Contestaţie în anulare specială. Eroare materială. Contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor. Completarea declaraţiei de creanţă. Condiţii
| Comentarii |
|
Legea are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural care au condus la pronunţarea unei soluţii eronate, în această categorie intrând greşelile comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului, prin reglementarea acestei căi extraordinare de atac urmărindu-se repunerea părţii în drepturile care i-au fost nesocotite. Cu toate că dovezile de plată nu au ajuns la dosar, o asemenea împrejurare nu poate fi imputată părţii, arhiva instanţei comunicând faptul că, datorită volumului mare de lucru, corespondenţa s-a rătăcit, însă achitarea taxelor judiciare, anterior datei la care recursul a fost anulat ca netimbrat, este de netăgăduit, de vreme ce în aplicaţia Ecris este înregistrată depunerea acestora. În condiţiile în care termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă s-a împlinit, nu mai este posibilă înscrierea la masa credală cu alte creanţe (chiar dacă acestea au acelaşi izvor), art. 76 din Legea insolvenţei prevăzând în mod expres că titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1084 din 30 mai 2012
Prin decizia civilă nr. 870/ R din 2 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 5737/108/2009/a1 Curtea de Apel Timișoara a anulat ca netimbrat recursul declarat de creditoarea Banca T SA Cluj-Napoca împotriva sentinței comerciale nr. 233/2011 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5737/108/2009.
împotriva acestei decizii civile a formulat contestație în anulare contestatoarea Banca T SA Cluj-Napoca, solicitând anularea hotărârii contestate, rejudecarea recursului, iar ulterior, modificarea cuantumului creanței cu care a fost înscrisă pe tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC T SRL Beliu.
Prin decizia civilă nr. 1084 din 30 mai 2012 Curtea de Apel Timișoara a admis contestația în anulare, a anulat decizia civilă nr. 870/ R din 2 mai 2011 a aceleiași instanțe și, rejudecând cauza, a admis recursul declarat de creditoarea Banca T SA Cluj-Napoca împotriva sentinței comerciale nr. 233 din 7 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5737/108/2009 în contradictoriu cu debitoarea intimată SC T SRL Beliu, reprezentantă prin administratorul judiciar C I.P.U.R.L. Arad și, în consecință, a modificat hotărârea atacată, în sensul că a admis în parte contestația la tabelul preliminar al creanțelor, dispunând înscrierea creditoarei recurente pe acest tabel și cu suma de 1.931,27 lei.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că banca contestatoare și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C.proc.civ., și anume: „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare”.
Primul motiv prevăzut de art. 318 - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este vorba, deci, despre acea greșeală pe care a comis-o instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, în această categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului, prin reglementarea acestei căi extraordinare de atac - contestația în anulare specială - urmărindu-se repunerea părții în drepturile care i-au fost nesocotite. Sunt greșeli materiale, în sensul art. 318, respingerea cererii ca tardivă în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că aceasta a fost depusă recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului, anularea acțiunii ca netimbrată cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru, anularea greșită a cererii ca fiind făcută de un mandatar fără calitate, deși la dosar se afla procura dată reprezentantului părții etc.
Cu alte cuvinte, textul amintit vizează greșeli de fapt, involuntare, numai o greșeală materială esențială, care a determinat o soluție eronată, putând fi invocată pe calea contestației în anulare, așa cum este cazul în speță, referitor la aspectul invocat de banca contestatoare privitor la faptul că în mod greșit instanța de control judiciar i-ar fi anulat cererea de recurs ca netimbrată, deși ea a depus la dosar dovezile de plată a taxelor de timbru.
Astfel, întrucât la momentul înregistrării recursului declarat împotriva sentinței tribunalului creditoarea contestatoare nu a timbrat cererea de recurs, în mod corect Curtea de Apel Timișoara a dispus citarea recurentei pentru primul termen de judecată fixat în cauză (2 mai 2011) cu mențiunea să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și un timbru judiciar de 0,3 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Partea a achitat această taxă judiciară în data de 12 aprilie 2011, aspect ce rezultă fără putință de tăgadă din cuprinsul chitanței seria AR XWF 0263797, trimițând în aceeași zi Curții de Apel Timișoara, prin intermediul poștei rapide Fan Courier Express, dovada plății, în plic introducând și un timbru judiciar de 0,3 lei, predarea plicului fiind făcută către delegatul instanței în ziua de 14 aprilie 2011, astfel cum reiese din confirmarea de primire anexată în copie contestației de față.
