Competenţa materială. Poprire.
Comentarii |
|
Şi în materie comercială, procedura executării silite asupra averii debitorului este, în principiu, de competenţa judecătoriei, inclusiv urmărirea ce se face prin poprire.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 3.615/8.10.1997).
Prin cererea înregistrată sub nr. 4.255/1997, creditoarea B. R. D. - S.A. -S.M.B. a formulat cerere de înfiinţare şi validare poprire asupra conturilor debitoarei S.C. "N." - S.R.L. Bucureşti, până la concurenţa sumei de 17.655.400 lei, aflate în mâinile a 21 de terţi popriţi.
Tribunalul, în baza prevederilor art. 453 Cod proc. civilă, a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială.
în concret, se reţine că procedura executării silite este reglementată în Cartea a V-a din codul de procedură civilă (art. 372-580), care cuprinde şi procedura executării prin poprire, fără a se face vreo distincţie cu privire la felul creanţei ori la calitatea părţilor şi nici de vreo altă natură.
De altfel, conform art. 372 Cod proc. civilă, procedura executării silite a debitorilor se realizează în baza unei hotărâri judecătoreşti sau a oricărui alt titlu executor, iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea are Ioc în baza unei cereri a creditorului formulată către "judecătoria domiciliului celui de-al treilea sau al datornicului".
Faţă de această împrejurare, în atare materie nu-şi au aplicaţiunea prevederile art. 2 pct. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, care dispun că tribunalele judecă, în primă instanţă, printre altele, "procesele şi cererile în materie comercială, cu excepţia celor al căror obiect are o valoare până la 10 milioane lei inclusiv".
Pe de altă parte, în Cartea a IV-a din Codul comercial, intitulat "Despre exerciţiul acţiunilor comerciale şi despre durata lor", nu sunt cuprinse cererile de poprire, iar în materie de executare silită, cu excepţia art. 910-935 Cod comercial privind urmărirea şi vânzarea silită a navelor, ce este dată în competenţa tribunalului, nu se prevăd alte derogări.
Cu această excepţie, urmează că şi în materie comercială procedura executării silite asupra averii debitorului este, în principiu, de competenţa judecătoriei, inclusiv urmărirea ce se face prin poprire.
în contextul considerentelor arătate, tribunalul, coroborând prevederile art. 158 cu art. 453 Cod proc. civiliă, va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, instanţa în a cărei circumscripţie îşi au sediul unii dintre terţii popriţi.
← Competenţa materială. Poprire. | Competenţa materială. Poprire asiguratorie şi sechestru... → |
---|