Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 14.12.2006, reclamanta S.C. Comat"S.A. a chemat în judecată pe pârâtul
| Comentarii |
|
Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Olt la data de 14.12.2006,reclamanta S.C. Comat"S.A. a chemat în judecata pe pârâtul N.S. pentru ca,prin hotarârea ce se va pronunta, sa fie obligat la plata sumei de 150.000 leiRON, reprezentând prejudiciul cauzat, cu cheltuieli de judecata.În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca în perioada aprilie - august 2004pârâtul a îndeplinit functia de director comercial si, fara stirea si aprobareadirectorului general, a realizat o serie de tranzactii comerciale cu mai multefirme, achizitionând fara sa primeasca bani marfuri la preturi supraevaluate.Ulterior a vândut marfuri, fara sa primeasca pretul, acelorasi societaticomerciale, încheind procese-verbale de compensare pentru stingereadatoriilor. S-a ajuns astfel la crearea prejudiciului ce se solicita prin prezentaactiune. Reclamanta si-a rezervat totodata dreptul de a modifica pretentiile saledupa efectuarea unei expertize contabile.La data de 19.12.2006 reclamanta a solicitat, pe calea ordonanteipresedintiale, instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului apartamentsituat în Slatina, str. Constructorului nr. 3, judetul Olt, proprietatea pârâtului.Prin încheierea pronuntata de Tribunalul Olt la data de 20.12.2006 s-a respinsca neîntemeiata cererea reclamantei de instituire a sechestrului asiguratorasupra imobilului proprietatea pârâtului.Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea actiunii pentru urmatoareleconsiderente:Sectia civila a Tribunalului Olt nu este competenta sa solutioneze litigiul defata, acesta fiind de competenta Tribunalului muncii.Actiunea nu îndeplineste conditiile de regularitate prevazute de art. 112 Codprocedura civila, cu privire la datele de identificare ale reclamantei si nu estemotivata în drept. Reclamanta nu a depus dovezile certificate despre care facevorbire în actiune. Raspunderea patrimoniala a salariatului se angajeaza numaiîn conditiile existentei vinovatiei, aceasta trebuind a fi dovedita de angajator.Prejudiciul trebuie sa fie real, cert, actual, direct, material si sa nu fi fost reparatînca. Tranzactiile încheiate în perioada cât a fost director comercial au fostcorect efectuate, cu stirea si aprobarea directorului general.La data de 05.02.2007, Tribunalul Olt a dispus efectuarea unei expertizecontabile pentru a stabili cine se face vinovat de producerea prejudiciului sicare este suma reala a prejudiciului, expertul desemnat sa o efectueze fiinddomnul D.Gh.Prin încheierea nr.3562/03.05.2007 pronuntata în dosarul nr. 2676/1/2007,Înalta Curte de Casatie si Justitie a dispus stramutarea judecarii cauzei de laTribunalul Olt la Tribunalul Arges, asa încât la data de 21.05.2007 cauza a fostscoasa de pe rolul Tribunalului Olt si înaintata spre solutionare Tribunalului
Arges.Prin sentinta civila nr. 351/CM/16.02.2009, Tribunalul Arges a respins actiunea,retinând urmatoarele în fapt si în drept urmatoarele:Din data de 21.01.2004, pârâtul a devenit salariatul reclamantei, pe perioadanedeterminata, dupa cum reiese din contractul individual de munca înregistratla I.T.M. Olt în data de 17.02.2004 sub nr. 139361. Functia exercitata de pârâtîn baza acestui contract individual de munca a fost aceea de director comercial(f. 54-56).Reclamanta a sustinut ca în perioada aprilie - august 2004, în exercitareaatributiilor de director comercial, pârâtul a încheiat tranzactii pagubitoare pentrusocietate.Pentru acest considerent si pentru faptul ca pârâtul a absentat nemotivat de laserviciu, la data de 20.12.2004 reclamanta a emis decizia nr. 24 prin careraporturile de munca dintre parti înceteaza din data de 28.10.2004, potrivit art.58 coroborat cu art. 61 lit. a) din Codul muncii.