ORDONANŢĂ DE PLATĂ. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN Sentinţă comercială nr. 912 din data de 18.12.2013
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 21.11.2013 sub nr. 1XXX/225/2013, creditoarea SC XX SRL a formulat cerere de emitere ordonanței de plată împotriva debitoarei SC YY SRL, pentru a fi obligată la plata sumei de 17.663,42 lei reprezentând debit restant.
- În fapt, creditoarea a încheiat contractul de subantrepriză nr. 2XX/14.02.2011 cu debitoarea, contract în baza căruia s-a obligat să presteze servicii de pază pentru antreprenorul SC YY SRL. Societatea creditoare și-a îndeplinit obligațiile contractuale, a emis facturile nr. 17153/31.07.2012 - în valoare de 1.491, 39 lei, 3016/31.07.2012 - în valoare de 1.484.03 lei, din care s-a achitat suma de 368,56 lei, rămânând un debit restant de 1.115,47 lei, 17563/31.08.2012 - în valoare de 1.460,58 lei, din care s-a achitat suma de 292,77 lei, rămânând un debit restant de 1.167,81 lei, 17826/05.09.2012 - în valoare de 2.151,40 lei, 3159/30.09.2012 - în valoare de 1.349,12 lei, 3228/31.10.2012 - în valoare de 1.551,49 lei, 3308/29.11.2012-în valoare de 1.416,58 lei, 3383/31.12.2012 - în valoare de 1.146,75 lei, 3450/31.01.2013 - în valoare de 1.551,49 lei, 3514/28.02.2013 - în valoare de 1.349,12 lei, 3588/31.03.2013 - în valoare de 1.416,58 lei, 3659/30.04.2013 - în valoare de 1.484,03 lei, 3730/31.05.2013 - în valoare de 472,19 lei, iar debitoarea a plătit aceste facturi până în perioada iulie 2012, când a început să aibă restanțe la plata facturilor. După acest moment, debitoarea a mai achitat doar contravaloarea a 4 facturi, iar ulterior nu a mai plătit nimic, astfel că debitul restant este de 17.663,42 lei.
A mai arătat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, în conformitate cu disp. art. 1014 NCPC, la data de 22.10.2013, dar fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1013 si următoarele NCPC.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei (chitanța seria DTS nr.489681/29.11.2013 (f.64).
În dovedirea acțiunii a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: notificare din 15.10.2013 cu dovada de înmânare, somație înregistrată în dosarul de executare nr.7X/N/2013/14.10.2013 BEJ CG, situație clienți-facturi+încasări - Anexa 1, facturi, deviz lucrări, act adițional la contractul de prestări servicii nr.1/10.02.2012, contract de subantrepriză nr.230/14.02.2011 cu anexa 1 la contract (f.4-30).
La primirea cererii de chemare în judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 1018 alin. 3 Cpc, s-a dispus citarea debitoarei cu duplicat acțiune și înscrisuri și mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare cu cel puțin 3 zile înainte de termenul de judecată, nedepunerea întâmpinării putând fi interpretată ca o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în condițiile art. 1018 alin. 3 din C.pr.civ..
Deși citată cu această mențiunea, debitoarea nu a formulat întâmpinare în cauză.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă rap. la art. 255 alineat 1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamanta creditoare proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanța constată următoarele:
Conform prevederilor articolului 1013 din Codul de procedură, prevederile titlului IX se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Prin urmare, pentru declanșarea procedurii ordonanței de plată, creditorul trebuie să dețină o creanță certă, lichidă și exigibilă a cărei existență să rezulte dintr-un contract scris și asumat de ambele părți.
Potrivit art. 662 alin. 2 C.proc.civ. creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, caracterul cert al creanței, în cazul ordonanței de plată trebuie să rezulte din contractul ori actul prevăzut de art. 1013 alin. 1 C.proc.civ.
Potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlu executoriu. Astfel, în primul rând creditoarea trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în plata unei sume de bani, fiind totodată necesar ca această obligație să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris și determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
Potrivit alin. 4 al art. 662 C.proc.civ. creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență. În cauza de față, scadența la care face referire textul menționat anterior este scadența stabilită de contractul încheiat între părți.
În cauza de față, între părți a fost încheiat contractual de subantepriză nr.230/14.02.2011 (f.24-30), în baza căruia s-au emis facturile nr. 7153/31.07.2012 - în valoare de 1.491, 39 lei; nr. 3016/31.07.2012 - în valoare de 1.484.03 lei; nr. 17563/31.08.2012 - în valoare de 1.460,58 lei; nr. 17826/05.09.2012 - în valoare de 2.151,40 lei; nr. 3159/30.09.2012 - în valoare de 1.349,12 lei; nr. 3228/31.10.2012 - în valoare de 1.551,49 lei; nr. 3308/29.11.2012-în valoare de 1.416,58 lei; nr. 3383/31.12.2012 - în valoare de 1.146,75 lei; nr. 3450/31.01.2013 - în valoare de 1.551,49 lei; nr. 3514/28.02.2013 - în valoare de 1.349,12 lei; nr. 3588/31.03.2013 - în valoare de 1.416,58 lei; nr. 3659/30.04.2013 - în valoare de 1.484,03 lei; nr. 3730/31.05.2013 - în valoare de 472,19 lei (f.9-18 și 20-22).
