Expulzare Persoană condamnată la pedeapsa capitală - Bader contra Suediei
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Bader versus Suedia, 8 noiembrie 2005, 13284/04
Înainte de a dispune expulzarea unor persoane, autorităţile au obligaţia de a obţine garanţii certe că o eventuală pedeapsă capitală nu va fi pusă în executare.
Reclamanţii, un cuplu şi cei doi copii minori, sunt cetăţeni sirieni, care se află ilegal în Suedia. Cererea lor de azil a fost respinsă, iar autorităţile au luat decizia de a-i expulza în ţara de origine. Reclamanţii au cerut din nou azil, arătând că reclamantul a fost condamnat în contumacie în Siria pentru complicitate la omor la pedeapsa capitală. Autorităţile au respins cererea, pe motiv că, potrivit informaţiilor de care dispun, în caz că reclamantul s-ar întoarce procesul va fi redeschis, iar o sancţiune cu pedeapsa capitală nu va fi dispusă fiind vorba de o chestiune de onoare, de o afacere de familie.
Art. 2 şi 3. Curtea a constatat că statul suedez nu a obţinut nici o garanţie oficială că sancţiunea pedepsei capitale nu va fi executată contra reclamantului ori că procedura penală va fi redeschisă. De aceea, există un risc real ca sancţiunea să fie executată. În plus, Curtea a constatat că procesul penal în urma căruia a fost condamnat reclamantul nu a conţinut administrarea unei probe ori audierea unor concluzii ale vreunui avocat, fiind un proces cel puţin sumar. Impunerea unei sancţiuni capitale în urma unui astfel de proces sporeşte temerea reclamantului de a fi supus la tratamente contrare art. 2 şi 3 dacă s-ar întoarce în Siria. De aceea, în cazul în care expulzarea ar fi pusă în practică, va exista o violare a art. 2 şi 3.
| ← Contract de întreţinere Consecinţele neexecutării... | Managementul ca varietate de mandat Particularităţi → |
|---|
