Regimul juridic aplicabil biletului la ordin necompletată la emitere, sau în alb în situaţia în care persoanei juridice emitente i-a fost afectată capacitatea civilă prin deschiderea procedurii insolvenţei, cu consecinţa pierderii calităţii de reprezentan
| Comentarii |
|
Art. 12 din Legea nr.58/1934
Art. 106 alin.2 din Legea nr.58/1934
În acest context, nu se poate reţine faptul că de pe titlu lipseşte emitentul şi semnătura acestuia, în sensul că aceasta nu a fost efectuată de o persoană având calitatea de reprezentant legal ori împuternicit al emitentului, deoarece persoanei juridice i-ar fi fost afectată capacitatea civilă prin deschiderea procedurii insolvenţei, cu consecinţa pierderii calităţii de reprezentant.
Anterioritatea emiterii efective a biletului la ordin faţă de data completării sale cu alte menţiuni, pentru a fi pus în executare silită, a determinat între timp posibilitatea modificării capacităţii persoanei juridice emitente, prin deschiderea unei proceduri de insolvenţă, aceasta fiind însă în strânsă legătură cu ridicarea dreptului de administrare.
Ceea ce este relevant însă în speţă, este faptul că art.106 alin.2 din Legea nr.58/1934 trimite la dispoziţiile art.12 din lege, reglementând cambia, necompletată la emitere, sau în alb, care se aplică în mod corespunzător biletului la ordin cu întregul său regim juridic.
Astfel, potrivit textului, valabilitatea titlului nu este afectată dacă titlul a fost completat (ulterior emiterii) fără a se ţine seamă de înţelegerile intervenite între părţi, legea arătând că neobservarea acestor înţelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credinţă sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei. Completarea cambiei în alb se poate face, potrivit art.12 alin.2 din Legea nr.58/1934, în maximum 3 ani de la data emiterii, posesorul decăzând din dreptul de a completa cambia în alb numai după trei ani de la data emisiunii cambiei.
(Decizia nr. 695/R-COM/ 11 Februarie 2014)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea la data de 23.11.2012, sub nr. dosar 14239/288/2012, contestatorul GFMa formulat, în contradictoriu cu intimata BC ISPR S.A. ARAD - SUCURSALA RM. VALCEA,opoziţie la executare, solicitând instanţei să se constate nulitatea biletului la ordin emis de SC A SRL la data de 20.06.2011, în favoarea BC ISPR S.A. ARAD - SUCURSALA RM. VALCEA, pentru suma de 217.424,79 lei, cu scadenţa la data de 28.09.2011, şi să se dispună încetarea executării silite pornită împotriva contestatorului la cererea creditoarei BC ISPR S.A. ARAD - SUCURSALA RM. VALCEA, în dosarul de executare nr.***/EJ/2012 al BIEJ ACL din Piteşti.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin cererea de executare silită înregistrată sub nr. ***/EJ/2012 la BIEJ ACL din Piteşti, creditoarea BC ISPR S.A. ARAD - SUCURSALA RM. VALCEA a solicitat începerea executării silite împotriva contestatorului pentru suma de 217.424,79 lei, în temeiul biletului la ordin emis de debitoarea SC Artmedia SRL la data de 20.06.2011.
Potrivit disp.art.104 alin.1 pct.7 şi 8, art.105 din Legea 58/1934, asupra cambiei şi biletului la ordin, pentru a fi puse în executare, biletul la ordin trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii: semnătura emitentului, respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului persoană fizică; numele emitentului, respectiv denumirea persoanei juridice care se obligă.
Or, la data emiterii biletului la ordin, debitoarea SC A SRL îşi schimbase denumirea şi sediul, fiind radiată din RC Rm.Vâlcea. De asemenea, contestatorul nu mai avea calitatea de a reprezenta în mod valabil debitoarea şi de a semna acte juridice în numele debitoarei, încă din data de 25.05.2011, când s-a deschis procedura insolvenţei şi a fost numit administratorul judiciar în dosarul nr.3895/97/2011 al Tribunalului Hunedoara.
Faţă de această situaţie, contestatorul biletul la ordin este lovit de nulitate şi că nu se putea începe executarea silită împotriva sa.
S-a mai arătat că în situaţia în care biletul la ordin este lovit de nulitate deoarece nu îndeplineşte condiţiile de valabilitate prevăzute de art. 104 din Legea 58/1934 obligaţia avalistului nu mai subzistă, deoarece nici o obligaţie nu poate fi asumată printr-un act lovit de nulitate, conform art. 35 alin.2 din lege.
În drept, sunt invocate dispoziţiile art.62 şi urm. din Legea 58/1934.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiatardivităţii formulării opoziţiei la executare. În motivarea acestei excepţii, intimata a arătat că, potrivit art.62 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, debitorul poate face opoziţie la executare în termen de 5 zile de la primirea somaţiei. Or, conform dovezii de primire procesului-verbal de predare, somaţia a fost comunicată contestatorului la data de 15.11.2012, iar opoziţia la executare a fost înregistrată la instanţă la data de 23.11.2012, deci peste termenul legal.
