Contestaţie în anulare specială. Eroare materială. înţeles.
| Comentarii |
|
Stabilirea de către instanţa de recurs a taxei de timbru fără luarea în considerare a Legii nr. 76/1992 pe motiv că partea adversă contestă pretenţiile reclamantei, nu constituie o eroare materială ci, eventual, o eroare de judecată, care nu se poate îndrepta pe calea contestaţiei în anulare prevăzută de art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Secţia Comercială, decizia nr. 4200 din 17 noiembrie 1998.
Tribunalul a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. "FINTEX" S.A. Fălticeni şi a obligat-o pe pârâta S.C."JATEX" S.A. Botoşani la 11.803.334 lei preţ al mărfurilor livrate şi 2.425.585 lei penalităţi de întârziere.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis de Curtea de Apel care, a schimbat sentinţa în sensul că a respins ca nefondată acţiunea.
Curtea Supremă de Justiţie - Secţia Comercială a anulat ca insuficient timbrat recursul reclamantei S.C."FINTEX" S.A. cu motivarea că, de principiu, acţiunile având ca obiect pretenţii băneşti rezultate din convenţii comerciale, se timbrează cu o taxă de 10.000 lei, conform art. 11 alin. ultim din Legea nr. 76/1992.
Dar, atunci când pe parcursul procesului drepturile patrimoniale evaluabile în bani sunt contestate, este firesc ca taxa de timbru să fie calculată la valoarea a ceea ce se contestă.
Cum în speţă, pe parcursul desfăşurării procesului pretenţiile deduse judecăţii au fost contestate, iar recurenta nu a completat taxa de timbru deşi a fost citată cu menţiunea plăţii unei diferenţe de 707.215 lei, recursul a fost anulat ca insuficient timbrat.
Reclamanta S.C."FINTEX" S.A. Fălticeni a formulat contestaţie în anulare, solicitând desfiinţarea ultimei hotărâri întrucât dezlegarea dată de instanţa supremă este rezultatul unei greşeli materiale.
Concret, contestatoarea a susţinut că deoarece a introdus acţiunea când era în vigoare legea nr. 76/1992, recursul trebuia timbrat cu jumătate taxa de timbru iniţială de 11.000 lei şi nu cu suma stabilită de instanţa supremă.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
în speţă nu poate fi vorba de e greşeală materială în sensul legii, ci eventual de o greşeală de judecată, care nu se poate îndrepta de aceeaşi instanţă prin retractarea propriei sale hotărâri.
Astfel, este inadmisibil ca pe calea contestaţiei în anulare să se critice modul în care instanţa a rezolvat problema timbrării recursului. Chiar dacă instanţa ar fi adoptat o soluţie greşită în această problemă de ordin procedural, partea nu se poate plânge pe calea contestaţiei în anulare deoarece nu este vorba de e greşeală materială în sensul legii sau de o omisiune de a discuta un motiv de recurs.
Dealtfel, această susţinere a contestatoarei legată de timbraj a fost analizată în recurs de instanţa supremă, care a stabilit în mod cert că recurenta era obligată să timbreze cu suma de 707.215 lei.
<| ← Contestaţie în anulare specială. Eroare materială. Inţeles. | Contestaţie în anulare specială. Eroare materială. înţeles. → |
|---|
