Cerere de repunere în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanței și, în consecință, înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei. motiv temeinic justificat.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1122 din data de 21.06.2017
Domeniu: Insolvența.
Cerere de repunere în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanței și, în consecință, înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei. Motiv temeinic justificat.
Art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014
Art. 186 C.proc.civ.
Apelanta creditoare avea posibilitatea ca, în condițiile art. 102 alin.1 din Legea nr. 85/2014, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanței inițiale, dacă în urma inspecției fiscale și a raportului de control rezultau obligații fiscale suplimentare față de cele solicitate prin declarația inițială de creanțe.
Împrejurarea invocată de apelanta creditoare, în sensul că structura sa juridică a luat cunoștință de emiterea deciziei de impunere abia la data de 5.12.2016, pe lângă faptul că nu este dovedită, nu este nici de natură să fi determinat imposibilitatea părții de a-și exercita drepturile și să constituie astfel un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 C.proc.civ., care să fi împiedicat partea să acționeze. Astfel, cum de la data notificării privind deschiderea procedurii au trecut mai mult de 60 de zile, în condițiile art. 181 și urm. C.proc.civ. în cauză a intervenit decăderea din dreptul de formula declarația de creanță.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR. 1122 din 21 iunie 2017)
Prin cererea formulată la data de 28.04.2016 în dosarul nr. .., F. SRL a solicitat repunerea în termenul de depunere a declarației de creanță și înscrierea la masa credală cu suma de 3.466,75 lei, având în vedere că nu a fost notificată de administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii împotriva debitorului, procedura de notificare nefiind legal indeplinită.
Prin cererea formulată la data de 15.12.2016 în același dosar, D.G.R.F.P., în reprezentarea A.F.C., a solicitat, în principal, repunerea în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanței nr. MBR-JRD 28917/29.03.2016 și, în subsidiar, înscrierea sa în tabloul obligațiilor debitoarei cu suma totală de 175.022 lei, din care: 13.885 lei, sumă solicitată prin cererea de admitere a creanței nr. MBR-JRD 28917/29.03.2016, și 161.137 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere nr. F-MJ 337/15.11.2016, urmare a controlului fiscal efectuat.
La data de 03.02.2017, administratorul judiciar al debitoarei, I. S. SPRL, a solicitat prelungirea termenului de depunere a planului de reorganizare cu 30 de zile de la data publicării în BPI a tabelului definitiv.
Prin încheierea de ședință din data de 20.02.2017, pronunțată în dosarul nr. .... de către Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, s-a respins cererea de repunere în termenul de depunere a declarației de creanță formulată de societatea F. SRL, ca neîntemeiată. S-a respins cererea petentei D.G.R.F.P., în reprezentarea A.F.C. M., de repunere în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanței nr. MBR-JRD 28917/29.03.2016. S-a admis cererea formulată de către I.S. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei C.M.E. SRL. În temeiul art. 132 alin. 2 Legea nr. 85/2014, s-a dispus prelungirea termenului de depunere a planului de reorganizare cu 30 de zile.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că procedura de notificare a societății F. SRL a fost corect efectuată, notificarea fiind emisă petentei la data de 17.03.2016, cu cel puțin 10 zile înainte de împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor. De asemenea, a fost emisă la sediul social. Pe de altă parte, nu s-au invocat și nici nu s-au dovedit motivele temeinice pentru care nu a putut formula declarația de creanță în termen, nefiind îndeplinite condițiile art. 186 C.p.civ..
Cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanței nr. MBR-JRD 28917/29.03.2016, formulată de D.G.R.F.P., în reprezentarea A.F.C.M., tribunalul a reținut că petenta a formulat declarația de creanță înainte de termenul stabilit de judecător, respectiv la 29.03.2016. Administratorul judiciar a publicat în BPI nr. 5073/11.03.2016 notificarea deschiderii procedurii generale de insolvență a debitoarei.