Cu toate că dovezile de plată nu au ajuns la dosarul de recurs, o asemenea împrejurare nu poate fi imputată părții, arhiva Curții comunicând faptul că, datorită volumului mare de lucru, corespondența trimisă de recurentă s-a rătăcit, fiind posibil ca aceasta să se fi prins, din greșeală, la alte acte, însă achitarea taxelor judiciare, anterior datei la care recursul a fost anulat ca netimbrat, este de netăgăduit, de vreme ce în aplicația Ecris a instanței, la Secțiunea „înregistrare informații despre documente”, la dosarul nr. 5753/108/2009/a1, în data de 14 aprilie 2011, este trecută mențiunea „cerere + taxe 60 + 0,30”.
Or, în condițiile în care recurenta s-a conformat obligației legale referitoare la achitarea taxelor de timbru aferente căii de atac promovate, dovada plății sosind la instanța de recurs anterior termenului de judecată, însă la dosar și, implicit, la completul de judecată nu a ajuns din motive neimputabile părții, considerent pentru care Curtea a deliberat și a pronunțat decizia de anulare a recursului în temeiul art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, și a art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificată, în speță sunt incidente prevederile art. 318 teza I din C.proc.civ. referitoare săvârșirea de către instanță a unei greșeli materiale cu caracter procedural, prin hotărârea atacată instanța de judecată dispunând anularea cererii ca netimbrată, deși contestatoarea achitase taxele judiciare datorate către stat și a transmis prin poștă dovada acestui fapt, neputându-se accepta și sancționa un justițiabil pentru simplul motiv că dovezile depuse de acesta nu au ajuns la dosarul cauzei, respectivul aspect fiind imputabil exclusiv instanței.
în consecință, având în vedere că prin hotărârea atacată Curtea de Apel Timișoara a comis o eroare materială cu caracter procedural, aspectele invocate de contestatoare îndeplinind condițiile legale de admisibilitate prevăzute de art. 318 C.proc.civ., instanța a admis contestația în anulare specială formulată de Banca T SA Cluj-Napoca și a anulat decizia civilă nr. 870/R din 2 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 5737/108/2009/a1.
Totodată, în urma rejudecării cauzei, examinând recursul creditoarei prin prisma motivelor invocate, a apărărilor practicianului, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041 din C.proc.civ., cât și din oficiu în baza art. 306 alin. (2) din același cod, Curtea a constatat că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin recursul declarat creditoarea Banca T SA Cluj-Napoca a solicitat desființarea sentinței judecătorului-sindic și admiterea contestației sale împotriva creanței cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar, apreciind că prima instanță a respins-o în mod greșit având la bază două motive, și anume: pe cale de excepție, a considerat că este tardiv formulată, iar pe fond, a considerat că nu este întemeiată.
în ceea ce privește chestiunea tardivității a învederat faptul că prin sentința comercială nr. 1349 din 31mai 2010 a aceluiași tribunal a fost deschisă procedura generală a insolvenței debitoarei SC T SRL Beliu, termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță fiind stabilit la 6 septembrie 2010, iar cel pentru verificarea acestora și întocmirea tabelului preliminar la data de 20 septembrie 2010.
Banca contestatoare s-a înscris cu o creanță de 1.045 lei înăuntrul termenului de formulare a declarațiilor de creanță, iar ulterior, în 8 septembrie 2010, și-a precizat cuantumul creanței ca fiind de 4.634,61 lei. Recurenta consideră că precizarea cuantumului creanței nu este tardivă deoarece termenul de judecată pentru continuarea procedurii a fost stabilit la data de 20 septembrie 2010, iar tabelul preliminar nu era întocmit și nici depus la instanță, cu atât mai mult cu cât declarația de creanță a fost înregistrată în termenul legal. Mai mult, o asemenea precizare echivalează cu o precizare a unei cereri al cărui termen de formulare curge până la primul termen de judecată. Or, în acest caz, primul termen a fost cel din 20 septembrie 2010.
