Dreptul de retragere al acţionarilor în societăţile pe acţiuni. Condiţii de fond. Condiţii de formă. Îndeplinire cumulativă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia a II-a civila Decizie nr. 615 din data de 28.06.2016
În ceea ce privește dreptul de retragere al acționarilor în societățile pe acțiuni, judecătorul verifică îndeplinirea cumulativă a condițiilor de fond, referitoare la votul acționarilor și la obiectul Hotărârii Adunării Generale, și a celor de formă, ce vizează depunerea declarației de retragere și a acțiunilor la sediul societății, prevăzute de art. 134 alin.1 lit a-d și alin.3 din Legea nr. 31/1990. Verificând condițiilede fond și de formă, acesta examinează practic pe fond cauza și se pronunță asupra fondului dreptului de retragere, iar apărările referitoare la neîndeplinirea acestor condiții nu constituie o excepție a inadmisibilității cererii de retragere.
Prin sentința nr.8/2016 din 9 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr.6670/95/2015, s-au respins excepțiile lipsei calității de reprezentant legal pentru pârâta SCLSA, a domnului avocat GV, invocată de apărătorul reclamanților PG ȘI PI, cea a inadmisibilității cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale active a reclamantei PI, invocate de pârâta SCLSA și s-a acordat termen de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a considerat că, este neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant legal pentru pârâta SCLSA, a domnului avocat GV, invocată de apărătorul reclamanților PI și PG, reținând că, la fila 127 din dosarul de fond, se află împuternicirea avocațială nr.482895, seria DJ 0, din 17.12.2015, pentru domnul avocat GV, avocați MM, CA, GAl, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.43, împuternicire acordată de SCLSA, valabilă fără a se depune acest contract, valabilă și fără ștampila firmei, din moment ce există semnătura la rubricile reprezentant și avocat.
Față de excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de apărătorul pârâtei SCLSA, tribunalul a reținut că și aceasta este neîntemeiată, întrucât, în speță, este aplicabilă norma de drept prevăzută la art.134 din Legea 131/1990, conform căreia, acționarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:
a) schimbarea obiectului principal de activitate;
b) mutarea sediului societății în străinătate;
c) schimbarea formei societății;
d) fuziunea sau divizarea societății.
(2) Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c), și de la data adoptării hotărârii adunării generale, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d).
(21) În cazurile prevăzute de art. 2461 și 2462, acționarii care nu sunt în favoarea fuziunii/divizării își pot exercita dreptul de retragere în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune/divizare în condițiile art. 242 alin. (2) sau, după caz, art. 242 alin. (21).
(3) Acționarii vor depune la sediul societății, alături de declarația scrisă de retragere, acțiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acționar emise potrivit art. 97.
(4) Prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de judecătorul delegat în conformitate cu dispozițiile art. 38 și 39, la cererea consiliului de administrație, respectiv a directoratului.
(5) Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.
Tribunalul a mai reținut că, reclamanții PI și PG sunt acționari la SCLSA și doresc retragerea din această societate, pe motiv că, prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 15.04.2015, nu s-a aprobat reluarea procedurii de divizare a societății, conform hotărârilor adunării generale din 5.05.2009 și 20.08.2009, nu s-a aprobat actualizarea situațiilor financiare, hotărârea având ca obiect problema divizării societății, așa cum prevede art.134 alin.1 lit. d.
Instanța de fond a constatat că, reclamanții PI și PG au trimis societății SCLSA, printr-un serviciu de curierat, respectiv prin poștă, la data de 7.05.2015, conform notelor de inventar, chitanțelor depuse în copii la dosar, confirmărilor de primire, cererile de retragere din societate, confirmări din care rezultă primirea acestora la data de 8.05.2015.
Tribunalul a considerat că aceste documente sunt de netăgăduit și fac pe deplin dovada trimiterii și primirii de către pârâta SCLSA a cererilor de retragere din societate, formulate de cei reclamanții PI și PG, în termenul prevăzut de lege, iar faptul că pârâta a ascuns acest lucru dovedește reaua ei credință, întrucât, în fond, este un drept al acționarilor de a se retrage din societate, în condițiile legii, atunci când apreciază că le sunt defavorabile măsurile luate cu privire la fuziune sau divizare, ceea ce s-a și întâmplat în cauză.
