Bilet la ordin emis de o debitoare aflată în procedura falimentului avalizat de administratorul social. Consecinţe asupra valabilităţii obligaţiilor avalistului.
| Comentarii |
|
Bilet la ordin emis de o debitoare aflată în procedurafalimentului avalizat de administratorul social. Consecinţe asupravalabilităţii obligaţiilor avalistului.Art. 46 alin. 1, art. 49 alin. 1 şi 2 teza I din Legea nr. 85/2006;Art. 104 pct. 7, art. 106 alin. ultim, art. 33 şi 35 alin. 1 şi 2 dinLegea nr. 58/1934.
Dacă în privinţa debitorului în insolvenţă se poate reţineaplicarea dispoziţiilor art. 46 (1) din Legea nr. 85/2006, nu poate fiîmpărtăşită aceeaşi concluzie şi în cazul avalistului. Astfel, faptulcă obligaţia debitorului nu este valabilă întrucât actul juridic a fostîncheiat după deschiderea procedurii insolvenţei şi fără autorizareajudecătorului sindic, nu atrage nevalabilitatea obligaţiei avalistului(la care nu se refera procedura de insolvenţă), obligaţie distinctă decea a emitentului biletului la ordin, potrivit art. 106 alin. ultimraportat la art. 33 si art. 35 (1) si (2) din Legea nr. 58/1934 privindcambia si biletul la ordin.
(Decizia nr. 817/2 septembrie 2009 )
Prin cererea înregistrata pe rolul judecătorului sindic din cadrulTribunalului Comercial Argeş, la data de 2.04.2009, reclamantul M.P., incalitate de administrator judiciar al debitorului SC C SRL, a chemat injudecata pe pârâţii SC C SRL şi M.M., administrator social al debitoareiin insolvenţă, solicitând instanţei să dispună anularea biletului la ordindin 02.012.2008 emis de SC C SRL, prin administrator si avalizat decătre aceasta din urmă.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţa comercială nr.997/F/10.11.2008, pronunţata în dosarul nr. 1245/1259/2008,Tribunalul Comercial Argeş a deschis procedura generală a insolvenţeiîmpotriva debitorului SC C SRL Biletul la ordin a fost emis de debitoaredupă data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva sa, în favoareaunui creditor înscris în tabelul de creanţă, fiind încălcate astfel dispoz. art.46 alin.1 din Legea nr. 85/2006, iar respectivul biletul la ordin nu poartăsemnătura administratorului judiciar, fiind încălcate astfel şi dispoz. art.104 si 105 din Legea 58/1934, completată prin Legea 83/1994.
La cererea reclamantului, la data de 4.05.2009, in cauza a fost citatăin calitate de pârâtă beneficiarul biletului la ordin.
Prin sentinţa nr. 613/F/17.06.2009, Tribunalul Comercial Argeş,judecătorul sindic a admis cererea administratorului judiciar si a constatatnulitatea absoluta a biletului la ordin.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că întrucât biletul la ordina fost emis după ce faţă de debitoare s-a deschis procedura insolvenţei sifără autorizarea judecătorului sindic, sunt aplicabile dispoz. art. 46 dinLegea 85/2006 privind procedura insolvenţei in temeiul cărora sunt nuletoate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschideriiprocedurii, inclusiv înscrierile şi intabulările prevăzute de art. 49 dinlege".
Nulitatea biletului la ordin se îndreaptă si împotriva efecteloractului juridic, deoarece efectele lui contravin legii, de unde şi concluziacă nulitatea este determinată de cauzele existente în momentul încheieriiactului juridic" când, în cauza de faţă, debitoarea deja era în procedurainsolvenţei.
S-a mai constatat că pârâta SC D SRL, la emiterea actuluimenţionat, a încălcat dispoz. art. 46 alin1. din legea insolvenţei, ceea ceface ca actul juridic respectiv (biletul la ordin din 02.12.2008) să fiesancţionat cu nulitatea absolută.
Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta SC D SRL care acriticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel, prima instanţa nu s-a pronunţat asupra faptului ca biletul alordin conţine doua obligaţii distincte, autonome: una a emitentului, carese afla in procedura de insolvenţă, si alta a avalistului, care este o personafizica, neafectata de aplicarea Legii nr. 85/2006. În aceste condiţii,sancţiunea prev. de art. 46 din Legea nr. 85/2006 nu poate viza obligaţiaavalistului. Deşi aspectul a fost invocat de către recurenta parata prinîntâmpinare, hotărârea nu conţine motivare asupra acestuia nici prinargumente de fapt, nici prin referire la Legea nr. 58/1934 privind biletulla ordin.
Sentinţa a fost pronunţata cu încălcarea legii. În concret, primainstanţa nu a dat eficienta dispoz. art. 5 alin. 2 si art. 106 din Legea nr.58/1934 si pct. 207 din Norma Cadru nr. 6/1994 a Băncii Naţionale aRomâniei privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii sibilete la ordin. Intimata parata M.M. a semnat biletul la ordin atât incalitate de administrator social al SC CSRL, cat si in calitate de avalist,obligându-se personal, alături de emitent, sa plătească suma înscrisă înbilet.
Biletul al ordin nu este nul, insa, nici sub aspectul obligatieiasumate de către debitorul in insolvenţă.
Judecătorul sindic a reţinut in mod greşit faptul ca SC D SRL, laemiterea biletului la ordin, a încălcat dispoz. art. 46 alin. 1 din Legea nr.85/2006. În realitate, recurenta nu este emitentul biletului la ordin, cidoar beneficiarul lui, astfel ca nu putea încalcă legea sub aspectulrespectiv.
Legalitatea biletului la ordin nu poate fi verificata doar din prismaLegii nr. 85/2006, ci prioritar din prisma Legii nr. 58/1934, care este legespeciala in raport cu prima in ce priveşte nulitatea biletului la ordin. Dinacest punct de vedere biletul la ordin nu a avut deficiente de ordinformal. In plus, Legea nr. 85/2006 se refera la un acord aladministratorului judiciar, iar nu la obligativitatea semnării unor acte decătre administratorul judiciar.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate,precum si prin raportare la dispoz. art. 304 pct. 9 si art. 3041 C.proc.civ.,Curtea a constatat ca recursul este fondat.
Cererea de chemare in judecata formulata de către administratoruljudiciar este întemeiata in drept pe dispoz. art. 20 si art. 46 alin. 1 rap. laart. 49 din Legea nr. 85/2006, precum si pe dispoz. Legii nr. 58/1934.
Potrivit art. 46 (1) si 49 (1) si (2) teza I-a sus arătate, În afară decazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic,toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschideriiprocedurii sunt nule". (1) Pe perioada de observaţie, debitorul va puteasă continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi cătrecreditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite deexercitare a activităţii curente, după cum urmează:a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut ocerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fostridicat dreptul de administrare;b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicatdreptul de administrare.(2) Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate laalin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supravegherede administratorul judiciar_ ".
In speţa, biletul la ordin a cărui desfiinţare s-a solicitat a fost emisde către debitorul in insolvenţă, prin administrator social, la data de02.12.2008, in beneficiul SC D SRL, pentru suma de 289.909,96 lei, si afost avalizat de M.M..
Potrivit art. 106 alin. ultim rap. la art. 33 si art. 35 (1) si (2) dinLegea nr. 58/1934 privind cambia si biletul al ordin, Plata unei cambiipoate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru oparte din ea. Această garanţie poate fi dată de un terţ sau chiar de unsemnatar al cambiei". Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentrucare a garantat. Obligaţiunea sa este valabilă chiar dacă obligaţiunea pecare a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă".
