Liberarea debitorului Oferta de plată şi consemnaţiunea Buna credinţă a debitorului
| Comentarii |
|
C.A. Braşov, decizia nr. 872 din 12 decembrie 1997
S-a susţinut în recurs încălcarea dispoziţiilor art. 1114 şi urm. din Codul civil în sensul că, plata valabilă a sumei de bani datorate (în speţă chirie), se realizează prin oferta de plată urmată de consemnaţiune, nefiind valabilă o simplă trimitere prin poştă a sumei, precum şi necerându-se existenţa relei-credinţe a debitorului, drept o condiţie de promovare a acţiunii pentru neplata chiriei, contrar prevederilor contractului dintre părţi.
Soluţia instanţei de apel a fost menţinută.
S-a considerat, de instanţa de recurs, că procedura ofertei de plată urmată de consemnaţiune este subordonată refuzului creditorului de a primi plata ce i se datorează, textul invocat nelăsând loc unei extinderi interpretative. În speţă, nu s-a demonstrat şi nici nu s-a susţinut că creditorul ar fi refuzat plata oferită de către debitor, astfel încât textul era inaplicabil. De asemenea, dispoziţiile privind oferta de plată urmată de consemnaţiune nu sunt imperative ci supletive, fiind deci legalmente admisibilă consacrarea, prin convenţia părţilor, a unei modalităţi proprii de îndeplinire a obligaţiilor corelative. Din examinarea clauzelor contractului rezultă că părţile au convenit, faţă de faptul că locatorul, domiciliat în Belgia, lipseşte din România, diferite perioade de timp, că, dacă obligaţia nu s-ar executa din acest motiv, modul de plată se va stabili de comun acord, fie prin bancă, fie cu amânare, până la venirea în România a proprietarului. Din acest punct de vedere, deşi reţinerea de către instanţa de apel a existenţei relei-credinţe a debitorului drept o condiţie a promovării acţiunii este greşită (în contract prevăzându-se încetarea valabilităţii contractului pentru neplata chiriei, timp de un an, fără vreo condiţionare), totuşi împrejurarea trimiterii sumelor de bani prin poştă, a căror primire creditorul nu a contestat-o, adică a realizării unei plăţi, în condiţii procedurale imperfecte, însă fiind de bună-credinţă, prezenta o anume relevanţă în adoptarea soluţiei. Astfel, inexistenţa relei-credinţe a debitorului reprezenta un element de apreciere al comportamentului contractual al debitorului, în raport cu principiul esenţial domeniului obligaţional, că obligaţiile trebuie executate cu bună-credinţă.
| ← Litigiu comercial Raporturi juridice de drept internaţional... | Executare lucrări Dovadă Recepţia definitivă → |
|---|
