Faliment Cerere de înlocuire lichidator Legitimare procesuală activă Lipsa calităţii procesuale active administrator special al societăţii aflate în faliment
| Comentarii |
|
C.A. Piteşti, nr. 978 din 12.10.2007
Articolul 22 alin. (2), coroborat cu art. 24 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, recunoaşte calitate procesuală în a solicita înlocuirea practicianului în lichidare numai judecătorului sindic şi comitetului creditorilor, concluzie întărită şi de prevederile art. 19 din lege, din care rezultă că numai comitetul creditorilor are controlul numirii şi remunerării acestuia, iar judecătorul sindic, pe o perioadă limitată, dar şi de art. 2 care stabileşte drept scop al procedurii colective acoperirea creanţelor. Administratorul special nu are legitimare procesuală activă într-o asemenea cerere, deoarece atribuţiile sale sunt expres şi limitative enumerate de art. 18 din Legea nr. 85/2006.
Prin încheierea nr. 66/C/2007, Tribunalul Vâlcea a desemnat în calitate de lichidator judiciar, în cauza ce priveşte dosarul de faliment al SC F. SRL Rm. Vâlcea, pe expertul N.A. din cadrul SCP N. N.S. SPRL Rm. Vâlcea, în locul lichidatorului Cabinet de insolvenţă S.P., Rm. Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, prin încheierea nr. 48/C din 17 mai 2007, judecătorul sindic a admis cererea formulată de Cabinetul Individual de Avocaţi G.D., F.M. şi C. E., de înlocuire a lichidatorului SCP N. SPRL Rm. Vâlcea cu un alt lichidator. În urma acestei hotărâri s-au primit trei oferte din partea practicienilor în insolvenţă, iar cei doi creditori, singurii care au manifestat opţiuni, nu s-au oprit la aceeaşi persoană.
Împotriva încheierii din 11 iulie 2007, F.M., în calitate de administrator special al SC F. SRL şi asociat cu 50% părţi sociale al debitoarei, a formulat recurs pentru motive încadrabile în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041C.proc.civ.
S-a susţinut că soluţia este ilegală şi imorală întrucât, dispunându-se înlocuirea lichidatorului, aspect necontestat, nu mai putea fi numită în această calitate o persoană din cadrul aceluiaşi birou de insolvenţă. Imoralitatea soluţiei rezultă din aceea că instanţa, în loc să desfiinţeze actele deja întocmite de lichidatorul înlocuit, îl desemnează din nou pe acesta.
Examinând recursul formulat, s-a apreciat că el se impune a fi respins pentru considerente ce ţin de calitatea procesuală activă, excepţie ce a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din 12 octombrie 2007.
Astfel, potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, poate înlocui administratorul judiciar pentru motive temeinice. Aceste dispoziţii legale se aplică şi în situaţia lichidatorului, faţă de prevederile art. 24 din acelaşi act normativ. Aşadar, legea recunoaşte calitate procesuală activă în a solicita înlocuirea practicianului în lichidare, numai judecătorului sindic şi comitetului creditorilor. În aceste condiţii, singura concluzie care se impune este că numai aceştia sunt în măsură să critice hotărârea pronunţată sub aspectul numirii uneia sau altei persoane, în calitatea de administrator judiciar sau lichidator.
Concluzia este susţinută şi de prevederile art. 19 din lege, din care rezultă că numai comitetul creditorilor, ca reprezentant al adunării acestora, are controlul numirii şi remunerării practicianului în lichidare, iar judecătorul sindic, pe o perioadă limitată, până la întrunirea acestor organisme de decizie, dar şi de art. 2 care stabileşte drept scop al procedurii colective acoperirea creanţelor.
În ceea ce-l priveşte pe recurent, trebuia observat că acesta nu face dovada calităţii sale de administrator special şi oricum atribuţiile unei astfel de persoane sunt expres şi limitativ enumerate de art. 18 din lege, dar, şi în ipoteza în care ar proba o astfel de calitate, în raport şi de dispoziţiile legale mai sus citate, nu justifică legitimare procesuală în promovarea prezentei căi de atac.
Faptul că s-a pronunţat o hotărâre prin care s-a admis o cerere de înlocuire a lichidatorului, deşi cererea era formulată de o altă persoană decât cele enumerate la art. 22, nu o legitimează pe aceasta şi nu permite ignorarea dispoziţiilor legale.
Pe cale de consecinţă, recursul a fost respins ca inadmisibil, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., concluzionând în sensul lipsei calităţii procesuale a recurentului şi reţinând că în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C.proc.civ. instanţa este datoare să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiilor incidente în cauză, ce fac inutilă verificarea criticilor din prezenta cale de atac.
| ← Sechestru asigurător în materie comercială Obiectul măsurii | Executare silită imobiliară Opoziţie la executare Respingere... → |
|---|