Cu privire la fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală, susţinând că executarea silită împotriva contestatoruluia început în baza unui bilet la ordin - titlu executoriu, potrivit art. 106 coroborat cu art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată şi completată. Debitoarea figurează în evidentele băncii cu o creanţă şi că actele de procedură au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate mai sus.
Prin sentinţa civilă nr. 3971 din 18 aprilie 2013, Judecătoria Rm. Vâlcea a respins excepţia invocată de pârâtă, precum şi opoziţia la executare formulată de contestator, reţinând că potrivit dispoziţiilor art. 63 din Legea 58/1934 a cambiei si biletului la ordincoroborat cu pct. 322 din Norma - cadru nr.6/1994, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiile de nulitate a titlului, iar potrivit pct. 327 din Norma nr.6/1994 excepţiile referitoare la incapacitate, fals sau lipsă de reprezentare valabilă nu pot fi invocate decât de persoanele ale căror obligaţii sunt lovite de nulitate în chiar substanţa lor pe aceste considerente.
Or, excepţiile invocate se referă la obligaţia asumată de societatea emitentă, invocarea lor de către reclamant nu este admisibilă pe calea prezentei opoziţii la executare, întrucât obligaţia avalistului este autonomă şi distinctă de obligaţia în legătură cu care se invocă incapacitatea şi lipsa de mandat.
Cu privire la excepţia tardivităţii formulării opoziţiei la executare, invocată de intimată prin întâmpinare, s-a reţinut că potrivit art. 62 din Legea 58/1934, în termen de 5 zile de la primirea somaţiunii, debitorul poate face opoziţie la executare.
În speţă, contestatorul a primit somaţia emisă de executorul judecătoresc la data de 15.11.2012 conform dovezii de comunicare depuse la fila 14 dosar, iar prezenta opoziţie a fost formulată la data de 21.11.2012, data poştei, prin urmare în termenul legal de 5 zile de la primirea somaţiei (potrivit art.101 alin.1 cpc.).
Faţă de acest considerent, a fost respinsă excepţia tardivităţii formulării opoziţiei la executare, invocată de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că împotriva contestatorului a început executarea silită în temeiul unui bilet la ordin refuzat la plată, în valoare de 217424,79 lei, emis de SC A SRL în favoarea intimatei, la data de 20.06.2011, scadent la data de 28.09.2011, bilet la ordin avalizat de contestator, pentru societatea debitoare.
Biletul la ordin a fost investit cu formulă executorie şi pus în executare la cererea intimatei în dosarul de executare nr.***/EJ/2012 la BEJ ACL, ataşat în copie certificată la dosarul cauzei.
S-a reţinut că în baza art. 63 din Legea nr. 58/1934, deoarece dreptul dobândit în temeiul biletului la ordin are caracter autonom, contestatorul nu poate opune posesorului acestuia excepţiile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind biletul a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului. De asemenea, contestatorul poate opune posesorului excepţiile privind nulitatea titlului.
Aceste excepţii privind nulitatea titlului se clasifică în excepţii pe care le poate invoca orice debitor împotriva oricărui creditor, printre ele aflându-se nevalabilitatea formală a biletului la ordin, prescripţia dreptului la acţiune, stingerea obligaţiei, lipsa de legitimare a posesorului biletului, incapacitatea ori falimentul acestuia. Există şi excepţii care nu se pot invoca decât de un anumit debitor împotriva unui anumit posesor al biletului, anume incapacitatea debitorului, falsificarea semnăturilor de pe bilet, lipsa de reprezentare, viciile de consimţământ, nulitatea sau stingerea raportului juridic fundamental.
S-a reţinut că potrivit art. 35 coroborat cu art. 106 alin. ultim din Legea nr.58/1934, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat. Obligaţiunea sa este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză, decât un viţiu de formă.
Datorită caracterului formal al biletului la ordin, art. 104 din Legea nr.58/1934 enumeră menţiunile obligatorii ale acestui bilet, iar art. 105 din această lege, reglementează că titlului căruia îi lipseşte una din menţiunile arătate la art. 104 din lege nu va avea valoarea juridică a unui bilet la ordin, afară de cazurile expres admise de lege, adică biletul la ordin a cărui scadenţă nu este arătată este socotit plătibil la vedere; în lipsa unei arătări speciale, locul emisiunii titlului este socotit loc de plată şi în acelaşi timp loc al domiciliului emitentului şi biletul la ordin care nu arată locul unde a fost emis se socoteşte semnat în locul arătat lângă numele emitentului.
S-a reţinut că motivele de fapt şi de drept invocate de contestator, ţin de nulitatea formală a titlului executoriu (pct. 322 lit.a din Norma privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la ordin), anume a biletului la ordin, în sensul că acesta nu ar cuprinde semnătura emitentului, respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care utilizează astfel de instrumente; şi nici numele emitentului, respectiv numele şi prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă.
