Competenţa materială. Obligaţie de a face.

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial

întrucât litigiul are ca obiect o cerere nepatrimonială - obligaţie de a face - în drept să judece în fond este tribunalul, iar nu judecătoria.

(Secţia comercială, decizia nr. 677/12.09.1995)

Prin sentinţa civilă nr. 2.823 din 21.03.1995 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea reclamantei S.C. „L.C.R". - S.R.L. împotriva pârâtelor R.A.R. - R.A. şi S.C. "R" - S.R.L. Piteşti, obligând pârâta să treacă pe numele şi în beneficiul societăţii reclamante omologarea de tip efectuate pe cele opt tipuri de autoturisme "LADA" şi la plata a 100.000 lei daune pe zi de întârziere la executare, cu cheltuieli de judecată.

în motivarea hotărârii judecătoreşti susmenţionate se relevă că societatea reclamantă avea obligaţia de a procura autoturisme în scopul vânzării, cheltuielile fiind suportate în totalitate de aceasta, sqcietatea reclamantă urmând a beneficia de omologarea acestor tipuri de autoturisme, pentru a proceda la comercializarea lor.

Pârâta R.A.R. - R.A. a formulat apel, pentru următoarele motive: Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 166 Cod proc. civilă, fiind pronunţată o sentinţă civilă în dosarul nr. 1.905/1995, având aceleeaşi părţi, obiect şi conţinut, şi nu a avut rol activ, în sensul ridicării excepţiei de necompetenţă teritorială, urmând a declina cauza în favoarea Judecătoriei Piteşti. 0

Intimatele, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă. La termenul din 12.09.1995, tribunalul, din oficiu, a ridicat excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea pricinii de către instanţa de fond, punând-o în discuţia părţilor prezente.

Tribunalul, analizând actele dosarului, reţine că obiectul pricinii este obligaţia de a face, şi anume obligaţia pârâtei R.A.R. - R.A. să treacă pe numele şi beneficiul societăţii reclamante omologarea de tip efectuată pe opt tipuri de autoturisme „LADA".

Potrivit dispoziţiilor art. 2 Cod proc. civilă, tribunalul judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie comercială, cu excepţia celor al căror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv.

în speţă, litigiul are o natură nepatrimonială, obligaţie de a face, şi în drept să judece, în fond, este tribunalul, şi nu judecătoria.

Ca atare, în baza art. 2 şi art. 297 Cod proc. civilă, va admite apelul.

← Competenţa materială. Modificarea Codului de procedură...  Competenţa materială. Obligaţie de a face. →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Competenţa materială. Obligaţie de a face.