Cererea suplimentară la cererea de admitere a creanței a fost formulată la data de 15.12.2016, cu nerespectarea termenului de 60 de zile de la notificarea deschiderii procedurii, prevăzut de art. 102 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 85/2014, termen care a expirat la 11.05.2016.
Deși creditoarea a solicitat repunerea în termenul de depunere a suplimentului la declarația de creanță, instanța a apreciat că nu a dovedit motivele temeinice prevăzute de art. 186 C.p.civ. pentru admiterea unei astfel de cereri. S-a mai reținut că cererea de repunere în termenul de depunere a suplimentului nu a fost formulată în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, respectiv în 15 zile de la întocmirea deciziei de impunere nr. F-MJ 337/15.11.2016, cererea suplimentară fiind formulată la 15.12.2016.
În ceea ce privește cererea administratorului judiciar, s-a reținut că pe parcursul procedurii s-au depus rapoarte de activitate, raportul privind cauzele insolvenței și s-au formulat contestații la tabelul preliminar al creanțelor, motiv pentru care nu s-a întocmit tabel definitiv în termenul inițial stabilit, instanța neconsiderând necesară a face aplicarea art. 113 alin. 4 din lege. Ca urmare a acestei situații, perioada de observație de 1 an a trecut fără a se putea propune și confirma, în termenul de 1 an, un plan de reorganizare.
La data de 03.01.2017, a fost publicat în BPI tabelul definitiv de creanțe, iar la data de 31.01.2017 acesta a fost completat. Ulterior întocmirii tabelului definitiv, au depus cereri de repunere în termenul de formulare a declarației de creanță doi creditori.
Așadar, fără a exista o culpă a debitoarei, instanța a considerat întemeiată cererea de prelungire a termenului de depunere a planului de reorganizare cu 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri a declarant apel creditoarea D.G.R.F.P., în reprezentarea A.F.C.I.M., cauza fiind înregistrată sub nr.4587/3/2016 (719/2017) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.
În motivarea apelului se arată că, după expirarea termenului stabilit de dispozițiile art. 102 alin. 1, respectiv la data de 05.12.2016, a fost transmisă Decizia de Impunere nr. F-MJ 337/15.11.2016 către structura juridică din cadrul DGRFPB. Adresa 579953A/29.11.2016 dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate întrucât, fără a avea cunoștință de emiterea acestei decizii, structura juridică a creditoarei a fost pusă în imposibilitatea precizării creanței stabilite prin Decizia de Impunere nr. F-MJ 337/15.11.2016 și implicit nu a putut respecta termenele stabilite prin lege, motiv pentru care a solicitat repunerea în termen.
Mai mult, se solicită să se observe și faptul că, raportat la data de 05.12..2016, data la care structura juridică din cadrul DGRFPB a primit informații cu privire la emiterea deciziei, cererea de repunere în termen a fost formulată în termenul de cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării.
În drept, se invocă dispozițiile art. 186 C.p.civ. și ale Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Intimata debitoare, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolului 479 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Apelanta creditoare D.G.R.F.P., în reprezentarea A.F.C.M., a formulat cerere de repunere în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanței nr. MBR-JRD 28917/29.03.2016, solicitând admiterea acesteia și, în consecință, înscrierea sa în tabelul de creanțe al debitoarei C.M.E. SRL cu suma de 175.022 lei, din care 13.885 lei suma solicitată prin cererea de admitere a creanței nr. MBR-JRD 28917/29.03.2016 și 161.137 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere nr. F-MJ 337/15.11.2016, urmare a controlului fiscal efectuat pentru perioada 1.05.2014-31.12.2015, deci pentru o perioadă anterioară deschiderii procedurii (care a intervenit la data de 15.02.2016).
Potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, cu excepția salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidențelor contabile, toți ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanțelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii; cererile de admitere a creanțelor vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului. Sunt creanțe anterioare și creanțele bugetare constatate printr-un raport de inspecție fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului. În termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecție fiscală vor efectua inspecția fiscală și vor întocmi raportul de inspecție fiscală, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanței în termenul prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanței inițiale, dacă este cazul.
Reiese din aceste dispoziții legale că apelanta creditoare avea posibilitatea ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanței inițiale, dacă în urma inspecției fiscale și a raportului de control rezultau obligații fiscale suplimentare față de cele solicitate prin declarația inițială de creanțe.
Notificarea privind deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei C.M.E. SRL a fost publicată în BPI nr. 5073/11.03.2016, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, în care creditorul bugetar putea înregistra suplimentul cererii de admitere a creanței inițiale, expirând astfel la data de 11.05.2016 (având în vedere dispozițiile art. 181 și urm. C.p.civ.).
Cererea precizatoare a creanței a fost transmisă de către creditoare prin fax la data de 15.12.2016, cu nerespectarea termenului limită prevăzut de art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.
Creditoarea a formulat cerere de repunere în termen, arătând că structurii sale juridice, care era abilitată să acționeze, decizia de impunere i-a fost comunicată abia la data de 5.12.2016, prin adresa nr. 579953A/29.11.2016.
Conform art. 186 C.p.civ., (1) partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.
Prin urmare, decăderea este o sancțiune legată de respectarea termenelor de procedură, rațiunea și importanța decăderii fiind determinate tocmai de necesitatea stabilirii unor termene imperative de natură a disciplina activitatea procesuală.
Dispozițiile textului legal menționat reglementează o repunere în termen în condiții restrictive, dacă partea "dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate";.
În cauză, trebuie analizat dacă partea a fost în imposibilitate să acționeze înăuntrul termenului prevăzut de lege, din motive temeinic justificate.
Curtea apreciază că împrejurarea invocată de apelanta creditoare, în sensul că structura sa juridică a luat cunoștință de emiterea deciziei de impunere abia la data de 5.12.2016, pe lângă faptul că nu este dovedită, nu este nici de natură să fi determinat imposibilitatea părții de a-și exercita drepturile și să constituie astfel un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 C.p.civ., care să fi împiedicat partea să acționeze.
Disfuncționalitățile interne ale instituției și lipsa de comunicare între structurile sale componente nu pot constitui motive temeinic justificate pentru admiterea unei cereri de repunere în termen.
Potrivit art. 10 C.p.civ., părțile au obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, (…) să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind tot astfel finalizarea acestuia.
Împrejurarea că, în anumite situații, legiuitorul a pus la îndemâna părții instituții ca cea a repunerii în termen nu îndreptățește partea să stea în pasivitate și să nu-și îndeplinească actul de procedură în condițiile impuse de lege.
Mai mult, în materia specifică a insolvenței, termenul limită de 60 de zile de înregistrare a suplimentului cererii de admitere a creanței inițiale este unul imperativ, care trebuie respectat de toți participanții la procedură implicați, dată fiind necesitatea clarificării cu celeritate a situației patrimoniale a debitoarei.
Susținerile apelantei creditoare nu sunt întemeiate nici în ceea ce privește tardivitatea formulării cererii de repunere în termen. Decizia de impunere nr. F-MJ 337, ce a constituit temeiul cererii de suplimentare a creanței inițiale, a fost emisă la data de 15.11.2016 și a fost comunicată debitoarei la 25.11.2016 (filele 15-16 din dosarul primei instanțe). Prin urmare, raportat la aceste date, termenul de formulare a cererii de repunere în termen era depășit, partea putând să acționeze de la datele respective în vederea valorificării drepturilor pretinse.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 480 alin. 1 C.p.civ. și art. 43 din Legea nr. 85/2014, Curtea a respins apelul ca nefondat.
| ← Faliment - compensarea legală. dreptul de renunţare al... | Cerere de repunere în termenul de formulare a suplimentului la... → |
|---|