Faţă de prevederile Legii nr.58/1934, ce reglementează regimul juridic al unui asemenea act, biletul la ordin este un titlu formal, ce trebuie să îmbrace forma scrisă şi să cuprindă menţiunile expres prevăzute de lege. Astfel, biletul la ordin emis la data de 20.06.2011 este prezumat ca fiind valabil în măsura în care conţine menţiunile expres prevăzute de lege, inclusiv cele referitoare la semnătura emitentului, respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care utilizează astfel de instrumente şi cele referitoare la numele emitentului, respectiv numele şi prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă.
Când se vorbeşte de excepţii deduse din însăşi forma biletului la ordin (excepţii formale), anume de cuprinderea în biletul la ordin a menţiunilor obligatorii, legea se referă strict la existenţa lor din punct de vedere formal în cuprinsul actului, formalitate ce este îndeplinită întru totul de biletul la ordin a cărei nulitate formală se cere de contestator, situaţie ce îi este pe deplin opozabilă.
Faptul că, la data emiterii biletului la ordin (20.06.2011), debitoarea SC A. SRL îşi schimbase denumirea şi sediul, fiind radiată din RC Rm.Vâlcea (incapacitatea debitoarei), iar contestatorul nu mai avea calitatea de a reprezenta în mod valabil debitoarea şi de a semna acte juridice în numele acesteia (lipsa dreptului de reprezentare al administratorului debitoarei), sunt aspecte ce ţin doar de excepţiile bazate pe lipsa de valoare juridică a condiţiilor de formă numai aparent existente, excepţii ce se pot invoca decât de un anumit debitor împotriva posesorului biletului, anume de debitoarea SC A. SRL împotriva creditoarei intimate(excepţiile o vizează exclusiv).
Această concluzie reiese din coroborarea prevederilor punctului nr. 322 lit. b din Norma privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la ordin, cu punctul 327 al aceleiaşi norme, conform cu care: „excepţiile referitoare la incapacitate, fals sau lipsă de reprezentare valabilă nu pot fi invocate decât de către persoanele ale căror obligaţii sunt lovite de nulitate în chiar substanţa lor pe aceste considerente”.
În ceea ce priveşte aceste apărări ale contestatorului, s-a reţinut că din actele depuse la dosar, rezultă că din partea debitoarei principale a semnat numita GM în calitate de reprezentant, contestatorul semnând biletul la ordin doar în calitate de avalist, alături de aceeaşi GM, în nume personal.
Potrivit informaţiilor furnizate de ONRC de pe lângă Tribunalul Hunedoara, cu privire A. SRL, şi a actelor ce au stat la baza înregistrărilor în RC a menţiunilor privind societatea respectivă, s-a constatat că la data de 31.03.2011, prin rezoluţia registrul comerţului Vâlcea, s-a admis cererea de înregistrare în Registrul Comerţului Vâlcea a noii denumiri a SC A. SRL, anume A. SRL, schimbarea sediului din judeţul Vâlcea în Hunedoara, reînmatricularea societăţii în judeţul Hunedoara şi radierea SC A. SRL de la ORC de pe lângă Tribunalul Vâlcea, precum şi aspecte legate de asociaţi, persoane împuternicite, şa.
Rezoluţia a fost dată în baza deciziei asociatului unic al SC A. SRL din data de 25.03.2011, GM, conform căreia contestatorul este numit în funcţia de administrator al societăţii nou numite A. SRL, în acelaşi timp numita GM revocându-se din funcţia de administrator al acestei societăţi, păstrându-şi calitatea de asociat al noii firme.
La data de 25.05.2011, prin sentinţa nr.782 a Tribunalului Hunedoara din dosar nr.3895/97/2011 s-a deschis procedura generală de insolvenţă a A. SRL în temeiul art. 33 alin.6 din Legea 85/2002 şi numirea unui administrator judiciar provizoriu.
La data de 22.06.2011, prin sentinţa nr.1445 a Tribunalului Vâlcea din dosar nr.1472/90/2011 s-a deschis procedura generală de insolvenţă a A. SRL în temeiul art. 33 alin.6 din Legea 85/2002 şi numirea unui administrator judiciar de supraveghere.
La data de 23.03.2012, urmare a trecerii la faliment a A. SRL, are loc încetarea mandatului contestatorului, în calitatea sa de administrator al acestei societăţi (până în acest moment neridicându-i-se această calitate).
S-a reţinut astfel că pe perioada de observaţie, debitorul putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi să efectueze plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare(art.49 alin.1 lit. a din Legea 85/2006);
A reţinut instanţa că fapta persoanei care a semnat în numele debitoarei, cunoscând că nu mai are dreptul de reprezentare al acesteia şi de a o angaja valabil, iar această societate se află în faliment, poate intra sub incidenţa legii penale.
Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că biletul la ordin emis la data de 20.06.2011 este valabil din punct de vedere formal şi prin urmare în mod legal intimata a înţeles să se folosească de acesta, introducându-l la plată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apelcontestatorul, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea ei, în sensul admiterii opoziţiei la executare aşa cum a fost formulată.
