Desemnare lichidator judiciar de către creditorul majoritar. Admisibilitatea emiterii celei de-a doua decizii de desemnare, urmare a anulării primei decizii pentru motive de nelegalitate. - art. 19 şi 22 din Legea nr. 85/ 2006
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 180/C din data de 06.05.2014
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
Materie: Recurs litigii cu profesioniști.
Desemnare lichidator judiciar de către creditorul majoritar. Admisibilitatea emiterii celei de-a doua decizii de desemnare, urmare a anulării primei decizii pentru motive de nelegalitate.
- art. 19 și 22 din Legea nr. 85/ 2006
Decizia nr. 180/ C/ 6. 05. 2014 a Secției a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea.
Dosar 7681/ 111/ 2009/ a6
Prin sentința nr. 2530/F/2014 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată contestația formulată de creditorul S.M..
A fost numit în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. M.S. S.R.L. practicianul în insolvență C.I.T. SPRL care va îndeplini atribuțiile stabilite de art. 25 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus încetarea atribuțiilor din calitatea de lichidator judiciar al debitorului S.C. M.S. S.R.L. a practicianului în insolvență E. IPURL.
Analizând actele și lucrările dosarului judecătorul sindic a reținut în fapt că la data de 24 ianuarie 2014 creditorul B.I.R.S. Sucursala București prin Agenția Oradea a publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1551 decizia de desemnare în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. M.S. S.R.L. a practicianului în insolvență C.I.T. SPRL în locul E. IPURL. Anterior creditorul a publicat o altă decizie prin care a fost desemnat un alt practician în insolvență, decizie anulată prin sentința comercială nr. 4119/F/11.12.2013 rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Oradea.
Referitor la confirmarea sau infirmarea deciziei luate reține, după cum s-a arătat în considerentele hotărârii amintite, lichidatorul judiciar desemnat provizoriu își păstrează această calitate până în momentul în care judecătorul sindic, în baza hotărârii luate de creditori în adunarea generală sau de creditorul care deține peste 50 % din cuantumul creanțelor, confirmă administratorul judiciar (art. 11 lit. d din Legea nr. 85/2006 ).
Stabilirea distinctă a celor două calități conduce la concluzia că cele două momente pot fi separate în timp mai mult sau mai puțin în funcție de realizarea condiției prealabile impuse de ultimul text legal amintit - hotărârea creditorilor sau a creditorului majoritar. Nici o dispoziție legală nu interzice ca respectiva confirmare să intervină într-un stadiu avansat al procedurii atâta timp cât judecătorului sindic nu îi este prezentată hotărârea respectivă.
În absența unei convocări a adunării creditorilor în care să fie pusă în discuție în mod expres confirmarea lichidatorului judiciar sau a unei hotărâri a creditorilor nimic nu exclude ca până la închiderea procedurii insolvenței să nu se realizeze confirmarea lichidatorului judiciar desemnat inițial, acesta păstrându-și calitatea de lichidator judiciar provizoriu. Tocmai de aceea, sub acest aspect apărările invocate de către creditor nu pot fi primite.
Concluzia se impune și prin raportare la dispozițiile art. 22 din Legea nr. 85/2006 care instituie sancțiunile ce pot fi aplicate lichidatorului judiciar. Admiterea unei cereri de înlocuire a acestuia presupune potrivit prevederilor alineatului 2 reținerea unor motive temeinice. Analiza făcută de judecătorul sindic cu acest prilej privește neîndoielnic modul de exercitare a atribuțiilor stabilite în sarcina lichidatorului judiciar și nu îndeplinirea unei simple condiții ce vizează voința colectivă a creditorilor sau cea individuală a creditorului majoritar. Ipotezele diferite avute în vedere de legiuitor impune și aplicarea unor soluții diferite, nefiind posibilă justificarea deciziei de infirmare a lichidatorului judiciar pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 85/2006.