Din factura nr. 3016/31.07.2012, debitoare a achitat suma de 368,56 lei, rămânând un debit de 1.115,47 lei iar din factura nr. 17563/31.08.2012 s-a achitat suma de 292,77 lei, rămânând un debit restant de 1.167,81 lei.
Din lucrările dosarului instanța reține că în cauză creditoarea s-a conforma cerințelor legale comunicând somația prevăzută la art.1014 C.p.civ. prin intermediul executorului judecătoresc X ( filele 4-6).
Potrivit art. 1018 alin. 3 C.proc.civ. întâmpinarea este obligatorie, iar nedepunerea întâmpinării poate fi asimilată cu o recunoaștere a pretențiilor, în funcție de împrejurările cauzei, recunoaștere ce are relevanță pentru modul de soluționare a cererii privind ordonanța de plată potrivit art. 1020 C.proc.civ.
Norma juridică menționată anterior nu se referă la achiesarea debitorului la pretenții reclamantului creditor, ca act procesual de dispoziție, ci la necontestarea creanței, ce are relevanță exclusiv în contextul emiterii ordonanței de plată conform art. 1021 C.proc.civ. Se instituie o prezumție simplă, care poate fi valorificată de către judecător ca mijloc de probă, prin coroborare cu alte probe administrate.
Prin urmare, facturile reprezintă înscrisuri sub semnatură privată ce fac dovada existenței actului juridic și executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului, în cauză, acceptarea facturii fiind expresă, astfel încât prin semnarea facturilor de către un reprezentant al debitoarei, instanța reține că debitoarea a acceptat facturile menționate.
În speță, facturile nu au fost semnate de debitoare, fiind comunicate prin poștă, conform contractului, însă, având în vedere că nu au fost contestate ci, dimpotrivă, aceasta a efectuat plăți parțiale, se apreciază că au fost însușite de pârâtă.
Creanța este lichidă, potrivit art. 662 alin.3 C.pr.civ., atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, în cauză facturile nr. 10535/14.07.2012 în valoare de 4092 lei și nr. 10451/28.07.2012 în valoare de 3844 lei.
De asemenea, în privința exigibilității, este necesar ca obligația debitorului să fi ajuns la scadență ori ca debitorul să fie decăzut din beneficiul termenului de plată.
În cauză, creanța este exigibilă (scadentă), termenul prevăzut în favoarea debitoarei fiind împlinit, "termenul de plată fiind de 30 zile de la primirea facturi";.
Potrivit mențiunilor existente pe factură, debitoarea avea obligația de a achita aceste facturi în termen de 30 zile de la primirea facturi și până în prezent debitoarea nu a achitat suma restantă datorată societății creditoare.
Având în vedere cele expuse mai sus și dispozițiile art. 1021 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite acțiunea formulată și va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 17663,42 lei reprezentând contravaloare debit restant.
Potrivit art. 1021 alin. 3 cod procedură civilă, în cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse și a declarațiilor părților, instanța constată că cererea este întemeiată, va preciza și termenul de plată, care nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile de la data comunicării ordonanței de plată. Instanța urmează să stabilească un termen de plată de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instant reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată creditoarea a solicitat obligarea debitoarei și la plata cheltuielilor de judecată.
La data dezbaterilor apărătorul acesteia a renunțat la cheltuielile de judecată, arătând că vor fi solicitate pe cale separată.
Cheltuielile de judecată, ocazionate de către reclamantă au fost 200 lei achitată cu titlu de taxa de timbre prin chitanța aflată la fila 64 dosar.
Potrivit disp. art.451 alin.1 cpciv, cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbre și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți numiți în condițiile art.330 alin.3, sumele cuvenite martorilor, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului, iar potrivit disp. art.406 alin 1 și 2 cpciv, reclamantul poate să renunțe la judecată personal sau prin mandatar cu procură specială.
În speță, apărătorul creditorului nu are procură speecială pentru a renunța la acest petit, astfel că instant nu va lua act de renunțarea judecarea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Prin urmare, în temeiul art.453 alin. 1 cod procedură civilă, instanta va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
| ← Societati comerciale . Jurisprudență Societăţi comerciale | Dizolvare societate comercială. Jurisprudență Societăţi... → |
|---|