Contestatorul a arătat că prima instanţă, deşi a reţinut în mod corect că, potrivit prevederilor art. 63 din Legea nr. 58/1934, în procesele pornite pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul va putea opune posesorului excepţiile referitoare la nulitatea titlului, cu toate acestea, a considerat fără temei că nulitatea titlului pentru vicii de formă putea fi invocată doar de emitenta biletului la ordin, respectiv de debitoarea SC A. SRL. Or, în condiţiile în care, semnând biletul la ordin, contestatorul dobândea calitatea de debitor şi asupra sa au fost întocmite formele de executare, contestatorul putea să invoce toate excepţiile de nulitate a titlului, în acest sens fiind dispoziţiile art. 35 alin. 1 din Lege.
S-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 105 din Lege, lipsa menţiunilor obligatorii cerute de art. 104 alin. 1 pct. 7, atrage nulitatea titlului, care nu poate fi socotit bilet la ordin pentru a putea fi pus în executare. Pe de altă parte, interpretând per a contrario dispoziţiile art. 35 alin. 2 din Lege, în situaţia în care ar exista o cauză de nulitate datorată viciilor de formă (neîndeplinirea condiţiilor de valabilitate cerute de art. 104), obligaţia avalistului nu mai subzistă nici ea.
În speţă, la data emiterii biletului la ordin (20.06.2011), debitoarea SC A. SRL nu mai exista, fiind radiată din RC Vâlcea, ca urmare a schimbării denumirii şi sediului în SC A. SRL, noua societate fiind înmatriculată în RC Hunedoara, la 5.04.2011; de asemenea, la data emiterii biletului la ordin, fusese deja deschisă procedura insolvenţei împotriva acestei din urmă societăţi (SC A. SRL, fosta SC A. SRL), astfel că, la acea dată, singura persoană abilitată să semneze acte juridice în numele societăţii în insolvenţă era administratorul judiciar IC IPURL. Cu privire la acest aspect, dispoziţiile art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei stabilesc că, în afara cazurilor prevăzute de lege (operaţiunile curente şi cele autorizate de judecătorul sindic), toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule; după deschiderea procedurii, debitorul nu mai putea să-şi asume în mod valabil nicio nouă obligaţie, semnând în acest scop acte juridice.
Mai mult, anterior emiterii biletului la ordin, creditoarea a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii de insolvenţă şi tot ea a formulat cererea de admitere a creanţei din data de 15.06.2011 împotriva debitoarei SC A. SRL (fosta SC A. SRL); prin urmare, biletul la ordin din data de 25.06.2011 nu mai putea produce efecte valabile faţă de împrejurarea că debitoarea nu mai avea capacitatea de a-şi asuma obligaţii şi nici contestatorul nu mai avea calitatea de reprezentant al debitoarei, aspecte cunoscute de creditoare.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind legală şi temeinică, reluând argumentele prezentate în întâmpinarea prezentată la judecata în fond, referitoare la lipsa calităţii de debitor cambial a contestatorului (care este un debitor de regres), la lipsa de relevanţă a radierii din RC a debitoarei (cu observaţia că după înregistrarea noii societăţi, codul unic de identificare a rămas acelaşi) şi la neridicarea dreptului de administrare al debitoarei prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă (Sentinţa nr. 782 din 25.05.2011 a Tribunalului Hunedoara), cu consecinţa păstrării capacităţii societăţii de a emite biletul la ordin; au fost invocate, în acest sens, dispoziţiile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 referitoare la continuarea activităţilor curente, de către debitor, pe perioada de observaţie, şi s-a menţionat că abia la data de 23.03.2012, prin deschiderea procedurii de faliment, judecătorul sindic a ridicat dreptul de administrare al debitoarei.
În această fază procesuală, părţile nu au mai solicitat administrarea de probe noi, solicitând ca judecarea apelului să se întemeieze pe probele deja administrate la instanţa de fond.
Prin decizia nr. 153/ 8 Octombrie 2013 Tribunalul Vâlcea a admis apelul declarat de reclamantul GFM împotriva sentinţei civile nr.3971 din 18 aprilie 2013, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 14239/288/2012, intimată fiind pârâta BC ISPR SA ARAD - SUCURSALA RM. VÂLCEA, a schimbat sentinţa în parte, a admis opoziţia la executare, constatând nulitatea titlului executoriu BO seria *** emis de SC A. SRL la 20.06.2011 şi avalizat de apelant în sumă de 217.424,79 lei, cu scadenţă la 28.09.2011.
S-a dispus încetarea executării silite pornite împotriva apelantului, în baza titlului de mai sus, în dosarul execuţional nr.***/EJ/2012 al executorului judecătoresc ACL.
A fost menţinută sentinţa în privinţa respingerii excepţiei tardivităţii.
A fost obligată intimata BC ISPR SA Arad - Sucursala Rm. Vâlcea, la plata cheltuielilor de judecată ( fond şi apel) către apelant, în cuantum de 440 lei.
