suplimentar și a tabelului definitiv al creanțelor. A fost respinsă și cererea formulată de SC H F prin care solicită anularea procesului verbal al adunării creditorilor din 02.07.2010 și s-a constatat nulă cererea formulată de B P. împotriva sentinței au declarat recurs creditorii CVP SRL, SC HF SRL, F & FIC IPURL, SC MLC SRL și SC HF SRL și pârâtul BV, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 20 aprilie 2011, s-a depus la dosar o cerere din partea recurentei creditoare SC M L C SRL prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Ploiești, întrucât prin încheierea din 18.11.2010 s-a admis cererea de strămutare a cauzei la Tribunalul București, iar prin încheierea din 9.03.2011 s-a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar.
Analizând excepția invocată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, față de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competența tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului comercial, în a cărui circumscripție își are sediul debitorul. Dacă în cadrul tribunalului sau al tribunalului comercial a fost creată o secție specială de insolvență, acesteia îi aparține competența pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege. Sediul debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor. Tribunalul sau, după caz, tribunalul comercial, în a cărui circumscripție teritorială își are sediul debitorul la data sesizării instanței cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, rămâne competent să soluționeze cauza indiferent de schimbările ulterioare de sediu ale debitorului.
Articolul 8 alin. (1) din același act normativ, Curtea de apel va fi instanța de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, rezultă că soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor judecătorului sindic este în competența curții de apel la care este arondat tribunalul pe rolul căruia este înregistrat dosarul de insolvență.
Prin încheierea din data de 18.11.2010 pronunțată în dosarul nr. 6745/1/2010 înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare a dosarului de insolvență nr. 66/114/2006 de la Tribunalul Buzău la Tribunalul București.
Cum strămutarea pricinilor este un caz de prorogare judecătorească de competență și întrucât această prorogare a intervenit la data de 18.11.2010, înainte de înregistrarea recursurilor pe rolul Curții de Apel Ploiești, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și în temeiul art. 158 C.proc.civ. a dispus declinarea competenței de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de Apel București - Secția Comercială.
(Judecător Florentina Dinu)
| ← Aplicarea dispoziţiilor art. 138 lit. d şi e din Legea... | Procedura insolvenţei. Înlocuirea lichidatorului → |
|---|
