Constată că la data de 11 noiembrie 2009, SC G.T.& CO SRL Piteşti ( în prezent SC T.C.A. SRL) a formulat, în termen
| Comentarii |
|
Constată că la data de 11 noiembrie 2009, SC G.T.& COSRL Piteşti ( în prezent SC T.C.A. SRL) a formulat, în termen legal,contestaţie în anulare împotriva deciziei nr.1082/R-CONT/29.10.2009pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, solicitând admiterea contestaţiei,anularea deciziei, rejudecarea recursului declarat împotriva sentinţeinr.165/CA/15.05.2009 a Tribunalului Argeş şi, pe fond, admitereacontestaţiei îndreptată împotriva deciziei nr.106/14.10.2008 emisă de DGFPArgeş.
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că prin decizianr.1082/2009 s-a respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinţeinr.165/2009 a Tribunalului Argeş, cu motivarea că depunerea contestaţieiîmpotriva deciziei de impunere nr.496/6.08.2008 la organul administrativfiscal s-a făcut cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.207Cod pr.fiscală, reţinându-se că s-a realizat comunicarea acestuia la data de6 august 2008, termenul împlinindu-se la 5.09.2008. Apreciază cădezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul art.318 tezaI Cod pr.civilă, în condiţiile în care termenul de 30 de zile se calculează pezile libere conform disp.art.101-104 Cod pr.civilă care sunt aplicabile şi înmateria Codului de procedură fiscală, acesta împlinindu-se la 6.09.2008,care era într-o zi nelucrătoare, prelungindu-se astfel la 8.09.2008, când aexpediat contestaţia, prin poştă cu scrisoare recomandată, iar nu 9.09.2008,cum eronat s-a reţinut, cu atât mai mult cu cât nici nu exista o dovadă cădecizia de impunere nr.496/6.08.2008 ar fi fost comunicată contestatoarei înaceeaşi zi în care a fost emisă.
Examinând contestaţia prin prisma actelor şi lucrărilordosarului şi a dispoziţiilor legale aplicabile - art.318 teza I Cod pr.civilă -Curtea a constatat următoarele:
Prin decizia nr.1082/R-CONT din 29 octombrie 2009,Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şifiscal a respins ca nefondat recursul formulat de SC T.C.A. SRL împotrivasentinţei civile nr.165/CA/15 mai 2009 a Tribunalului Argeş, reţinându-se înesenţă că a fost depăşit termenul de 30 de zile reglementat de art.207 Codpr.fiscală, ce se împlinea la 5 septembrie 2008, astfel că depunereacontestaţiei cu scrisoare recomandată din data de 8 septembrie 2008 s-afăcut peste termenul legal.
Concluzia instanţei de recurs este rezultatul unei erorimateriale în sensul art.318 teza I Cod pr.civilă, dat fiind faptul că, reţinându-se comunicarea deciziei atacate, la data de 6 august 2008, contestaţiaputea fi depusă până la data de 6 septembrie 2008, conform art.207 Codpr.fiscală. Cum aceasta era într-o zi nelucrătoare, opera prelungireatermenului la data de 8 septembrie 2008, când contestatoarea a şi depuscontestaţia prin scrisoare recomandată, aspect reţinut de altfel şi de cătreinstanţa de recurs.
Calcularea termenului de 30 de zile se face pe zile libereconform art. 101-104 Cod pr.civilă şi pct.3.11.1 şi 2 din OrdinuluiMinisterului Finanţelor nr.519/2005 privind aprobarea Instrucţiunilor pentruaplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de pr.fiscală. În acestordin, se menţionează că dispoziţiile privind termenele de procedură civilăse aplică în mod corespunzător, astfel încât termenul de depunere alcontestaţiei se calculează pe zile libere, cu excepţia cazului care prin legese prevede altfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua cânds-a sfârşit termenul. De asemenea, termenul care se sfârşeşte într-o zi derepaus săptămânal, se va prelungi până la sfârşitul primei zi de lucruurmătoare. În speţă, în lipsa unei alte prevederi legale, termenul de 30 dezile se calculează pe zile libere după regulile amintite, fără a intra prima şiultima zi, contestaţia putând fi formulată până la 6.09.2008. Pentru că6.09.2008 era într-o zi de sâmbătă, zi de repaus săptămânal, termenul s-aprelungit la 8 septembrie 2008, prima zi lucrătoare. Depunerea contestaţieicu scrisoare recomandată la 8 septembrie 2008 ( fila.4 din dosarul derecurs), aspect necontestat de către instanţa de recurs, se încadrează întermenul de 30 de zile calculat pe zile libere, motiv pentru care,constatându-se că a fost săvârşită o greşeală materială, Curtea, în temeiulart.318 teza I Cod pr.civilă, va admite contestaţia şi va anula decizianr.1082/29 octombrie 2009.
În ceea ce priveşte recursul, se constată că acesta seimpune a fi admis, pentru considerentele deja redate, privind depunereacontestaţiei în termenul legal de 30 de zile calculat pe zile libere potrivitart.207 Cod pr.fiscală coroborat cu pct.3.11 1şi 2 din Ordinul nr.519/2005.Reţinându-se comunicarea actului administrativ fiscal contestat la data de 6august 2008, depunerea contestaţiei la 8 septembrie 2008 s-a făcut curespectarea dispoziţiilor legale sus menţionate, astfel că urmează a fimodificată sentinţa, în sensul că va fi admisă în parte acţiunea, cuconsecinţa desfiinţării deciziei nr.106/14.10.2008 în partea ce priveştesoluţionarea contestaţiei apreciată ca tardivă, şi a obligării intimatei DGFPArgeş la soluţionarea acesteia.