Legea nr. 85/2006 a suferit unele modificări prin Legea nr. 169/14.07.2010, acestea intrând în vigoare la 7 octombrie 2010. Modificările survenite vizează, printre altele, chiar modalitatea și termenul de formulare a contestațiilor împotriva creanțelor înscrise în tabelul preliminar. Astfel, instanța de fond apreciază ca aplicabile prevederile vechi, chiar dacă acestea sunt abrogate prin legea de modificare, care statuează următoarele: contestațiile se pot face cu 10 zile înainte de data definitivării tabelului de creanțe, tabel care s-a definitivat la 1 noiembrie 2010. Deci, termenul limită de formulare a contestației, în opinia instanței, era de 20 octombrie 2010.
Recurenta apreciază, însă, că, raportat la principiile aplicării legii civile în timp, sunt incidente noile prevederi, intrate în vigoare la 7 octombrie 2010, potrivit cărora contestațiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar. Or, așa cum rezultă din extrasele din buletin depuse la dosar, administratorul judiciar nu a publicat tabelul preliminar în buletinul procedurilor de insolvență, așa cum imperativ este prevăzut la art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. De asemenea, în conformitate cu alin. (4) al aceluiași text, administratorul judiciar avea obligația să notifice creditorii ale căror creanțe sau drepturi de preferință au fost trecute parțial în tabelul preliminar sau înlăturate, precizând, totodată, și motivele, precum și să publice în buletin tabelul preliminar de creanțe, pentru ca eventualii creditori nemulțumiți să poată formula contestație împotriva creanței sau a dreptului de preferință trecute în tabel. în aceste condiții, recurenta consideră că este încă în termen pentru a formula contestație împotriva tabelului preliminar de creanțe. Tot de aici, rezultă și faptul că banca recurentă nu a dat dovadă de pasivitate (după cum susține atât instanța de fond, cât și administratorul judiciar), aceasta așteptând în zadar publicarea tabelului preliminar în buletinul procedurilor de insolvență. Tribunalul face confuzie între termenul de întocmire a tabelului preliminar de creanțe și termenul de formulare a contestației împotriva acestui tabel. Termenul de întocmire a tabelului preliminar a fost stabilit pentru data de 20 septembrie 2010 - termen la care acesta a și fost întocmit. Ulterior, până să fie publicat tabelul definitiv de creanțe, au intrat în vigoare noile prevederi, care arătă clar termenul de contestație împotriva tabelului preliminar, prevederi pe care susține că le-a respectat.
în ceea ce privește concluziile instanței de fond referitoare la netemeinicia contestației, motivat de faptul că creanțele chirografare cu care creditorii s-au înscris în tabelul puteau fi calculate doar până la data deschiderii procedurii, se învederează că recurenta este un creditor garantat. La o simplă lecturare atât a declarației de creanță, cât și a precizării declarației de creanță rezultă că creanța în litigiu este garantată real, fiind instituită o garanție de prim-rang, fără deposedare, asupra bunurilor și produselor identificate în contractul de garanție reală mobiliară nr. 130/02/GAJ/12.10.2005. De asemenea, nu este adevărat că banca și-ar invoca propria culpa, ci, din contră, a arătat, cu bună-credință, că s-a strecurat o eroare materială în tehnoredactarea înscrisului cu care s-a înregistrat la masa credală doar cu o parte din creanță, eroare pe care a îndreptat-o prin precizarea ulterioară.
