Contract de transport feroviar de mărfuri. Răspunderea cărăuşului. Condiţii.
| Comentarii |
|
Art. 39 alin. 2 din Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr. 941/1959 stabileşte că în cazul în care cântărirea este obligatorie pentru cărăuş, acesta răspunde de cantitatea înscrisă în documentul de transport, indiferent dacă a efectuat sau nu cântărirea.
Cărăuşul - potrivit art. 39 alin. 3 din acelaşi act normativ - va putea face dovada că în realitate a primit mai puţin de la expeditor sau că marfa sosită la destinaţie corespunde cu greutatea neto sau cu specificaţiile din actele de livrare.
(Secţia comercială, decizia nr. 409/19.09.1990)
Reclamanta l.L.F.B. a solicitat obligarea R.C.F.B. la plata sumei de 6.062 lei, daune, cu motivarea că marfa preluată pentru transport a fost predată destinatarei cu o lipsă de 1.500 Kg. şi că factura emisă pentru încasarea preţului priveşte numai valoarea sumelor preluate efectiv.
Tribunalul Municipiului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1.286/14.06.1990, a respins acţiunea, reţinând că marfa a fost preluată de destinatar fără obiecţiuni, în condiţiile în care vagonul prezenta sigiliile furnizorului intacte.
Prin recursul declarat, reclamanta a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că dispoziţiile legale instituie prezumţia de culpă a cărăuşului pentru situaţia când la destinaţie se constată lipsuri sau deprecieri de calitate, prezumţie care nu a fost răsturnată, prin nici o probă, de cărăuş.
Simplul fapt că vagonul a sosit cu sigiliile intacte - a arătat în continuare recurenta - este irelevant, aşa încât, consideră că, în mod greşit, s-a reţinut că lipsa provine de la expediţie.
Recursul este nefondat.
Art. 39 alin. 2 din Regulamentul aprobat prin H.C.M. nr. 941/1959, stabileşte că, în cazul în care cântărirea este obligatorie pentru cărăuş, acesta răspunde de cantitatea înscrisă în documentul de transport, indiferent dacă a efectuat sau nu cântărirea. Cărăuşul, potrivit art. 39 alin. 3 din acelaşi act normativ, va putea face însă dovada că în realitate a primit mai puţin de la expeditor sau că marfa sosită la destinaţie corespunde cu greutatea neto sau cu specificaţiile din actele de livrare.
Având în vedere dispoziţiile legale citate, se reţine (din actele aflate la dosar) că vagonul a fost predat la destinaţie cu sigiliile intacte, la solicitarea destinatarului efectuându-se cântărirea în staţia Bucureşti-Progresul. Cu ocazia cântăririi s-a stabilit bruto 52.520, neto 28.500, tara 2.400 kg. Faţă de datele înscrise în documentul de transport anexat de expeditor, rezultă diferenţa între greutatea netto şi bruto.
Se observă, din conţinutul aceluiaşi document, că în staţia de predare nu se menţionează cântarul şi staţia în care s-a efectuat cântărirea, ceea ce înseamnă că marfa a circulat în condiţiile declarate de furnizor (art. 28.0.
în lipsa altor probe, cântărirea efectuată la destinaţie, în considerarea şi a faptului că vagonul a ajuns la destinaţie cu sigiliile intacte, duce la concluzia, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, că lipsurile provin de la expediţie.
Prezumţia de culpă, la care a făcut referire intimata, a fost răsturnată prin însăşi cântărirea pe care a efectuat-o la destinaţie cărăuşul, precum şi prin predarea vagonului cu sigiliile intacte.
Pe de altă parte, se observă că, deşi marfa a fost predată la transport pe categorii de calitate, lipsa se menţionează global, atribuindu-se prin calcul o calitate sau alta.
Din acest punct de vedere, nu numai lipsa, dar şi valoarea acesteia, ar fi discutabilă.
Mai este de reţinut că marfa a fost predată în 78 containere, iar furnizorul nu a specificat câte din acestea privesc marfa extra de calitatea I-a şi a H-a.
Completând considerentele sentinţei, în sensul arătat mai sus, soluţia pronunţată de prima instanţă urmează să fie menţinută.
Notă: Cu privire la H.C.M. nr. 941/1959, a se vedea nota de la speţa nr. 24.
| ← Contract de transport feroviar de mărfuri. Răspunderea... | Contract de transport feroviar de mărfuri. Răspunderea... → |
|---|