În ce privește nedepunerea acțiunilor, instanța de fond a reținut că, reclamanții PI și PG au așteptat să fie chemați la sediul societății, după ce aceasta a primit cererile, lucru care nu s-a întâmplat și a considerat că acest fapt nu poate împiedica acționarii să-și exercite un drept fundamental, recunoscut de lege și nu pot rămâne forțat în societate, peste voința acestora.
Tribunalul a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art.1926 Noul Cod Civil, asociatul unei societăți cu durată nedeterminată sau al cărei contract prevede dreptul de retragere se poate retrage din societate, notificând societatea cu un preaviz rezonabil, dacă este de bună-credință și retragerea sa în acel moment nu produce o pagubă iminentă societății.
Instanța de fond a considerat că, dreptul de retragere este un drept individual al acționarului, drept care este de esența libertății contractuale, iar acest drept trebuie să țină seama de interesul social, respectiv de stabilitatea societăților comerciale, dar legea a instituit un mecanism prin care, în anumite condiții, societatea este obligată să accepte retragerea unui acționar.
Tribunalul a reținut că Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 15.04.2015 a acționarilor de la SCLSA se încadrează în categoria celor care pot constitui temei juridic pentru invocarea art.134 alin.1 lit. d, pentru o cerere de retragere asociat.
Instanța de fond a constatat că legea nu distinge, ci prevede doar că hotărârea trebuie să aibă ca obiect fuziunea sau divizarea, condiție care a reținut că este îndeplinită în speță, acționarii întrunindu-se pentru a hotărî reluarea procedurii de divizare, conform hotărârilor adunării generale din 5.05.2009 și 20.08.2009.
Instanța de fond a mai reținut că, reclamanții PI și PG au votat pentru proiectul de divizare, prin Hotărârea AGEA din 20.08.2009 s-a aprobat divizarea parțială a SCLSA, conform Proiectului de divizare nr. 1758/5.05.2009, conform căruia, trebuiau să se desprindă 10 societăți, ce urmau să preia o parte din activul și pasivul SCLSA, printre care se afla și SCISRL, având ca asociați pe cei doi reclamanți.
Tribunalul a constatat că, prin sentința nr. 288/9.06.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Comercială, s-a respins acțiunea pentru anularea Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 5.05.2009 și pentru constatarea nulității absolute a acesteia, precum și pentru anularea Proiectului de divizare nr. 1758/5.05.2009, sentință irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei nr. 237/R, pronunțată în dosarul nr.49930/95/2009, de către Curtea de Apel Brașov.
Astfel, a reținut Tribunalul Dolj, instanțele de judecată au stabilit irevocabil legalitatea hotărârii prin care s-a aprobat, în unanimitate, divizarea parțială a SCLSA, conform proiectului de divizare, publicat în Monitorul Oficial nr. 2844/27.05.2009, inclusiv cei doi reclamanți, PI și PG, ce urmau să preia, în calitate de asociați, o nouă societate, SCISRL, acest fapt răspunzând intereselor lor de acționari ai SCLSA, pentru care au votat.
Instanța de fond a mai reținut că, pârâta SCLSA a susținut, în întâmpinare, că Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 15.04.2015 nu a avut ca obiect aprobarea divizării și, astfel, nu se încadrează în cazul prev. la litera d, alin.1 , art.134, ori, însă nu a împărtășit acest raționament reținând că, la alin. 21 al art.134, se prevede, în mod distinct, cazul acționarilor care nu sunt în favoarea divizării, în sensul că ei își pot exercita dreptul de retragere în termen de 30 de zile de la publicarea proiectului de divizare, ori, în speța de față, tribunalul a constatat că este vorba de cazul opus, respectiv acționarii sunt pentru divizare, deci, nu se aplică acest alineat, ci, evident, celălalt, respectiv alin.1 lit.d.
