Contract de transport feroviar de mărfuri. Răspunderea cărăuşului. Condiţii.
| Comentarii |
|
în lipsa unei menţiuni în registrul veghetor sau pe documentul de transport, nu se poate reţine că procesul verbal de constatare încheiat în depozit poate fi opus cărăuşului şi, deci, poate proba că spargerile s-au produs din culpa acestuia.
(Secţia comercială, decizia nr.33/19.01.1993)
Prin sentinţa civilă nr. 7.187/14.09.1992 s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de S.C. "B" - S.A. împotriva pârâtei R.C.F.B. pentru suma de 6.811,20 lei, daune şi 449 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că marfa a fost preluată de destinatara reclamantă, fără obiecţiuni, situaţie în care răspunderea cărăuşului încetează. în sensul celor de mai sus au fost citate dispoziţiile art.86 din Regulamentul de transport.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
Criticile privesc nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei, prin care s-a reţinut că transportul a fost preluat fără obiecţiuni, fără să se observe că preluarea fără obiecţiuni a transportului este motivată de faptul că vagonul a sosit cu sigiliile intacte, existenţa prejudiciului neputându-se constata decât în momentul deschiderii vagonului. A mai arătat că, deşi Regulamentul de transport, prin dispoziţiile art.86 pct.4, permite reclamaţia pentru vicii neaparente, a căror existenţă este constatată după luarea în primire a mărfii, instanţa a trecut peste aceste dispoziţii şi nu a luat în considerare nici telexul prin care cărăuşul a fost solicitat să se prezinte la recepţie.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.86 pct. 1 din Regulamentul de transport, primirea mării stinge orice acţiune contra căii ferate provenind din contractul de transport.
Aceste dispoziţii au fost corect aplicate de instanţă, care a reţinut că destinatarul a preluat transportul fără obiecţiuni.
Recurenta a invocat dispoziţiile art.86 pct.4 din acelaşi Regulament, care stabilesc, că acţiunea nu se stinge în cazul reclamaţiei pentru stricăciuni neaparente, a căror existenţă se constată după luarea în primire a mărfii.
Recurenta citează însă punctul 4 al art.86, fără să observe condiţiile cerute pentru a se formula o astfel de cerere.
Pe de altă parte, textul se referă la stricăciuni neaparente, or, în cauză, se reclamă spargeri, care puteau fi observate la preluarea mărfii în staţie. Prin urmare, nu se poate reţine că acestea intră în sfera stricăciunilor neaparente.
Totodată, este de reţinut că Regulamentul de transport dă dreptul destinatarului să refuze luarea în primire a mărfii chiar după provenirea scrisorii de trăsură şi plata taxelor de transport, atâta timp cât calea ferată nu a făcut verificările cerute de cel în drept pentru a se constata paguba (art.86 pct.6).
Rezervele pe care destinatarul le poate avea la primirea mărfii, se fac în scris, sub sancţiunea de a nu produce efecte (art.86 alin.2).
în lipsa unei menţiuni în registrul veghetor sau pe documentul de transport, nu se poate reţine că procesul verbal de constatare, încheiat în depozit, poate fi opus cărăuşului şi că poate proba faptul că spargerile s-au produs din culpa acestuia.
Aşadar, sentinţa pronunţată de Judecătoria sectorului 1, fiind legală şi temeinică, se va menţine.
Conform art.312 pct.l Cod proc. civilă, recursul se va respinge.
| ← Contract de transport feroviar de mărfuri. Răspunderea... | Contract de transport feroviar de mărfuri. Răspunderea... → |
|---|
