Judecata. Rol activ al instanţei. înţeles.
| Comentarii |
|
Este adevărat că, potrivit art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, judecătorii trebuie să stăruie pentru aflarea adevărului, solicitând părţilor probe concludente în legătură cu litigiul dedus judecăţii, dar această stăruinţă nu poate fi privită în sensul substituirii uneia sau alteia din părţi.
(Secţia comercială, decizia nr. 406/19.09.1990)
R.R.V.M.R.B. a solicitat, prin acţiune, obligarea R.C.F.B. la restituirea sumei de 110.200 lei, cu motivarea că s-au perceput, în mod nejustificat, locaţii pentru vagoane defecte, pentru care staţionarea, peste termenul liber tarifar, acordat potrivit T.L.M.(I), nu poate fi în sarcina destinatarului.
Tribunalul Municipiului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 948/4.04.1990, a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu a prezentat probe din care să rezulte care vagoane nu-i aparţin, care sunt situaţiile când s-a trecut la calculul taxelor de locaţii fără să se acorde timpul liber tarifar şi, în fine, constatările din care să rezulte că s-au pretins locaţii pentru vagoane defecte, deşi întârzierea nu putea fi considerată ca datorându-se culpei destinatarei.
Prin recursul declarat, reclamanta a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că procedura de citare a fost îndeplinită numai la termenul din 4.04.1990, când cauza a fost soluţionată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind rolul activ al instanţei.
în acest sens, recurenta a arătat că, deşi în cauză s-a dispus efectuarea unei verificări comune, măsura nu a fost adusă la îndeplinire, din vina instanţei şi, ca urmare, pretenţiile reclamantei, deşi contestate, au fost respinse. în concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu reţinere spre rejudecare.
Recursul este nefondat.
Examinând criticile recurentei, în raport cu actele aflate la dosar, se reţine că, în adevăr, în cauză, procedura de citare a fost îndeplinită numai pentru termenul din 4.04.1990, când s-a cerut părţii, potrivit menţiunii de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, să depună dovezi în susţinerea acţiunii.
Deşi citată cu această menţiune, reclamanta nu a prezentat alte probe, spre a fi analizate de instanţă, şi nici nu a solicitat termen, în scopul completării probatoriilor, potrivit afirmaţiilor din cuprinsul acţiunii, în legătură cu neacordarea termenelor libere tarifare sau cu includerea în calcul a unor vagoane care nu-i aparţin.
Aceste dovezi nu au fost prezentate nici în recurs; notele de constatare, anexate acţiunii, fără notificările lăcătuşului de revizie (pentru vagoanele defecte), nefiind de natură să formeze convingerea instanţei, în sensul că s-au încasat locaţii necuvenite căii ferate.
Se poate observa că recurenta nu a prezentat procesul-verbal de capacitate încheiat cu staţia şi situaţii de calcul spre exemplificare, din care să rezulte că reprizările nu au fost făcute corespunzător, cu consecinţa încasării nejustificate a unor sume pentru întârzieri în operare, care se datorează căii ferate.
Este adevărat că, potrivit art. 130 alin. 2 Cod proc. civilă, judecătorii trebuie să stăruie pentru aflarea adevărului, solicitând părţilor probe concludente în legătură cu litigiul dedus judecăţii, dar această stăruinţă nu poate fi privită în sensul substituirii uneia sau alteia din părţi.
Cum la dosar nu există dovezi în sensul afirmaţiilor recurentei, soluţia pronunţată, bazându-se pe probele aflate la dosar, se va menţine.
Cu sublinierea că nu sunt motive temeinice pentru casarea sentinţei, cu reţinere spre rejudecare, în conformitate cu art. 312 pct. 1 Cod proc. civilă, recursul se va respinge.
| ← Judecata. Participanţi. Sucursală. Lipsa capacităţii... | Judecata. Rol activ al instanţei. înţeles. → |
|---|