în mod greșit judecătorul-sindic a apreciat că precizarea depusă de creditoarea recurentă în data de 8 septembrie 2010, în privința cuantumului creanței cu care dorește să fie înscrisă la masa credală a societății debitoare, este tardivă. însă, nici susținerile băncii referitoare la neobservarea modificărilor legislative intervenite în materie de insolvență ca urmare a apariției Legii nr. 169/2010 nu sunt pe deplin justificate, având în vedere că acest act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505/21.07.2010, nu a intrat în vigoare la 7 octombrie 2010 (așa cum și tribunalul a reținut în parag. final al pag. 3 din hotărâre), ci, raportat la prevederile art. 78 din Constituția României republicată, în data de 24 iulie 2010, norma constituțională prevăzând că legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei (ceea ce nu este cazul, legiuitorul neprevăzând nicio dată de intrare în vigoare a modificărilor la Legea insolvenței). Așadar, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2010, alin. (2) al art. 73 din Legea nr. 85/2006, are următorul cuprins: contestațiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată.
Dat fiind faptul că tabelul preliminar al creanțelor nu a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență, este evident că contestația formulată de creditoare în data de 18 ianuarie 2011 nu este tardivă, fiind lipsită de relevanță juridică împrejurarea, reală de altfel, că în 12 octombrie 2010 practicianul a notificat banca despre achitarea sumei inițial declarate (1.045 lei), solicitându-i închiderea contului debitoarei.
Și în privința temeiniciei contestației creditoarei, prima instanță a făcut o greșită apreciere, considerând-o nefondată, deși trebuia să o admită în parte. Astfel, prin declarația de creață din 6 iulie 2010 Banca T SA Cluj-Napoca a solicitat înscrierea sa pe tabelul de creanțe cu suma de 1.045,78 lei, care se compune, potrivit notei de calcul anexate, din credit restant (875,70 lei), dobândă restantă (131,13 lei), penalități (6,69 lei) și comisioane restante (32,26 lei).
Ulterior, în 8 septembrie 2010 (deci, cu 2 zile după expirarea termenului limită pentru declararea creanțelor, stabilit de judecătorul-sindic la data de 6 septembrie 2010), prin precizarea formulată, creditoare a solicitat înscrierea sa la masa credală a debitoarei S.C. T SRL Beliu cu suma totală de 4.634,61 lei, invocând minuta Hotărârii CC a Sucursalei Arad a Băncii T SA din 3 septembrie 2010, sumă care se compune din credit curent (1.655,20 lei), dobândă curentă (2,36 lei), credit restant (2.540,90 lei), dobândă restantă (215,28 lei), penalități (59,99 lei) și alte debite (160,88 lei).
După cum lesne se poate observa, recurenta, pe lângă faptul că și-a mărit câtimea pretențiilor sale financiare, majorându-și creditul restant (de la 875,70 lei la 2.540,90 lei), dobânda restantă (de la 131,13 lei la 215,28 lei), penalitățile (de la 6,69 lei la 59,99 lei) și alte debite, adică comisioanele (de la 32,26 lei la 160,88 lei), ceea ce este posibil, raportat la prevederile Codului de procedură civilă, cu care se completează dispozițiile Legii nr. 85/2006, modificată, cât timp tabelul preliminar nu fusese întocmit de către administratorul judiciar, a mai solicitat, în plus, creditul curent (1.655,20 lei) și dobânda curentă (2,36 lei). Or, de vreme ce termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță s-a împlinit în 6 septembrie 2010, creditoarea contestatoare nu mai putea să solicite înscrierea sa la masa credală cu alte creanțe (chiar dacă acestea au același izvor - contractul de credit nr. 130/22.02.2005 și actul adițional nr. 2/12.10.2005), art. 76 din legea menționată prevăzând următoarele: cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură; el nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase; decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție.
Față de cele arătate, efectuând operațiile aritmetice care se impun, Curtea a constatat că recurenta are dreptul să fie înscrisă la masa credală a societății intimate cu suma totală de 2.977,05 lei, însă, dat fiind faptul că în 5 iulie 2010 debitoarea i-a achitat suma de 1.045,78 lei, după cum o recunoaște și aceasta, prin notele scrise din 20 octombrie 2010 depuse la dosarul de sindic, a dispus înscrierea creditoarei contestatoare numai cu diferența de 1.931,27 lei.
| ← Procedura insolvenţei. Plan de reorganizare judiciară aprobat... | Procedura insolvenţei. Declanşare la cererea lichidatorului... → |
|---|
