Condiţiile prevăzute de lege pentru confirmarea, modificarea sau respingerea planului de reorganizare a debitorului
| Comentarii |
|
Art.101 alin.1, 2 şi 5 din Legea nr.85/2006
În condiţiile art.101 alin.5 din Legea nr.85/2006, „modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de prezenta lege. Dacă modificarea planului este propusă de debitor, ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor”.
Aşadar, planul poate fi modificat în aceleaşi condiţii în care el poate fi confirmat, iar atunci când este propus de debitor, cererea trebuie susţinută şi de aprobarea Adunării Generale a Asociaţilor.
Toate aceste cerinţe sunt îndeplinite în cauză, rezultând din chiar hotărârea primei instanţe că planul a fost votat de categoriile menţionate şi există hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor.
Respingerea planului s-a datorat însă aprecierii că acesta nu asigură un tratament corect şi echitabil pentru creditori.
Sub un prim aspect se impune să se observe că această cerinţă care este definită de art.1 01 alin.2, este lipsită de relevanţă în cauză.
Astfel, în alin.1 din art.101 sunt enumerate condiţiile pentru confirmarea unui plan, la lit. C fiind şi aceea „fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan”, pentru ca în alin.2 să fie enumerate cerinţele care asigură un astfel de tratament.
Aşadar, instanţa este datoare să verifice existenţa tratamentului corect şi echitabil prin plan, numai în măsura în care există minim o categorie de creditori defavorizată care respinge planul.
Prima condiţie este aceea a existenţei unei categorii care să respingă planul, urmând ca apoi să se verifice dacă este defavorizată şi numai în final tratamentul corect şi echitabil.
În cauză, din verificarea procesului verbal al adunării creditorilor, rezultă că toate cele trei categorii au votat planul, cu precizarea la categoria creditorilor garantaţi că U.T.B. care exprimase un vot negativ a primit întreaga creanţă până la 31.12.2012, iar creditorul D.G.F.P. Argeş a votat planul.
În absenţa unei categorii care să respingă planul şi care să fie defavorizată, nu se impune a se verifica tratamentul corect şi echitabil.
(Decizia nr. 3121/R-COM/16 Octombrie 2013)
Prin sentinţa nr.543/F/17 aprilie 2013, Tribunalul Specializat Argeş a respins cererea formulată de debitoarea S.C. T.C. S.R.L. pentru confirmarea planului de reorganizare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la 13 martie 2013, debitoarea a depus Planul de reorganizare modificat 3, la care a ataşat Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor, procesul verbal al adunării creditorilor şi proiectele de dare în plată către parte dintre aceştia, iar administratorului judiciar i s-a solicitat să exprime un punct de vedere cu privire la viabilitatea planului modificat, să indice creanţele aflate în sold şi să defalce pentru fiecare bun propus a fi dat în plată valoarea acestuia.
În raport de aceste acte, judecătorul sindic a reţinut că în cauză este nesocotită cerinţa unui tratament echitabil, prin aceea că anumiţi creditori şi-ar recupera în totalitate creanţa înaintea altora, care datorită scăderii pieţii imobiliare ar risca să nu o primească integral, fiind încălcate şi prevederile art.101 pct.2 lit.b) din Legea nr.85/2006 care impun ca nicio categorie sau nicio creanţă să nu primească mai mult decât valoarea totală a dreptului său.
S-a exemplificat astfel, arătându-se că bunul propus a fi dat în plată către S.C. S.M.G. S.A. a fost evaluat la 1.831.265 euro, pentru ca în Planul de reorganizare 3, evaluarea să fie de 180.608 euro, către S.C. U.T.G. S.R.L., bunul propus a fost evaluat iniţial la 46.920 euro, pentru ca în noul Plan să fie evaluat la 30.600 euro.
În ceea ce priveşte creanţa D.G.F.P. Argeş, aceasta a crescut de aproximativ 4 ori nefiind până în prezent achitată şi realizându-se numai o reeşalonare.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs S.C. S.M.G. S.A., S.C. T.M. S.A., prin administrator judiciar A.L. IPURL, şi alţii, invocând dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.3041Cod procedură civilă şi susţinând în esenţă următoarele:
- în mod greşit instanţa a respins Planul de reorganizare modificat 3 apreciind că nu există un tratament corect şi echitabil în desfăşurarea acestuia, în condiţiile în care debitoarea a respectat întrutotul graficul de plăţi prezentat în Planul de reorganizare modificat 2, iar potrivit concluziilor administratorului judiciar nu numai că-şi acoperă în integralitate datoriile aflate în sold la 29 martie 2013, dar înregistrează şi un excedent de 2.175.588 lei, sumă care poate fi folosită pentru acoperirea debitelor din activitatea curentă;
- nu se poate vorbi de încălcarea dispoziţiilor art.101 pct.2 lit.b) din Legea nr.85/2006, de vreme ce planul a fost votat de categoriile menţionate la art.101 lit.a) şi au existat oferte în vederea cumpărării bunurilor;
- preţul imobilelor a fost diminuat datorită faptului că ele nu au putut fi vândute la preţul de evaluare, în condiţiile crizei economice actuale şi sunt mai mulţi creditori care au optat pentru darea în plată.