Pentru a pronunţa soluţia instanţa a reţinut că este justă observaţia apelantului că instanţa de fond a dat o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 63 din L. nr. 58/1934, în sensul că excepţiile vizând nulitatea titlului nu ar putea fi opuse de către contestator. Menţionatul articol prevede că „În procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19.”
Nu se poate reţine că avalistul (contestatorul, în speţă) nu ar avea posibilitatea de a invoca nulitatea pentru nevalabilitatea formală a biletului la ordin, deoarece el se poate apăra împotriva pretenţiilor posesorului opunând excepţiile privind valabilitatea formală a biletului la ordin şi a obligaţiei garantate, precum şi pe cele referitoare la exercitarea acţiunii cambiale directe sau de regres. Avalistul poate, de asemenea, invoca excepţiile sale personale care rezultă din raporturile dintre el (avalist) şi posesorul biletului la ordin, întocmai ca şi în cazul cambiei. El nu este însă în drept să invoce acele excepţii personale ale avalizatului care au ca temei raporturile personale ale a cestuia din urmă cu posesorul biletului la ordin, ceea ce, însă, nu era cazul în speţă.
Intimata creditoare nu a negat împrejurarea că, anterior emiterii biletului la ordin, a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii de insolvenţă şi tot ea a formulat cererea de admitere a creanţei din data de 15.06.2011 împotriva debitoarei SC A. SRL (fosta SC A. SRL), aşa cum a arătat apelantul. Prin urmare, biletul la ordin din data de 25.06.2011 nu mai putea produce efecte valabile faţă de împrejurarea că debitoarea nu mai avea capacitatea de a-şi asuma obligaţii. Aceasta întrucât la data emiterii biletului la ordin, fusese deja deschisă procedura insolvenţei împotriva SC A. SRL, fosta SC A. SRL, astfel că, la acea dată, singura persoană abilitată să semneze acte juridice în numele societăţii în insolvenţă era administratorul judiciar IC IPURL. Dispoziţiile art. 46 alin. 1, cu raportare la cele cuprinse în art. 49 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei au fost corect invocate de către apelant, ele având aplicare directă în cauză. Art. 46 alin. 1 din lege instituie regula nulităţii tuturor actelor, operaţiunilor şi plăţilor efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă, cu singurele excepţii expres menţionate, anume cazurile prevăzute la art. 49 sau cele autorizate de judecătorul-sindic, în toate celelalte cazuri rămânând incidentă regula fixată prin art. 46 alin.1.
S-a reţinut că interpretarea instanţei de fond, însuşită de intimată în întâmpinare, asupra chestiunii în discuţie este eronată. Reglementând posibilitatea debitorului de a desfăşura activităţi curente şi de a „efectua plăţi către creditorii cunoscuţi care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente” (art. 49 alin.1), legiuitorul a avut în vedere anumite situaţii de excepţie, condiţionate mai întâi de îndeplinirea condiţiilor limitativ stabilite prin literele a) şi b) ale textului art. 49 alin.1, ori de autorizarea dată actelor, de administratorul judiciar, în exercitarea atribuţiilor de supraveghere, iar apoi de o corectă calificare a noţiunii de „activităţi curente”, în înţelesul art. 3 pct. 14. din Legea nr. 85/2006: „activităţile curente reprezintă acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie, în cursul normal al comerţului său, cum ar fi: a) continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate; b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora; c) asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente.”
Analiza textelor art. 49 alin. 1 şi 3 pct. 14 impune concluzia că numai pe perioada de observaţie şi, în mod deosebit, numai cu privire la acele acte, operaţiuni şi plăţi impuse de raporturile deja începute, aflate în derulare (cum este, de exemplu, plata unei rate dintr-un împrumut contractat anterior, ori a unei chirii dintr-o locaţiune contractată anterior, plata preţului pentru produse/servicii anterior contractate, etc.), debitorul este autorizat de lege să le îndeplinească, iar nu la noi acte sau operaţiuni care să nască noi raporturi juridice, acestea rămânând în căderea administratorului judiciar. Aceasta este situaţia în cazul dedus judecăţii şi, dintr-o astfel de perspectivă, nu mai prezintă relevanţă dacă apelantul contestator este sau nu reprezentantul societăţii debitoare, emitenta biletului la ordin, câtă vreme această societate nu mai avea capacitatea de a încheia noi acte juridice după deschiderea procedurii, în afara condiţiilor legale anterior analizate, chiar dacă şi-a menţinut personalitatea juridică.
În consecinţă, tribunalul a constatat că biletul la ordin introdus la plată în procedura executării silite nu este valabil emis, fiind lovit de nulitate în condiţiile art.46 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recursBanca Comercială ISPR S.A. Arad, prin Sucursala sa din Rm.Vâlcea, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii şi respingerea apelului formulat de contestator, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţată de Judecătoria Rm.Vâlcea.
Se critică decizia de apel, deoarece aceasta a reţinut greşit incidenţa art.49 din Legea nr.85/2006, fără a se analiza faptul că în perioada de observaţie debitorul poate să continue activităţile curente definite de art.3 pct.14 din Legea nr.85/2006.