Tribunalul a considerat că, legiuitorul a reglementat special cazul acționarilor, care sunt împotriva divizării, reținând că, cei care sunt pentru divizare se raportează la litera d, caz în care termenul de 30 de zile curge de la data adunării AGEA, care, în speță, a avut loc pe 15.04.2015, cererile de retragere au fost puse la poștă la 7.05.2015 și au fost primite de SCLSA la 8.05.2015, chiar dacă aceasta nu a recunoscut, fiind de rea credință, confirmarea de primire existentă la dosar dovedind acest lucru.
Instanța de fond a mai constatat că, o parte din acționarii, care nu au fost de acord cu divizarea și nu au fost prezenți la adoptarea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 5.05.2009, au solicitat retragerea din societate, cereri admise de instanță prin sentința nr. 59/2.05.2012, prin sentința nr. 345/2.12.2013, ale Tribunalului Gorj, Secția a II a Civilă.
Față de excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei PI, invocată de apărătorul pârâtei SCLSA, instanța de fond a considerat că, și aceasta este neîntemeiată, reținând că, reclamanții PI și PG au votat în favoarea proiectului de divizare, nu au fost de acord cu Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 15.04.2015, reclamantul PG a lipsit de la adunare, iar, în ce privește pe reclamanta PI, tribunalul a constatat că pârâta SCLSA nu a depus la dosar niciun înscris, din care să rezulte că aceasta ar fi votat pentru această hotărâre, iar pârâta SCLSA nu a depus niciun act din care să rezulte modalitatea de vot a asociaților prezenți.
În concluzie, instanța de fond a reținut că, cei doi reclamanți, PI și PG, acționari la SCLSA, au votat pentru divizarea societății, pentru proiectul de divizare, documente a căror legalitate a fost constatată irevocabil de instanța judecătorească, astfel că a considerat că, ei au dreptul să decidă cu privire la acțiunile lor, la patrimoniul lor, atâta timp cât Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.1 din 15.04.2015 contrazice pe cea din 2009, pentru care au votat și ignoră inclusiv proiectul de divizare pentru care aceștia au votat și a cărui legalitate a fost de asemenea constatată irevocabil de o instanță de judecată.
Instanța a mai considerat că, reclamanții PI și PG au dreptul de a se retrage din societate, atâta timp cât aceasta se îndreaptă spre o direcție pe care aceștia nu o mai acceptă și nu o mai doresc, fiind liberi să decidă ce anume doresc să facă cu patrimoniul lor, ei neputând rămâne în societate contrar voinței lor.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj a declarat apel, în termen legal, pârâta SCLSA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, într-o primă teză, admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii excepției inadmisibilității și respingerea cererii de chemare în judecată, precum și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată și, într-o teză subsidiară, admiterea apelului, schimbarea sentinței, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei PI și respingerea cererii formulate de aceasta, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de apel, pârâta SCLSA a invocat că, instanța de fond, prin sentința pronunțată, a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art.134 alin.1 lit.d din Legea nr.31/1990, în sensul că această dispoziție legală ar da posibilitatea și acționarilor care au votat pentru divizare de a formula cerere de retragere din societate, deoarece alineatul 21 al textului de lege reglementează situația acționarilor care nu sunt în favoarea fuziunii și divizării, întrucât dispozițiile art.134 alin.1 și alin.21 nu reglementează două cazuri distincte, ci dispoziția legală are în vedere numai acționarii care au votat împotriva unei proceduri de divizare a societății.
Apelanta pârâtă SCLSA a mai invocat că, interpretând sistemic dispozițiile prevăzute de art.134 alin.1 lit.d, cât și la alin.21, rezultă că dispozițiile legale fac trimitere la aceeași categorie de acționari, respectiv cei care nu sunt în favoarea fuziunii sau divizării și are ca obiect hotărâri prin care să se fi aprobat o procedură de divizare sau fuziune.
Apelanta pârâtă SCLSA a susținut că art.134 alin.21 din Legea nr.31/1990 nu completează cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, pentru retragerea acționarilor, ci reglementează termenul pentru exercitarea acestui drept, în cazurile prevăzute de art.2461 și art.2462 și că reclamanții PI și PG nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art.134 alin.1 lit.a-d din aceeași lege.
