Neîndeplinirea de către lichidatorul judiciar a obligaţiei de a notifica creditorii cu privire la intenţia de închidere a procedurii
| Comentarii |
|
Art. 7 alin.1 din Legea nr.85/2006
Art. 13 din Legea nr.85/2006
Art.131 din Legea nr.85/2006
Însă, pentru ţinerea adunării creditorilor nu s-a dovedit publicarea convocării prin BPI în temeiul art.13 rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.85/2006, potrivit cu care comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Singura dovadă de publicare la BPI este cea a tabelului preliminar de creanţe, depusă în mai multe rânduri la dosar, fără a rezultă faptul că s-a transmis spre publicare convocatorul de la dosar.
Or, la 25.06.2013, a fost acordat termen la 3.09.2013, în vederea definitivării masei credale şi depunerii dovezii de publicare în BPI a tabelului preliminar, iar nu pentru discutarea închiderii procedurii.
Totodată, întrunirea adunării creditorilor la 19.08.2013 pentru a se verifica avansarea de sume necesare continuării procedurii, s-a derulat fără a fi efectuate formele de publicitate prevăzute de lege în mod obligatoriu în raport cu creditorii.
În acest context, se constată că nu s-a dovedit convocarea legală a creditorilor la adunare pentru discutarea propunerii de avansare a sumelor necesare continuării procedurii, respectiv de închidere a procedurii.
Ca atare, lichidatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a notifica creditorii cu privire la intenţia de închidere a procedurii, în condiţiile art.7 alin.1 din Legea nr.85/2006, astfel că, deşi rezultă lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei, potrivit adresei de la dosar, cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ, ceea ce determină concluzia că nu sunt îndeplinite cerinţele art.131 din Legea nr.85/2006.
(Decizia nr. 63/A-C/20 Martie 2014)
Prin cererea formulată la data de 29.03.2013, S.C. AP prin V S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă.
Prin încheierea din data de 2.04.2013 a fost deschisă procedura simplificată de insolvenţă, numit lichidator judiciar provizoriu şi constatată dizolvată societatea.
Prin sentinţa nr.1092/3 septembrie 2013, Tribunalul Specializat Argeş a admis cererile lichidatorului şi, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, a dispus închiderea procedurii de insolvenţă şi radierea debitorului SC AP prin V. SRL.
În temeiul art.136 din lege a fost descărcat lichidatorul de orice îndatorire sau responsabilitate.
S-a dispus notificarea sentinţei Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş şi Oficiului Registrului Comerţului Argeş în vederea efectuării menţiunii de radiere şi publicare în Buletin.
S-a dispus plata sumei de 3000 lei din fondul de lichidare constituit potrivit prevederilor art.4 din lege.
Pentru a pronunţa soluţia instanţa a reţinut că din raportul lichidatorului rezultă că nu există bunuri mobile sau imobile în averea debitorului a căror valorificare să ducă la acoperirea masei credale şi a cheltuielilor administrative.
Conform prevederilor art.131 din Legea 85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentinţă de închiderea procedurii prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Lichidatorul judiciar a notificat creditorii cu menţiunea avansării sumelor de bani necesare continuării procedurii însă niciuna din persoanele interesate nu s-a oferit să acopere cheltuielile administrative ale procedurii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, pentru A.F.P. Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor s-a susţinut că sentinţa este nelegală, deoarece în mod greşit, s-a dispus închiderea procedurii de către instanţa de fond, fără a se ţine seama de principiul maximizării valorii averii debitoarei, principiu de aplicare generală şi care vizează toate stadiile procedurale, fiind în acord cu dispoziţiile din lege, în sensul că scopul procedurii este plata datoriilor.
Au fost încălcate drepturile şi interesele creditorilor, prin aceea că nu s-au recuperat integral creanţele şi s-au încălcat dispoziţiile art.4 alin.4) din Legea nr.85/2006, prin aceea că nu s-au utilizat sumele din fondul de lichidare pentru continuarea procedurii şi recuperarea creanţelor.
Creanţa nu a fost recuperată, astfel că drepturile creditoarei-recurente sunt afectate, nefiind atins scopul procedurii.
Se solicită judecata în lipsă.