În cauză a formulat recurs şi S.C. M.H.C. S.R.L., invocând dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 din codul de procedură civilă şi susţinând următoarele:
- modificarea Planului de reorganizare nr.2 s-a impus întrucât mai mulţi creditori doreau valorificarea unor bunuri din proprietatea debitoarei în contul creanţelor, bunuri care nu sunt necesare activităţii economice a acesteia, aşa încât această modalitate de stingere a obligaţiei este o măsură utilă, benefică atât debitoarei, cât şi creditorilor;
- chiar instanţa de fond reţine că valoarea bunurilor nu a fost diminuată între Planul nr.2 şi Planul nr.3, iar reducerea de preţ cu ocazia dării în plată este consecinţa scăderii ofertelor de cumpărare pentru respectivele imobile;
- hotărârea instanţei cuprinde dispoziţii contradictorii, menţionând în cuprinsul hotărârii că bunurile sunt evaluate la suma de 1.831.265 euro, dar şi aceeaşi sumă cu menţiunea că este în lei;
- este greşită aprecierea că în condiţiile scăderii pieţii, unele creanţe din Planul nr.2 nu ar mai fi acoperite integral, întrucât, pe de o parte, creanţele U.T.B. şi S.C. K.E.C. S.R.L. au fost plătite integral anticipat, aşa cum au fost de acord majoritatea creditorilor, iar pe de altă parte, debitoarea a demonstrat că are suficiente resurse pentru acoperirea întregii mase credale.
Examinând criticile formulate, se constată că ele sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În condiţiile art.101 alin.5 din Legea nr.85/2006, „Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de prezenta lege. Dacă modificarea planului este propusă de debitor, ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor”.
Aşadar, planul poate fi modificat în aceleaşi condiţii în care el poate fi confirmat, iar atunci când este propus de debitor, cererea trebuie susţinută şi de aprobarea Adunării Generale a Asociaţilor.
Toate aceste cerinţe sunt îndeplinite în cauză, rezultând din chiar hotărârea primei instanţe că planul a fost votat de categoriile menţionate şi există hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor.
Respingerea planului s-a datorat însă aprecierii că acesta nu asigură un tratament corect şi echitabil pentru creditori.
Sub un prim aspect se impune să se observe că această cerinţă care este definită de art.101 alin.2, este lipsită de relevanţă în cauză. Aceasta pentru că ea este impusă pentru un plan de reorganizare în favoarea categoriilor de creanţă care resping planul.
Astfel, în alin.1 din art.101 sunt enumerate condiţiile pentru confirmarea unui plan, la lit. C fiind şi aceea „fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan”, pentru ca în alin.2 să fie enumerate cerinţele care asigură un astfel de tratament.
Aşadar, instanţa este datoare să verifice existenţa tratamentului corect şi echitabil prin plan, numai în măsura în care există minim o categorie de creditori defavorizată care respinge planul.
Prima condiţie este aceea a existenţei unei categorii care să respingă planul, urmând ca apoi să se verifice dacă este defavorizată şi numai în final tratamentul corect şi echitabil.
În cauză, din verificarea procesului verbal al adunării creditorilor, rezultă că toate cele trei categorii au votat planul, cu precizarea la categoria creditorilor garantaţi că U.T.B. care exprimase un vot negativ a primit întreaga creanţă până la 31.12.2012, iar creditorul D.G.F.P. Argeş a votat planul.
În absenţa unei categorii care să respingă planul şi care să fie defavorizată, nu se impune a se verifica tratamentul corect şi echitabil.
Dincolo de aceste aspecte, urmează a se observa şi că în punctul de vedere exprimat de administratorul judiciar, s-a arătat că „În conformitate cu cele precizate şi a datelor rezultate din cuprinsul celor 12 anexe ataşate, rezultă că debitorul îşi poate acoperi în integralitate creanţele şi toate celelalte cheltuieli înregistrate la data de 29.03.2013, înregistrând şi un excedent în cuantum de 2.575.588 lei, destinat a acoperi alte cheltuieli curente şi de procedură, astfel încât Planul de reorganizare 3 care a fost votat de creditori la data de 29 martie 2013, apreciem că este viabil”.
În ceea ce priveşte modalitatea de stingere a obligaţiei prin dare în plată, modalitate care pe parcursul procedurii acestei debitoare a mai fost folosită, aşa cum rezultă din susţinerile părţilor, aceasta nu poate fi considerată în afara legii.
Darea în plată (datio in solutum), este o novaţie prin schimbarea obiectului obligaţiei, care nu este plătită în natură sau o altă prestaţie echivalentă, conform înţelegerii părţilor, preexistente sau survenite.
Nimic nu se opune ca această modalitate de stingere a obligaţiei să fie folosită şi în procedura de insolvenţă, atâta vreme cât este aprobată de către creditori şi nu încalcă dispoziţii legale imperative.
Faţă de toate aceste elemente se apreciază că recursurile sunt fondate şi se impune a fi admise, devenind inutilă verificarea diferenţelor de valoare, relevate în hotărârea instanţei de fond şi care nu cuprind ca elemente de comparaţie valorile din planul 2, raportat la planul nr.3.
Urmează, aşadar, ca în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, admiţând recursurile să fie modificată sentinţa în sensul că confirmării Planului de reorganizare modificat nr.3.
Pentru aceste motive, au fost admise recursurile formulate de creditorii S.C. M.H.C. S.R.L., , S.C. S.M.G. S.A., S.C. T.M. S.A., prin administrator judiciar A. L. IPURL şi alţii, fiind modificată sentinţa atacată, în sensul că s-a dispus confirmarea Planului de reorganizare modificat 3.
<
| ← Modul de calcul a taxelor vamale şi a celorlalte drepturi de... | Necesitatea verificării de către instanţa de judecată a... → |
|---|