O altă critică invocată de apelanta pârâtă SCLSA a vizat excepția inadmisibilității cererii, pe care, în opinia sa, instanța de fond a respins-o în mod nefondat, întrucât procedura imperativă prevăzută de art.134 alin.2 și 3 din Legea nr.31/1990 nu a fost respectată de către reclamanții PI și PG, deoarece nu au depus nici acțiunile, nici certificatele de acționar.
O ultimă critică, susținută de apelanta pârâtă SC LOTUS SA, s-a referit la faptul că reclamanta PI nu justifică în cauză calitatea procesuală activă, deoarece, din examinarea procesului-verbal de ședință din data de 15.04.2015, nu rezultă că reclamanta ar fi votat împotrivă sau ar fi cerut să se consemneze aceasta, în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 15.04.2015.
La data de 25 aprilie 2016, intimații reclamanți PI și PG au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, invocând că, dispozițiile art.134 alin.1 lit.d din Legea nr.31/1990 impun condiția ca acționarii să fi votat în favoarea unei hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor, care are ca obiect fuziunea sau divizarea societății, dar nu vizează hotărâri care privesc doar inițierea sau pornirea acestor proceduri, iar în alineatul 2 al textului de lege se prevede, fără nicio restricție sau limitare, că dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile.
În cuprinsul întâmpinării, intimații reclamanți PI și PG au mai invocat că, apelanta pârâtă SCLSA face referire, în mod nefondat, la dispozițiile art.134 alin.21 din Legea nr.31/1990, întrucât acest text de lege este o excepție de la regula generală prevăzută de art.134 alin.1 și 2, dar care nu le este aplicabil, ci cele prevăzute de art.134 alin.1 și 2 din Legea nr.31/1990.
În opinia intimaților reclamanți PI și PG, dacă legiuitorul vroia să dea drept de retragere doar acționarilor care nu au votat în favoarea unei Adunări Generale a Acționarilor, ce are ca obiect doar inițierea sau începerea divizării, iar nu și acționarii care au votat în favoarea unei Adunări Generale a Acționarilor, ce are ca obiect întreruperea sau sistarea divizării, ar fi prevăzut expres și limitativ, în art.134 alin.1 din Legea nr.31/1990, ori, este clar că, prin prevederile generale în materia retragerii din societate, legiuitorul a lăsat deschisă această cale tuturor acționarilor care nu au votat în favoarea unei hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor, având ca obiect divizarea, atât în forma invocată anterior, cât și atunci când, prin aceasta, s-a decis, împotriva voinței lor, întreruperea, sistarea sau neducerea la bun sfârșit a unei divizări stabilite și acceptate legal, cu votul majorității, prin Hotărârile Adunării Generale a Acționarilor din datele de 5.05.2009 și 20.08.2009 și conform hotărârii judecătorești pronunțate de Tribunalul Gorj - sentința nr.228 din 9.06.2011, rămasă definitivă prin decizia nr.237/R din 8.02.2012 a Curții de Apel Brașov.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, intimații reclamanți PI și PG au susținut că, au făcut dovada depunerii cererilor de retragere, la sediul SCLSA, la data de 7.05, în termenul legal de 30 de zile, prin borderoul și confirmarea de primire de la Oficiul poștal, însă apelanta pârâtă SC LOTUS SA a refuzat să le permită depunerea acțiunilor, întrucât nu le-a comunicat niciun răspuns la solicitarea lor, iar acestea nu puteau fi expediate prin poștă, având în vedere valoarea foarte mare.