Recursul a fost comunicat părţilor adverse, care nu au depus întâmpinare.
Cu privire la calea de atac, Curtea, la termenul din 20 martie 2014, a calificat cererea ca fiind apel, în temeiul art.3 şi 7 din Legea nr.76/2012, raportat la art.24 din NCPC, cu trimitere la forma art.8 din Legea nr.85/2006 la data sesizării instanţei, respectiv 29 martie 2013.
Analizând sentinţa atacată, în raport de dispoziţiile art.8 din Legea nr.85/2006, raportat la art.476 şi la art.477 NCPC, Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în formă simplificată a fost formulată de debitoare prin reprezentant legal, susţinându-se că societatea se află în insolvenţă, nedesfăşurând activitate, fiind supusă executării silite fiscale.
După desemnarea practicianului în insolvenţă, prin încheierea din 2.04.2013, a fost întocmit raportul reglementat de art.59 din Legea nr.85/2006, asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei, în care s-a arătat că pe baza informaţiilor disponibile la momentul întocmirii raportului, nu au fost identificate aspecte care să atragă răspunderea persoanelor din conducerea societăţii.
S-a arătat totodată că starea de insolvenţă a apărut ca urmare a crizei economice şi scăderii vânzărilor, respectiv a lipsei unor politici coerente de creditare a firmelor şi a politicilor fiscale privind impozitul forfetar.
A fost întocmit tabelul preliminar de creanţe, înregistrat la Tribunalul Specializat Argeş la 23.05.2013.
Curtea reţine că potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Ca atare, este necesar să se dovedească lipsa bunurilor în patrimoniul debitorului şi lipsa disponibilităţii creditorilor de a avansa cheltuielile de procedură, necesare continuării acesteia.
În acest context, se constată că lichidatorul a solicitat închiderea procedurii de insolvenţă între termene, la 7.08.2013, ulterior fiind depus şi procesul verbal al adunării creditorilor din 19.08.2013, din care rezultă aprobarea raportului lichidatorului privind cauzele şi împrejurările ajungerii societăţii în insolvenţă precum şi faptul că nu se susţine procedura de lichidare prin avansarea sumelor necesare de către creditorul prezent, care este administrator şi asociat al debitoarei.
Însă, pentru ţinerea adunării creditorilor nu s-a dovedit publicarea convocării prin BPI în temeiul art.13 rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.85/2006, potrivit cu care comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Singura dovadă de publicare la BPI este cea a tabelului preliminar de creanţe, depusă în mai multe rânduri la dosar, fără a rezultă faptul că s-a transmis spre publicare convocatorul de la dosar.
Or, la 25.06.2013, a fost acordat termen la 3.09.2013, în vederea definitivării masei credale şi depunerii dovezii de publicare în BPI a tabelului preliminar, iar nu pentru discutarea închiderii procedurii.
Totodată, întrunirea adunării creditorilor la 19.08.2013 pentru a se verifica avansarea de sume necesare continuării procedurii, s-a derulat fără a fi efectuate formele de publicitate prevăzute de lege în mod obligatoriu în raport cu creditorii.
În acest context, se constată că nu s-a dovedit convocarea legală a creditorilor la adunare pentru discutarea propunerii de avansare a sumelor necesare continuării procedurii, respectiv de închidere a procedurii.
Ca atare, lichidatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a notifica creditorii cu privire la intenţia de închidere a procedurii, în condiţiile art.7 alin.1 din Legea nr.85/2006, astfel că, deşi rezultă lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei, potrivit adresei de la dosar, cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ, ceea ce determină concluzia că nu sunt îndeplinite cerinţele art.131 din Legea nr.85/2006.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.8 din Legea nr.85/2006, raportat la art.480 alin.1 şi 3 NCPC, văzând specificul procedurii insolvenţei şi cererea creditoarei de trimitere a cauzei la aceeaşi instanţă, Curtea a admis apelul, a anulat sentinţa şi a trimis cauza pentru continuarea procedurii şi îndeplinirea actelor de procedură cu respectarea condiţiilor legale.
<
| ← Posibilitatea recunoscută de lege creditorului care deţine cel... | Regimul juridic aplicabil biletului la ordin necompletată la... → |
|---|