Avalul este actul juridic prin care o persoana, numita avalist,garantează obligaţia asumata de către debitor, numit avalizat. Ca actjuridic de sine stătător (chiar daca obligaţia de garanţie este subsidiaracelei principale), avalul nu este afectat de lipsa de valabilitate a obligaţieiavalizatului, cu excepţia cazului in care biletul la ordin are un viciu deforma esenţial.
Prin urmare, faptul că, în speţa, in privinţa debitorului în insolvenţăse poate retine aplicarea dispoz. art. 46 (1) din Legea nr. 85/2006, nuîndreptăţeşte la aceeaşi concluzie si in cazul avalistului M.M.. Astfel,faptul ca obligaţia debitorului nu este valabila întrucât actul juridic a fostîncheiat după deschiderea procedurii insolvenţei si fără autorizareajudecătorului sindic, nu atrage nevalabilitatea obligaţiei avalistului (la carenu se refera procedura de insolvenţă), obligaţie distincta de cea aemitentului biletului la ordin.
Nu se poate retine ca biletul la ordin, in pofida dispoz. art. 104 pct.7 din Legea nr. 58/1934, este nul pentru lipsa semnăturii emitentului insensul ca acesta din urma nu a fost reprezentat de administratoruljudiciar, ci de către cel social. Astfel, se constata, pe de o parte, ca biletulla ordin are completata rubrica semnătura emitentului" prin aplicareaştampilei societăţii si a semnăturii reprezentantului acesteia, iar, pe de altaparte, ca emitentul SC C SRL a fost legal reprezentat de administratorulsocial, câtă vreme nu s-a dovedit ca societăţii i-a fost ridicat dreptul deadministrare.
Pentru cele expuse, biletul la ordin este valabil in privinţaavalistului.
Curtea, insa, nu va retine motivele de recurs referitoare la lipsa deinteres a administratorului judiciar in promovarea acţiunii judiciare,respectiv valabilitatea biletului la ordin si fata de debitorul aflat ininsolvenţă.
Actul juridic si plata urmărita prin emiterea biletului la ordin nu seînscriu in dispoziţiile art. 49 alin. 1 si 2 din legea privind procedurainsolvenţei, adică nu se înscriu in condiţiile obişnuite de exercitare aactivităţii curente a debitorului, nu au fost efectuate sub supraveghereaadministratorului judiciar si nici nu au fost autorizate de către acesta.
Neînscriindu-se in condiţiile de mai sus si nefiind autorizate nici dejudecătorul sindic, ele sunt lovite de nulitate in temeiul art. 46 alin. 1 dinaceeaşi lege.
Valabilitatea obligaţiei ce decurge din biletul la ordin in sine nu arerelevanta si nu se cercetează in condiţiile in care sunt incidente dispoz.art. 46 alin. 1 din legea insolvenţei, întrucât aceasta lege instituie osancţiune totala a actului si a obligaţiei pentru situaţia de insolvenţă incare se afla in mod declarat emitentul biletului la ordin.
Intr-adevăr, sancţiunea nu are legătura cu atitudinea culpabila abeneficiarului biletului la ordin, întrucât nu acesta este emitentul care seafla in situaţia speciala a insolvenţei.
Administratorul judiciar este obligat, in temeiul art. 20 alin. 1 lit. e)si art. 3 din Legea nr. 85/2006, sa supravegheze modul in care debitorulrealizează operaţiuni sau încheie diverse acte juridice, iar interesul saueste interesul colectiv ce caracterizează procedura concursuală:acoperirea pasivului social.Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 312 alin. 1 si 3 şi art. 274C.proc.civ., Curtea a admis recursul si a modificat in parte sentinţa insensul ca a admis in parte cererea de chemare in judecata si a constatatnulitatea biletului la ordin numai în privinţa emitentului, nu şi in privinţaavalistului, cu cheltuieli de judecată în favoarea recurentei.
| ← Acţiune în pretenţii. Lipsă calitate procesuală activă. | Necomunicarea cererii de deschidere a procedurii reorganizării... → |
|---|