Intimații reclamanți PI și PG au arătat că, aceeași excepție, vizând nedepunerea acțiunilor, a mai fost invocată și în alte litigii, însă atât instanța de fond, cât și cele de control judiciar, au respins-o.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei PI, intimații reclamanți PI și PG au invocat că, potrivit procesului-verbal încheiat la data Adunării Generale a Acționarilor din data de 15.04.2015, nu reiese faptul că aceasta ar fi semnat procesul-verbal sau că ar fi fost de acord cu această hotărâre, în acesta menționându-se doar că acționarii, ce dețin 90.545 acțiuni, au votat împotriva hotărârii, dar fără a-i nominaliza efectiv.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul Gorj prin prisma motivelor de apel și a apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că apelul este fondat, pentru considerentele următoare:
Din examinarea procesului-verbal încheiat la data de 15.04.2015 (filele nr.104-109 dosar fond) a reieșit că ședința Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SCLSA a avut ca ordine de zi:
1.reluarea procedurii de divizare a societății, conform hotărârilor adunărilor generale din datele de 5.05.2009 și de 20.08.2009;
2. împuternicirea Consiliului de Administrație pentru întocmirea proiectului de divizare, în baza proiectului de divizare nr.1758 din 5.05.2009;
3. împuternicirea Consiliului de Administrație să solicite desemnarea de către judecătorul delegat a experților pentru examinarea proiectului de divizare și întocmirea raportului scris către acționari;
4. împuternicirea Consiliului de Administrație să solicite desemnarea de către judecătorul delegat a experților autorizați să îndeplinească drepturile de retragere în cazul aprobării divizării;
5. prelungirea duratei contractelor de închiriere având ca obiect spațiile menționate în proiectul de divizare nr.1758/5.05.2009 până la înregistrarea definitivă a mențiunilor privind divizarea societății.
Prin hotărârea nr.1 din 15.04.2015, Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor a SCLSA a decis că nu se aprobă reluarea procedurii de divizare a societății, conform hotărârilor Adunărilor Generale ale Acționarilor din 5.05.2009 și 20.08.2009, actualizarea situațiilor financiare, desemnarea experților pentru consultarea proiectului de divizare actualizat și prelungirea duratei contractelor de închiriere ce fac obiectul proiectului de divizare nr.1758 din 5.05.2009, acestea fiind reziliate.
Prin acțiunea introductivă promovată la data de 19 octombrie 2015, reclamanții PI și PG au solicitat să se ia act de retragerea acestora din SCLSA și obligarea acesteia la plata contravalorii acțiunilor deținute, cu dobânda aferentă, invocând că, deși au solicitat pârâtei să ia măsurile necesare în vederea reluării procedurii de divizare, prin actualizarea proiectului de divizare și aprobarea acestuia, iar aceasta și-a exprimat, inițial, acordul convocării adunării generale a acționarilor, ulterior, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.1 din 15.04.2015, s-a respins reluarea procedurii de divizare, fiindu-le astfel prejudiciate în mod grav interesele, prin exercitarea unui abuz de drept, de către acționarii majoritari.
În conformitate cu dispozițiile art.134 alin.1 lit.a) - d) din Legea nr.31/1990, acționarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:
a) schimbarea obiectului principal de activitate;
b) mutarea sediului societății în străinătate;
c) schimbarea formei societății;
d) fuziunea sau divizarea societății.
Potrivit dispozițiilor legale invocate, a reieșit că, deși societatea pe acțiuni nu are caracter intuitu personae, legiuitorul a reglementat și cazurile de retragere a acționarilor care nu sunt de acord cu hotărârile adunării generale, care modifică esențial condițiile economice și juridice ale fondatorilor societății, cum ar fi schimbarea obiectului principal de activitate, schimbarea sediului sau a formei sociale, în cazul fuziunii ori divizării.
Retragerea acționarilor, în condițiile art.134 din Legea nr.31/1990, este o excepție de la principiul transferului liber al acțiunilor, însă acest drept este limitat de legiuitor, pentru cazurile expres prevăzute la lit.a) - d), dar și de către acționari, prin anumite restricții și condiționări înscrise în actul constitutiv.
Potrivit dispozițiilor art.134 alin.1 lit.d) din Legea nr.31/1990, aplicabile în speță, acționarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate (...) numai dacă respectiva hotărâre are ca obiect fuziunea sau divizarea societății.
Alineatul 2 al textului de lege reglementează termenul în care poate fi exercitat dreptul de retragere, și anume în 30 de zile, de la data adoptării hotărârii adunării generale, iar alineatul 3 reglementează obligația de a depune la sediul social, alături de declarația scrisă de retragere, acțiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acționar, emise potrivit art.97.
Din interpretarea textului de lege invocat, rezultă că, în alineatul 1 sunt reglementate condițiile de fond, ce trebuie îndeplinite în cazul retragerii acționarilor din societate, în alineatul 2 este prevăzut termenul în care se poate exercita acest drept, iar în alineatul 3 sunt reglementate condițiile de formă.
