Verificarea întrunirii cerinţelor de admisibilitate a cererii de revizuire. Evocarea fondului în cazul prevăzut de art.322 pct. 4 teza II Cod procedură civilă
| Comentarii |
|
Art. 322 Cod procedură civilă
Art.509 din noul Cod de procedură civilă
O astfel de excepţie este aceea ce rezultă din dispoziţiile art.322 alin.1 Cod procedură civilă, text potrivit căruia „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…)”.
Aşadar, o primă cerinţă de admisibilitate a cererii de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs este aceea ce ţine de obiectul judecăţii, respectiv ca hotărârea a cărei retractare se solicită să fi evocat fondul.
În reglementarea instituţiei revizuirii, codul de procedură civilă de la 1865 (art.322 pct. 4 teza II) nu face nicio distincţie pentru acest motiv de retractare asupra cerinţei evocării fondului. În doctrină şi jurisprudenţă însă, s-a statuat că o astfel de condiţie nu se impune a fi îndeplinită atunci când invocarea textului se face pentru condamnarea magistratului şi, de altfel, această dezlegare a fost preluată şi în noul Cod de procedură civilă (art.509 alin.2).
În aceste condiţii se impune să se reţină că în cazul de faţă, cel al declarării drept fals a unui înscris determinant, este obligatoriu ca decizia a cărei revizuire se solicită să fi evocat fondul.
Din examinarea acesteia se apreciază însă că nu este îndeplinită condiţia, dat fiind că instanţa de recurs nu a administrat alte probe şi nici nu a reţinut o altă situaţie de fapt. Astfel, în considerentele deciziei nr.2077/R-Com/28.09.2011, instanţa de recurs a reţinut, ca şi cea de fond, îndeplinirea procedurii de citare, făcând trimitere la înscrisul de la dosar şi precizând că aceasta face dovadă până la înscrierea în fals dar şi la faptul că debitoarea nu a probat că suma pretinsă de creditoare este la un nivel inferior pragului valoric şi nici că a achitat debitul, aşa cum s-a angajat.
(Decizia nr. 3623/R-COM/15 Noiembrie 2013)
Prin cererea înregistrată la 1 iulie 2013, Ocolul Silvic LB, prin administrator statutar G.A.D., a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea, V.C. IPURL Rm. Vâlcea şi Cabinetul de insolvenţă B.E., revizuirea deciziei civile nr.2077/R-Com pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la 28 septembrie 2011, schimbarea în tot a acestei hotărâri, iar pe fond admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Vâlcea.
În motivare s-a arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.322 alin.4 teza a II-a şi următoarele din Codul de procedură civilă, prin aceea că decizia a cărei retractare se solicită s-a pronunţat fără să se aibă în vedere faptul că, cu ocazia unei ale judecăţi, s-a desfiinţat înscrisul denumit „Dovadă de îndeplinire a procedurii de citare – procesul-verbal din 12.04.2011, dosar nr.4177/90/2010”.
Astfel, prin sentinţa nr.1120 pronunţată de Tribunalul Vâlcea la 11 mai 2011, la cererea creditoarei DGFP Vâlcea s-a deschis procedura generală de insolvenţă faţă de revizuientă şi s-au luat toate măsurile prevăzute de lege, reţinându-se că aceasta nu a formulat contestaţie pentru a demonstra că nu se află în stare de insolvenţă, fără să se observe că nu a fost niciodată citată în mod legal, în cursul judecăţii.
Recursul formulat a fost respins ca nefondat, apreciindu-se că există dovada îndeplinirii procedurii de citare, dovadă ce este reprezentată tocmai de procesul verbal ce a fost declarat fals.
Urmare acestei soluţii Tribunalul Vâlcea a continuat procedura insolvenţei, deşi valoarea creanţei pe care o putea invoca DGFP Vâlcea era inferioară pragului prevăzut de lege, aşa cum s-a demonstrat într-o expertiză extrajudiciară.
Cu privire la calitatea de reprezentant al revizuientei, aceasta trebuie reţinută în continuare în persoana administratorului statutar G.A.D., dat fiind că prin sentinţa de deschidere a procedurii nu s-a ridicat dreptul de administrare.
Se impune ca în prezenta cale de atac să se observe şi că decizia a cărei revizuire se solicită evocă fondul întrucât instanţa de recurs a făcut aprecieri proprii cu privire la procedura de citare, motiv pentru care cererea trebuie privită ca fiind admisibilă.
La dosar s-au depus acte de care revizuienta a înţeles să se servească şi s-a ataşat dosarul de fond.
Examinând cererea se impune să fie verificate cu prioritate, excepţiile a căror eventuală incidenţă în cauză poate face inutilă verificarea în fond a cauzei.
O astfel de excepţie este aceea ce rezultă din dispoziţiile art.322 alin.1 Cod procedură civilă, text potrivit căruia „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…)”.
Aşadar, o primă cerinţă de admisibilitate a cererii de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs este aceea ce ţine de obiectul judecăţii, respectiv ca hotărârea a cărei retractare se solicită să fi evocat fondul. Este vorba de deciziile instanţelor de recurs, date ca urmare a rejudecării fondului, după casarea cu reţinere, când pot fi administrate probe noi şi pot fi reapreciate probele administrate în faţa instanţei de fond, dar şi hotărârile prin care s-a respins ca nefondat recursul, însă, au fost produse noi dovezi şi a avut loc o reapreciere a situaţiei de fapt.
Un prim aspect ce se impune a fi lămurit în cauză este acela dacă pentru motivul de revizuire invocat art.322 pct.4 teza a II-a Cod procedură civilă, respectiv „(…) dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză;” este nevoie de evocarea fondului.
În reglementarea instituţiei revizuirii, Codul de procedură civilă de la 1865 nu face nicio distincţie pentru acest motiv de retractare asupra cerinţei evocării fondului. În doctrină şi jurisprudenţă însă, s-a statuat că o astfel de condiţie nu se impune a fi îndeplinită atunci când invocarea textului se face pentru condamnarea magistratului şi, de altfel, această dezlegare a fost preluată ş i în noul Cod de procedură civilă (art.509 alin.2).
În aceste condiţii se impune să se reţină că în cazul de faţă, cel al declarării drept fals a unui înscris determinant, este obligatoriu ca decizia a cărei revizuire se solicită să fi evocat fondul.
Din examinarea acesteia se apreciază însă că nu este îndeplinită condiţia, dat fiind că instanţa de recurs nu a administrat alte probe şi nici nu a reţinut o altă situaţie de fapt. Astfel, în considerentele deciziei nr.2077/R-Com/28.09.2011, instanţa de recurs a reţinut, ca şi cea de fond, îndeplinirea procedurii de citare, făcând trimitere la înscrisul de la dosar şi precizând că aceasta face dovadă până la înscrierea în fals dar şi la faptul că debitoarea nu a probat că suma pretinsă de creditoare este la un nivel inferior pragului valoric şi nici că a achitat debitul, aşa cum s-a angajat.
Concluzionând că prin decizia nr.2077/R-Com/2011 prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de actuala revizuientă nu a fost evocat fondul, Curtea a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, aşa încât devine inutilă verificarea celorlalte cerinţe ce ţin de temeinicia unei astfel de căi de atac.
<
| ← Desemnarea administratorului judiciar definitiv. Interdicţia... | Obiectul cesiunii de creanţă. Modul de calcul al valorii... → |
|---|