În perioada de observaţie, debitorul poate efectua singur activităţile ce vizează operaţiuni şi plăţi impuse de raporturile deja începute, aflate în derulare, numai actele noi care dau naştere unor noi raporturi juridice, rămânând în sarcina administratorului judiciar.
Emiterea biletului la ordin a cărui nevalabilitate a fost constatată a fost efectuată tocmai în desfăşurarea activităţilor curente ale debitoarei S.C. A. S.R.L., denumire schimbată din S.C. A. S.R.L., în condiţiile în care debitoarea a contractat un credit tip linie de credit în sumă de 120.000 lei, prin contractul nr.14/18.05.2009 cu actele adiţionale aferente.
Creditul a fost utilizat pentru desfăşurarea activităţii curente a debitoarei, din art.2 al contractului rezultând că linia de credit funcţionează după sistem revolving şi va fi utilizată pentru acoperirea cheltuielilor aferente desfăşurării activităţii curente.
Biletul la ordin a fost emis în vederea garantării acestui credit, în temeiul art.VII din Contractul de credit.
Prin urmare, nu este vorba despre un raport juridic nou, născut ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, ci în considerarea unui raport juridic născut cu mai bine de doi ani anterior pronunţării sentinţei nr.782/F-CC/2011.
Pe de altă parte, se arată că instanţa a încălcat dispoziţiile art.63 din Legea nr.58/1934 şi a Normelor BNR nr.6/1994, potrivit cu care excepţiile pe care un creditor cambial le poate opune posesorului cambiei sunt de patru categorii, dintre care excepţiile privitoare la nulitatea titlului, care pot fi invocate în raport cu posesorul cambiei, doar de către debitorul cambial.
Pct.2 din Norma BNR nr.6/1994 prevede că debitor cambial este persoana care îşi asumă obligaţia de a plăti beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani determinată, debitorul cambial fiind chiar emitentul cambiei sau al biletului la ordin, în speţă S.C. A. S.R.L.
Avalistul îşi asumă obligaţia de a plăti în măsura în care emitentul nu o face, astfel că nu deţine calitatea de debitor cambial, ci el este un debitor de regres, după ce plăteşte, îndreptându-se în contra tuturor celor obligaţi faţă de el.
Ca atare, excepţiile formale deduse din însăşi forma biletului la ordin nu puteau fi invocate decât de către debitorul cambial, adică de emitentul biletului la ordin, iar nu de către avalist.
În susţinerea recursului au fost depuse la dosar contractul linie de credit nr.14/18.05.2009 şi act adiţional nr.1/17.05.2010.
GFM a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece în mod corect instanţa de apel a reţinut că biletul la ordin nu a fost emis în scopul desfăşurării activităţii curente a debitoarei, deoarece biletul la ordin este ulterior datei de 25.05.2011, dată la care tribunalul a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de S.C. A. S.R.L. (fostă S.C. A. S.R.L.).
Or, potrivit art.105 din Legea nr.58/1934, titlul căruia îi lipseşte vreuna din menţiunile obligatorii prevăzute la art.104 alin.1, este lovit de nulitate, în cauză la data trecută ca fiind data emiterii biletului la ordin, debitoarea fiind radiată din Registrul Comerţului Vâlcea.
De asemenea, corect a reţinut tribunalul că la data emiterii biletului la ordin contestat, fusese deschisă procedura insolvenţei, singura persoană abilitată să semneze acte în numele societăţii fiind administratorul judiciar.
Obligaţia avalistului nu poate subzista dacă titlul este lovit de nulitate datorată viciilor de formă.
În ce priveşte invocarea excepţiilor formale legate de nulitatea titlului, se susţine că art.63 din Legea nr.58/1934 se referă şi la avalist ca debitor cambial, acesta neputând invoca excepţiile personale ale avalizatului care au ca temei raporturile personale dintre acesta şi posesorul biletului la ordin.
Mai mult, creditoarea-recurentă a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii de insolvenţă, formulând cerere de admitere a creanţei la 15.06.2011, deşi cunoştea că biletul la ordin, emis în alb, a fost completat de bancă cu data de 20.06.2011 şi nu mai putea produce efecte valabile, debitoarea neavând capacitatea de a-şi asuma obligaţii.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probele administrate în cauză şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, se constată că în cererea de recurs a fost invocată incidenţa art.304 pct.9 Cod procedură civilă, potrivit cu care modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, dacă hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Deşi nu se indică expres în cerere, Curtea a reţinut că din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă incidenţa ipotezei art.304 pct.9 teza a II-a Cod procedură civilă.
Ca atare, este necesară interpretarea dispoziţiilor art. 104 şi art. 106 rap. la art.7, art.12, art.33-35 din Legea nr.58/1934 şi, subsidiar art.3 pct.14, pct.26, art.46 şi respectiv art.49 din Legea nr.85/2006.