În ceea ce privește condițiile de fond, textul de lege prevede expres o condiție, ce vizează acționarii și anume: "acționarii care nu au votat în favoarea hotărârii";, deci aceștia trebuie să fi votat împotrivă sau contra hotărârii adoptate ori să se abțină și una, ce se referă la obiectul hotărârii adunării generale și anume: "numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect (...) divizarea societății";, deci prin aceasta să se fi decis divizarea societății, să fie o hotărâre de divizare. Aceste condiții legale trebuie îndeplinite cumulativ.
Aceasta este interpretarea impusă atât de logica firească a realității, dar și de cea juridică, de a-i permite acționarului, care nu este de acord cu hotărârea adunării generale, ce vizează modificări importante ale elementelor esențiale și de structură ale societății, și anume în cazurile reglementate expres și limitativ la lit.a) - d) ale art.134 din Legea nr.31/1990.
În speță, Curtea a constatat că, niciuna din condițiile de fond, prevăzute de norma legală nu este îndeplinită, concluzia tribunalului fiind greșită.
Astfel, intimații reclamanți PI și PG nu au făcut dovada, conform art.249 Noul Cod procedură civilă, că au votat împotriva Hotărârii nr.1 din 15.04.2015.
Din examinarea tabelului nominal cu acționarii pentru Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din 15.04.2015 (filele nr.109-111 dosar fond), reiese că intimatul reclamant PG nu a fost prezent la această adunare, ci numai intimata reclamantă PI, care, este de necontestat, având în vedere poziția sa procesuală, exprimată atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și în cel al cererii de apel, că a votat în favoarea și pentru a fi reluat procesul de divizare a societății, ce fusese aprobată prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor anterioare din data de 5.05.2009.
Nu este îndeplinită nici condiția, ce vizează obiectul hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, întrucât, astfel cum s-a relevat, prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.1 din 15.04.2014, "nu s-a aprobat reluarea procedurii de divizare a societății";, în timp ce textul de lege prevede imperativ să fie o hotărâre de divizare a societății, adică prin respectiva hotărâre să se fi decis divizarea societății. Or, în speță, divizarea SCLSA s-a hotărât anterior, prin adoptarea proiectului de divizare nr.1758, prin Adunarea Generală a Acționarilor din 5.05.2009.
În acest context, Curtea a constatat că, referirile și considerentele instanței de fond, cu privire la obiectul reglementării dispozițiilor art.134 alin.21 din Legea nr.31/1990, exced cadrului procesual, întrucât această normă legală nu este incidentă în speță, deoarece se referă la cazurile particulare, specifice de fuziune și divizare, prevăzute de art.2461 (fuziunea prin absorbție prin care una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare) și de art.2462 din aceeași lege (divizarea în care societățile beneficiare dețin împreună toate acțiunile sau părțile sociale ale societății divizate) și care nu se regăsesc în prezenta cauză.
De asemenea, Curtea a constatat că, nu pot fi reținute ca întemeiate nici considerentele instanței de fond, referitoare la situația altor acționari, care s-au retras din SCLSA, întrucât nu există nicio similitudine între acei acționari, ce nu au fost de acord și au votat împotriva hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din 5.05.2009, prin care s-a aprobat divizarea societății, și intimații reclamanți PI și PG, care au fost de acord cu divizarea societății și sunt, și în prezent, pentru reluarea acestui proces.
În contextul în care Curtea a constatat că, nu sunt îndeplinite condițiile de fond prevăzute de art.134 alin.1 lit.d) din Legea nr.31/1990, pentru ca intimații reclamanți PI și PG să se poată retrage din societate, consideră că nu se mai impune examinarea condițiilor de formă, ce vizează depunerea declarațiilor de retragere și a acțiunilor la sediul societății, întrucât aceste condiții trebuie întrunite cumulativ.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că sunt fondate criticile apelantei pârâte SCLSA, ce vizează faptul că nu sunt îndeplinite, in cazul intimaților reclamanți PI și PG, condițiile prevăzute de art.134 alin.1 lit.d) din Legea nr.31/1990.