Urmează a se observa că la data de 28.10.2008 s-aformulat, în termen legal, contestaţie împotriva deciziei nr.106/14 octombrie2008 emisă de DGFP Argeş, prin care s-a solicitat admiterea contestaţiei şianularea deciziei de impunere nr.494/6 august 2008 şi a raportului deinspecţie fiscală privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite în sarcinacontestatoarei în sumă de 131.637 lei, solicitându-se să se constateinexistenţa debitului respectiv.
În motivarea contestaţiei ( ce avea şi un capăt de cerereprivind suspendarea executării actelor respective, la care s-a renunţat), s-asusţinut că prin decizia nr.106/2008 s-a respins în mod netemeinic şinelegal contestaţia ca fiind nedepusă în termen, deşi contestatoarea seîncadrase în intervalul prescris de lege. S-a mai arătat şi că obligaţiile aufost stabilite în mod nelegal, ea trebuind să fie exonerată de plata lor.
Prin întâmpinarea depusă la 16.01.2009 DGFP Argeş ainvocat inadmisibilitatea acţiunii pentru că decizia contestată a avut învedere doar faptul că nu s-a formulat contestaţia în termen legal,susţinându-se şi că debitele au fost stabilite corespunzător.
Prin sentinţa nr.165/CA/15 mai 2009, Tribunalul Argeş arespins contestaţia şi a luat act de retragerea cererii de suspendare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa areţinut că decizia de impunere nr.494/6 august 2008 a fost comunicatăcontestatoarei în aceeaşi zi, iar formularea contestaţiei la DGFP Argeş ladata de 9 septembrie 2008 se situează după expirarea termenului dedecădere prevăzut de art.207 Cod pr.fiscală.
Împotriva sentinţei, în termen legal s-a formulat recurs decătre reclamantă, care a susţinut că a depus contestaţia în termenul legal,la 8.09.2009, în condiţiile art.207 Cod pr.fiscală, calculat pe zile liberepotrivit art.101-104 Cod pr.civilă.
Recursul este fondat, pentru considerentele expuse, pelarg, în motivarea admiterii contestaţiei în anulare, ce au stat la conturareaconvingerii privind constatarea formulării contestaţiei adresate DGFP Argeş,în termenul legal. Depunerea acesteia la 8.09.2008, cu scrisoarearecomandată conform facturii de la fila 4 din dosarul de recurs şi a dovezilorde la fila 5, se situează în termenul de 30 de zile reglementat de art.207Cod pr.fiscală, coroborat cu pct.3.11.1 şi 2 din Ordinul nr.519/2005.Conform acestora, calcularea termenului de depunere a contestaţiei se facepe zile libere, iar dacă termenul se împlineşte într-o zi nelucrătoare,operează prelungirea până în prima zi lucrătoare următoare. Reţinându-secomunicarea deciziei de impunere nr.494/2008 la data de 6 august2008, contestaţia putea fi formulată până cel mai târziu 6 septembrie 2008,care, fiind într-o zi de sâmbătă, a fost prelungit până la prima zi lucrătoare,respectiv 8 septembrie 2008, când a fost depusă cu scrisoare recomandată,iar nu 9 septembrie 2008, cum eronat a apreciat prima instanţă, contrardovezii de la fila 63 din propriul dosar.
În concluzie, în temeiul art.312 alin.3 Cod pr.civilă, recursul afost admis, iar sentinţa a fost modificată în sensul că a fost admisă în parteacţiunea şi a fost desfiinţată decizia nr. 106/14 octombrie 2008 a DGFPArgeş, în partea ce priveşte soluţionarea contestaţiei împotriva actelorfiscale (decizia de impunere nr.494/6.08.2008 şi a raportului de inspecţiefiscală privind obligaţiile suplimentare în sumă de 131.637 lei), apreciatăca tardivă, urmând a fi obligată intimata să soluţioneze contestaţia.5. Ordinul prefectului prin care s-a dispus suspendarea executării dreptuluide a conduce autovehicule. Cerere de suspendare a executării ordinului.Limitele verificării.Art. 103 al.8 din OUG nr. 195/2002
Din economia disp. art. 103 al. 8 din OUG nr. 195/2002, rezultă că,atunci când instanţa de judecată a fost sesizată pentru constatarea eliberăriinelegale a permisului de conducere, autoritatea emitentă este obligată sădispună suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, nefiind lăsat lalatitudinea sa să facă aprecieri asupra posibilităţii aplicării măsurii.
În cererile având ca obiect suspendarea executării ordinuluiprefectului prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de aconduce, instanţele sunt datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinitecerinţele impuse de art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002 - promovareaacţiunii în justiţie pentru constatarea obţinerii nelegale a permisului -, fără aputea valorifica alte posibilităţi prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004,sub aspectul cazului bine justificat.
(Decizia nr. 1328/R-CONT din 09 decembrie 2009)
| ← Prin sentinţa nr.1174 din 13 octombrie 2009, pronunţată de... | Revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 5 C.Pr.Civ. → |
|---|