În acest context, Curtea reţine că la 18.05.2009 între recurentă Sucursala Rm.Vâlcea şi S.C. A. S.R.L. a fost încheiat contractul linie de credit pentru suma maximă de 120.000 lei, destinat acoperirii cheltuielilor aferente desfăşurării activităţilor curente (art.II).
Contractul a avut termen scadent la data de 17.05.2010, însă prin actul adiţional nr.1/17.05.2010, linia de credit a fost prelungită până la 16.05.2011, fiind majorat şi plafonul la 200.000 lei.
În art.7 pct.c) al contractului iniţial, respectiv al actului adiţional, s-a prevăzut că pentru garantarea plăţii sumelor datorate în baza contractului, împrumutatul va emite BO, fără protest, în favoarea băncii, iniţial în sumă de 120.000 lei, avalizat de GFM şi GM, iar conform actului adiţional, bilet la ordin, în alb, fără protest, avalizat în nume propriu de GFM şi GM.
Faţă de toate acestea, rezultă că la bancă s-a aflat biletul la ordin analizat în cauză, emis de A. S.R.L. în alb la încheierea contractului adiţional (17.05.2010), semnat de reprezentanta societăţii, GM şi avalizat de GM şi GFM prin aplicarea semnăturii pe faţa titlului, la rubrica avalizat.
În biletul la ordin se arată că valoarea reprezintă contravaloare contract credit, fiind stipulat fără protest.
În cadrul opoziţiei la executare, debitorul avalist a susţinut neîndeplinirea cerinţelor formale ale titlului, prin lipsa semnăturii emitentului deoarece debitoarea era radiată la data emiterii iar reprezentantul nu mai putea semna pentru debitoare deoarece aceasta se afla în insolvenţă.
Susţine astfel reclamantul că aceste cerinţe reprezintă aspecte de formă, a căror lipsă se sancţionează cu nulitatea titlului, însă curtea constată că art. 106 rap. la art. 2 din L. nr. 58/1934 are în vedere numai menţiunile efective de pe titlu iar nu corespondenţa acestora în raporturile juridice primare, care ţin de fondul raporturilor dintre părţi.
Incapacitatea emitentului titlului nu reprezintă o condiţie de formă ci una de fond, care se repercutează diferit asupra validităţii titlului.
Din perspectiva cerinţelor formale reglementate de art.104 din Legea nr.58/1934, biletul la ordin în discuţie cuprinde toate menţiunile obligatorii. Printre acestea art.104 pct.7 şi 8 prevede: semnătura emitentului, respectiv semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care utilizează astfel de instrumente; numele emitentului, respectiv numele şi prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă.
La momentul emiterii biletului la ordin în alb, potrivit art.7 din actul adiţional nr.1, din 17.05.2010, la contractul de credit nr.14/18.05.2009, a fost menţionat emitentul A. S.R.L., codul acestuia şi contul IBAN, biletul la ordin fiind semnat de GM ca reprezentant al emitentului (încheiere nr.7463/20.08.2009 emisă de ORC de pe lângă Tribunalul Vâlcea).
În acest context, nu se poate reţine faptul că de pe titlu lipseşte emitentul şi semnătura acestuia, în sensul că aceasta nu a fost efectuată de o persoană având calitatea de reprezentant legal ori împuternicit al emitentului, deoarece persoanei juridice i-ar fi fost afectată capacitatea civilă prin deschiderea procedurii insolvenţei, cu consecinţa pierderii calităţii de reprezentant.
Anterioritatea emiterii efective a biletului la ordin faţă de data completării sale cu alte menţiuni, pentru a fi pus în executare silită, a determinat între timp posibilitatea modificării capacităţii persoanei juridice emitente, prin deschiderea unei proceduri de insolvenţă, aceasta fiind însă în strânsă legătură cu ridicarea dreptului de administrare.
Ceea ce este relevant însă în speţă, este faptul că art.106 alin.2 din Legea nr.58/1934 trimite la dispoziţiile art.12 din lege, reglementând cambia, necompletată la emitere, sau în alb, care se aplică în mod corespunzător biletului la ordin cu întregul său regim juridic.
Astfel, potrivit textului, valabilitatea titlului nu este afectată dacă titlul a fost completat (ulterior emiterii) fără a se ţine seamă de înţelegerile intervenite între părţi, legea arătând că neobservarea acestor înţelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credinţă sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei.
Completarea cambiei în alb se poate face, potrivit art.12 alin.2 din Legea nr.58/1934, în maximum 3 ani de la data emiterii, posesorul decăzând din dreptul de a completa cambia în alb numai după trei ani de la data emisiunii cambiei.
În speţă, faţă de data încheierii actului adiţional la contractul de credit, rezultă că biletul la ordin a fost completat cu rubricile necesare cu respectarea termenului prevăzut de art.12 din Legea nr.58/1934 şi nu sunt relevate împrejurări care să ateste că titlul ar fi fost completat fără a se ţine seamă de înţelegerile intervenite (în speţă contractul de credit şi actul adiţional), pe fondul unei dobândiri cu rea credinţă a titlului.
În acest context, se reţine că potrivit art.35 din Legea nr.58/1934, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat, iar obligaţiunea sa este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.