Având în vedere că, tribunalul a calificat, ca fiind o excepție a inadmisibilității cererii, neîndeplinirea cerințelor prevăzute de normele legale invocate și, pentru a fi respectate dispozițiile art.478 Noul Cod procedură civilă, ce reglementează limitele efectului devolutiv, determinat de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, Curtea va admite această excepție.
În acest sens, Curtea a constatat că, potrivit art.22 alin.4 Noul Cod procedură civilă, judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.
Ori, în speță, chiar dacă apelanta pârâtă SCLSA, prin întâmpinarea formulată la data de 22.12.2015 (filele nr.123 - 126 dosar fond), a susținut că, cererea reclamanților PI și PG este inadmisibilă, întrucât nu se încadrează în ipoteza reglementată de art.134 alin.1 lit.d) din Legea nr.31/1990, tribunalul trebuia, în virtutea normei legale invocate, să dea o calificare juridică exactă și corectă, după punerea în discuția părților a acestor chestiuni, întrucât, în realitate, aceasta nu era o excepție, astfel cum este definită și reglementată de dispozițiile art.245 și art.246 Noul Cod procedură civilă, ci o apărare de fond, deoarece se impunea examinarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă ale dreptului de retragere a intimaților reclamanți PI și PG și deci antamarea fondului (cauzei) dreptului acestora.
Practic, prin verificarea incidenței în cauză a dispozițiilor art.134 alin.1 lit.d), constând în îndeplinirea cumulativă a celor două condiții de fond - votul acționarilor PI și PG în Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din 15.04.2015 și obiectul hotărârii nr.1 din aceeași dată - și a condițiilor de formă - depunerea declarațiilor de retragere și a acțiunilor de către intimații reclamanți, la sediul societății, tribunalul a judecat pe fond cauza, pronunțându-se asupra fondului dreptului de retragere al intimaților reclamanți.
De asemenea, Curtea a constatat că, tribunalul a procedat, în mod greșit, soluționând excepția prin pronunțarea unei sentințe, iar nu a unei încheieri, contrar dispozițiilor art.248 alin.5 Noul Cod procedură civilă, care prevăd că încheierea prin care s-a respins excepția, precum și cea prin care, după admiterea excepției, instanța a rămas în continuare învestită, pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel și, deși a menționat că hotărârea este supusă apelului, nu a arătat și instanța la care se depune pentru exercitarea căii de atac, conform art.425 alin.3 Noul cod procedură civilă.
În ceea ce privește critica, ce vizează lipsa calității procesuale active a intimatei reclamante PI, invocată în subsidiar de apelanta pârâtă SCLSA, Curtea constată că, este nefondată, întrucât, în speță, există identitate între persoana reclamantei PI și titularul dreptului de retragere din societate.
Astfel, intimata reclamantă PI este acționar al SCLSA, astfel încât acesta este titularul dreptului de a solicita, în principiu, retragerea din societate, însă verificarea modului cum a votat, în calitate de acționar, în favoarea sau împotriva hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, implică, astfel cum s-a relevat, examinarea pe fond a dreptului său de a se retrage, iar nu calitatea sau lipsa calității procesuale active.
În consecință, având în vedere considerentele expuse și textele de lege invocate, Curtea a constatat că apelul este fondat și, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, l-a admis, a schimbat în parte hotărârea Tribunalului Gorj, în sensul că a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată, fiind menținute celelalte dispozițiiale sentinței.
| ← Apel. Procedura insolventei. Contestatie împotriva masurii de... | procedura insolvenţei . Jurisprudență Faliment → |
|---|
Citește mai mult
dv. la hotărâre prin care anunțați publicul că soluția a fost schimbată în calea de atac și nu sunt incluse date cu caracter personal.Citește mai mult
plus, v-am oferit posibilitatea in rubrica comentarii sa faceti orice precizari sunt necesare. Cu deosebita consideratie.Citește mai mult
în calea de atac și nu sunt incluse date cu caracter personal.Citește mai mult
informare corectă. Până la urmă, dorim același lucru - informarea corectă a cetățenilor, numai că dv. ați solicitat și îndepărtarea integrală a deciziei ceea ce nu servește acestui interes.