În plus, nu trebuie omis că în concepția legiuitorului decizia creditorului majoritar nu se impune a fi motivată, ea putând fi luată ad nutuum. Singura condiție formală impusă este publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență pentru a o face opozabilă celorlalți creditori care au posibilitatea de a o ataca exclusiv prin prisma unor motive de nelegalitate. Stadiul procedurii și motivele reale care au stat la baza luării decizie scapă controlului exercitat de către judecătorul sindic.
Faptul că inițial același practician în insolvență a fost confirmat ca și administrator judiciar nu poate înlătura aplicabilitatea prevederilor legale amintite atâta timp cât de lege lata confirmarea tacită nu este prevăzută. Tocmai de aceea, nici aceste motive nu pot fi primite.
Pe de altă parte, nu trebuie omis că anularea oricărui act de procedură, indiferent că el emană de la parte sau de la instanța de judecată, impune refacerea lui (art. 106 alin. 2 Vechiul Cod de procedură civilă). Refacerea poate surveni atâta timp cât o dispoziție expresă a legii nu împiedică efectuarea lui, interdicția impunându-se a fi expres stabilită.
Examinarea în ansamblu a dispozițiilor Legii nr. 85/2006 nu permit reținerea unei atari interdicții, existând posibilitatea ca un creditor majoritar să emită o decizie în condițiile art. 19 alin. 2 1 din Legea nr. 85/2006 atâta timp cât nu a fost confirmat în mod definitiv lichidatorul judiciar desemnat provizoriu de către judecătorul sindic.
Față de toate acestea, s-a respins ca nefondată contestația, s-a numit în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. M.S. S.R.L practicianul în insolvență C.I.T. SPRL și s-a dispus încetarea atribuțiilor din calitatea de lichidator judiciar al debitorului a practicianului în insolvență E. IPURL.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs, creditorul S.M., solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației formulate de el, cu consecința anulării deciziei creditoarei B.I.R.S.I.V.d.M. - Sucursala București, Agenția Oradea.
În motivarea recursului, creditorul arată că în opinia sa dispozițiile art.19 alin.2 din Legea nr. 85/2006 nu pot fi interpretate în sensul acordării posibilității creditorului majoritar să decidă în orice etapă a procedurii, înlocuirea lichidatorului judiciar.
Apreciază că singura situație în care în această etapă a procedurii, se poate găsi, este doar cea prevăzută de art.22 alin.2 din Legea nr. 85/2006, când judecătorul sindic, din oficiu sau la cererea Comitetului Creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul/lichidatorul judiciar.
Literatura de specialitate susține teza că motivele temeinice invocate pentru înlocuire trebuie să vizeze grave încălcări de către lichidatorul judiciar a atribuțiilor sale și nu motive subiective, cum este cazul în speță, unde decizia creditorului este expresia abuzului de majoritate în detrimentul interesului colectiv al creditorilor.
Recurentul mai învederează faptul că instanța de fond, în mod eronat a omis să se pronunțe pe excepția inadmisibilității invocată de lichidatorul judiciar la termenul din 26.02.2014, unită cu fondul, cu privire la care reiterează susținerile ce fac parte integrantă din Încheierea de ședință din 26.02.2014, solicitând admiterea excepției inadmisibilității publicării celei de-a doua decizii de înlocuire, întrucât art.19 din Legea nr. 85/2006 oferă posibilitatea creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor să decidă desemnarea unui administrator sau lichidator ori să confirme administratorul/ lichidatorul judiciar provizoriu.
Faptul că, inițial, același creditor B.I.R.S. a publicat, în baza art.19 alin.2 din Legea nr. 85/2006 o decizie de desemnare a unui alt lichidator judiciar, decizie anulată pe motiv de nelegalitate de către judecătorul sindic, demonstrează că în spiritul art.19, B.I.R.S. a uzat de acest drept legal și că revenind asupra aceluiași aspect, ar reatribui caracter provizoriu unui lichidator, care este provizoriu până la numirea altuia sau până la soluționarea contestațiilor depuse la o asemenea decizie de înlocuire.