Titlul de faţă nu este afectat de vicii de formă, condiţia semnării biletului la ordin, reprezentând un aspect formal, fiind îndeplinită, semnătura fiind aplicată pe titlu.
Lipsa capacităţii şi lipsa reprezentării semnatarului, invocate ca intervenite oricum ulterior emiterii titlului, reprezintă condiţii de fond, pentru care art.7 din Legea nr.58/1934 prevede soluţia menţinerii obligaţiilor celorlalţi semnatari, care vor fi ţinuţi să execute obligaţia menţionată în titlu.
Ca atare, cum titlul cuprinde toate menţiunile obligatorii, nu se poate reţine că obligaţia avalistului nu este valabilă, cu atât mai mult cu cât ea este independentă chiar de obligaţia garantată, care poate fi nulă, fără însă a afecta obligaţia de plată a avalistului.
Subsidiar, se va analiza şi situaţia în care titlul este considerat emis la data menţionată pe acesta (20.06.2011) deşi biletul la ordin a fost semnat în alb la momentul întocmirii actului adiţional la contractul de credit, 17.05.2010, dată la care societatea avea capacitate de folosinţă şi de exerciţiu prin reprezentant.
Se constată că prin sentinţa nr.1445/22.06.2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.1472/90/2011, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului S.C. A. S.R.L.
Atare deschidere a procedurii s-a produs după ce debitoarea îşi schimbase denumirea şi sediul social, mutându-se în alt judeţ, unde prin sentinţa nr. 782/25.05.2011 Tribunalul Hunedoara a dispus de asemenea deschiderea procedurii insolvenţei.
Prin sentinţele de deschidere a procedurii nu s-a dispus ridicarea dreptului de administrare a debitoarei, rezultând astfel că potrivit art.3 pct.26 din Legea nr.85/2006, reprezentarea societăţii se realiza în continuare prin administrator. Astfel, potrivit textului, administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele şi pe contul acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. De asemenea, art. 18 alin.1 din L. nr. 85/2006 prevede că administratorul special reprezintă interesele societăţii şi ale asociaţilor şi participă la procedură, pe seama debitorului iar după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.
Într-adevăr, art.46 din Legea nr.85/2006 declară nule toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, însă cu excepţia celor prevăzute la art.49 sau a celor autorizate de judecătorul-sindic.
Art.49 din lege permite ca, pe perioada de observaţie, debitorul să continue desfăşurarea activităţilor curente şi să efectueze plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează: a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art.28 alin.1 lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
Activităţile curente sunt definite de art.3 pct.14 din Legea nr.85/2006, ca fiind acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie, în cursul normal al comerţului său, cum ar fi: a) continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate; b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora; c) asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente.
Or, aşa cum s-a arătat mai sus, emiterea biletului la ordin a avut ca scop garantarea recuperării creditului acordat la nivelul anului 2009, pentru desfăşurarea activităţilor curente, debitoarea fiind obligată să-l restituie conform art. X pct.2 din contract.
Prin natura sa creditul acordat se raportează la activitatea curentă a debitoarei, astfel că plăţile efectuate în temeiul acestuia reprezintă plăţi permise în conformitate cu art.3 pct.14 raportat la art.49 din Legea nr.85/2006.
Aşadar, nu se poate reţine că la momentul la care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei, aceasta era reprezentată exclusiv de administratorul judiciar în condiţiile în care art.49 din lege permite efectuarea operaţiunilor curente de către debitor sub supravegherea acestuia.
Însă, aşa cum s-a arătat mai sus, şi dacă s-ar considera că titlul nu putea fi emis după deschiderea procedurii prin semnarea sa de către o persoană care nu mai reprezenta societatea, se reţine că potrivit art.7 din Legea nr.58/1934, la care trimite art.106 alin.2 din acelaşi act normativ, când cambia poartă semnături ale unor persoane incapabile de a se obliga prin cambie, semnături false sau semnături ale unor persoane imaginare, ori semnături care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga persoanele care au semnat cambia, sau în numele cărora ea a fost semnată, obligaţiunile celorlalţi semnatari rămân totuşi valabile.
Ca atare, faptul că debitorii cambiali, printre care şi avalistul, potrivit art.47 din Legea nr.58/1934, pot opune posesorului numai excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art.2, precum şi pe cele care nu sunt oprite de art.19, în temeiul art.63 din lege, nu determină consecinţe asupra procedurii urmate, reţinându-se că toate cerinţele formale de valabilitate ale titlului sunt îndeplinite iar capacitatea şi calitatea de reprezentant a emitentului, ca cerinţe de fond, nu afectează obligaţia asumată de avalist.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 C.proc.civ., Curtea a admis recursul, a modificat decizia în sensul că a respins apelul ca nefondat şi a menţinut sentinţa nr. 3971/18.04.2013.
<
| ← Neîndeplinirea de către lichidatorul judiciar a obligaţiei de... | Lipsa calităţii procesuale pasivea entităţii auditate de... → |
|---|
