Managementul ca varietate de mandat Particularităţi
| Comentarii |
|
C.A. Braşov, decizia nr. 60 din 30 mai 1996
Apelanta a susţinut că prima instanţă a ignorat natura juridică a contractului de management încheiat, care este cea a mandatului şi că mandatul, chiar arbitrar retras, nu poate fi menţinut în justiţie întrucât cererea care stă la baza mandatului nu poate fi impusă, dar mandatarul are împotriva mandantului, în astfel de cazuri, o acţiune în daune. S-a reţinut, în cadrul judecării apelului, că, dacă este exact că managementul reprezintă o varietate de mandat, aceasta nu atrage aplicabilitatea automată şi necondiţionată a regulilor cuprinse în Codul civil şi Codul comercial cu privire la contractul de mandat, părţile având deplina posibilitate ca, prin convenţia încheiată, să stabilească o configuraţie proprie a raportului juridic, derogatorie de la reglementarea comună a mandatului. Această posibilitate rezultă din împrejurarea că normele respective nu au caracter imperativ, ci sunt supletive, deci operante numai în absenţa unei prevederi contractuale contrare sau deosebite. Un argument de text potenţează această stabilitate şi anume că, potrivit art. 385 din Codul comercial “mandantul e ţinut a procura mandatarului mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului, afară numai dacă nu există convenţie contrarie", ceea ce exprimă, cu claritate, caracterul supletiv al prevederilor legale în materie.
În speţă, prin contract (art. X lit. b) s-a stabilit drept cauză a încetării lui şi revocarea managerului, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor din contract, deci nu s-a convenit un drept discreţionar şi necenzurabil al mandantului, de revocare a mandatului, ci un drept condiţionat, în limitele precis definite prin clauzele contractuale. În plus, corelarea caracterizării de mai sus cu dispoziţia art. XI din contract, potrivit căreia litigiile izvorâte din încheierea, executarea, modificarea, încetarea şi interpretarea clauzelor contractului, nerezolvate pe cale amiabilă sunt de competenţa organelor judecătoreşti, impune concluzia că, în cazul încetării contractului prin revocare, competenţa instanţelor judecătoreşti priveşte nu numai răspunderea mandantului de daune-interese, ci şi măsura însăşi a revocării, în cazul când răspunderea contractuală menţionată a fost încălcată.
| ← Expulzare Persoană condamnată la pedeapsa capitală - Bader... | Mandat comercial Calitate procesuală Filială → |
|---|