În această fază procesuală, apreciază că nu se află în prezența unui lichidator provizoriu, nu mai poate fi pusă în discuție o nouă decizie de înlocuire a lichidatorului judiciar în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr. 85/2006, decât abuzând de dreptul conferit de lege creditorului majoritar.
Pe fondul cauzei arată că din conduita creditorului nu rezultă decât intenția evidentă de șicană la adresa lichidatorului judiciar, care nu își poate desfășura nici o activitate pentru derularea procedurii, întrucât vor apărea astfel de decizii de înlocuire, ignorându-se interesul concursual al creditorilor.
Dacă inițial, au solicitat înlocuirea cu un reprezentant - practician în insolvență și avocat al creditorului, fără a ține cont de vreo incompatibilitate, este evident interesul acestora în prezenta cauză de influențare a procedurii după propriile interese.
Intimata creditoare B.I.R.S. - I. Sucursala București, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că deține peste 50% din valoarea totală a creanțelor și că din februarie 2012 când s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei, nu s-a convocat nici o Adunare a creditorilor având ca punct pe ordinea de zi, confirmarea lichidatorului judiciar, situație în care decizia de desemnare a lichidatorului judiciar este legală, aducându-se critici doar în ce privește oportunitatea luării deciziei, aspecte ce nu pot fi analizate potrivit art.19 alin.2 indice 1, iar dispozițiile art.22 din Legea nr. 85/2006 nu sunt aplicabile în speță.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art.204 ind.1 și 306 Cod procedură civilă pe baza actelor și lucrărilor dosarului s-a constatat că aceasta este temeinică și legală.
Susținerea recurentului, în sensul că dispozițiile art.19 alin.2 din Legea nr. 85/2006 nu pot fi interpretate în sensul acordării posibilității creditorului majoritar să decidă în orice etapă a procedurii, înlocuirea lichidatorului judiciar, nu a fost primită, legea neprevăzând o astfel de interdicție, dacă lichidatorul judiciar provizoriu cum este cazul în speță, nu a fost confirmat, situație în care nu sunt incidente prev.art.22 din Legea nr. 85/2006, cum greșit apreciază recurentul.
Referitor la inadmisibilitatea emiterii unei alte decizii de desemnare a lichidatorului judiciar de către creditorul majoritar în situația în care o decizie similară i-a fost anulată pentru motive de nelegalitate de către judecătorul sindic, din considerentele hotărârii a rezultat că instanța s-a pronunțat asupra acestei excepții, motivând corect că nu poate fi acceptată, de vreme ce Legea nr. 85/2006 art.19 alin.21 dă posibilitate creditorului majoritar să emită o astfel de decizie până la confirmarea definitivă a lichidatorului judiciar provizoriu. Dimpotrivă, din conținutul art.19 alin.21 rezultă că judecătorul sindic are obligația să solicite creditorului majoritar desemnarea altui lichidator judiciar, în condițiile în care a anulat prima decizie de desemnare pentru motive de nelegalitate, nefiind vorba de un abuz de drept cum greșit susține recurentul.
Neîntemeiată și lipsită de orice suport legal și probator este și susținerea recurentului în sensul că creditorul majoritar prin conduita sa intenționează să-l șicaneze pe lichidatorul judiciar provizoriu și să influențeze procedura după propriile interese, considerente pentru care a fost înlăturată.
Față de toate aceste considerente, în baza art.312 raportat la art.316 Cod procedură civilă curtea a respins ca nefondat recursul declarat de creditor, toate motivele invocate fiind neîntemeiate.
| ← Invalidarea procedurii falimentului în baza art. 132 alin. 2... | Contestatie la tabelul definitiv de creante. Neîndeplinirea... → |
|---|