În perioada aprilie - august 2004 pârâtul, în calitate de director comercial, aavizat achizitionarea de marfuri de la S.C. Badoi Ionut"S.R.L., S.C. ElectroMetal"S.R.L., S.C. Prisma Iulian"S.R.L., S.C. Milnam"S.R.L., S.C. ÎnfratireaDacia"S.R.L., S.C. Baza Petrom Tex"S.R.L., S.C. Topstar"S.R.L., S.C. LaurViomet"S.R.L., S.C. Unirea Radulescu"S.N.C., S.C. Uztel"S.R.L., S.C.Marvexcor"S.R.L., S.C. Comet Nico Impex"S.R.L. si S.C. Floreasca"S.R.L.S-a constatat ca în unele dintre aceste facturi se mentioneaza ca platamarfurilor se face la 60, 90, 120 de zile sau la vânzare, iar, ulterior, pentruunele dintre acestea s-au încheiat procese-verbale de compensare.Pentru instituirea raspunderii patrimoniale a salariatului instanta a verificatîndeplinirea conditiilor prevazute de art. 270 alin.1 din Codul muncii. Potrivitacestui text, salariatii raspuns patrimonial, în temeiul normelor si principiilorraspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produseangajatorului din vina si în legatura cu munca lor.Prima conditie impusa de acest text legal este aceea a existentei unei pagubemateriale adusa angajatorului.S-a sustinut de catre reclamanta ca aceasta paguba ar proveni din faptul ca încalitatea sa de director comercial, pârâtul a achizitionat marfuri la preturi multmai mari decât cele practicate pe piata, neputând fi vândute ulterior din cauzapretului mult prea mare, iar produsele existente în stocul societatii au fostvândute la preturi mici.Expertul care a efectuat expertiza contabila în prezenta cauza a sustinut înlucrarea sa ca societatea a achizitionat marfuri cu preturi mult mai mari decâtpreturile altor ofertanti. Tribunalul nu a retinut aceasta concluzie considerândca pe piata libera pretul se stabileste între cocontractanti în functie de cerere sioferta, partile fiind de asemenea libere sa stabileasca termenul în care seefectueaza plata.S-a mai sustinut de catre expert ca societatea avea ca principal obiect deactivitate achizitionarea si distribuirea de marfuri în conditii profitabile. Instantade fond nu a retinut decât faptul ca societatea avea ca principal obiect deactivitate achizitionarea si distribuirea de marfuri, întrucât este de naturaactivitatii comerciale a unei societati existenta riscului în derularea contractelorcomerciale.Mai mult, la data încetarii raporturilor de munca cu pârâtul (28.10.2004) nu s-aanalizat activitatea acestuia în cadrul societatii, iar existenta unui eventualprejudiciu s-a încercat a fi depistata si determinata abia în mai 2005.În al doilea rând, trebuie ca paguba produsa de angajat sa fie produsa din vinaacestuia si sa aiba legatura cu munca pe care acesta o presteaza în cadrulangajatorului.Tribunalul a apreciat ca nici existenta vinovatiei nu a fost probata cu certitudinede catre angajator, asa încât s-a dat eficacitate principiului in dubio pro reo.Nefiind îndeplinite, cumulativ, conditiile prevazute de art. 270 alin. 1 din Codulmuncii, tribunalul a respins actiunea reclamantei.Împotriva sentintei a declarat recurs în termen legal, reclamanta S.C.Comat"S.A., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie astfel:- Sentinta a fost pronuntata de o instanta alcatuita cu încalcarea dispozitiilorlegale, caz de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 1 Cod procedura civila.Se argumenteaza motivul de recurs prin aceea ca S.C. Comat"S.A. estesupusa în privinta organizarii si functionarii reglementarii cuprinse în Legeanr.31/1990 privind societatile comerciale.Pârâtul N.S. a îndeplinit functia de director comercial în cadrul acesteia înperioada 21.01.2004 - 28.10.2004.Aceasta este o functie de director executiv alaturi de functiile de directoreconomic, director tehnic, de aceea sunt incidente în speta prevederile art.152alin.1 si 3 din Legea nr.31/1990 republicata, potrivit carora directorii executivisunt raspunzatori fata de societate si de terti ca si administratorii, pentruneîndeplinirea îndatoririlor lor conform dispozitiilor art. 148 din lege, chiar dacaar exista o conventie contrara.Sediul materiei în ceea ce priveste raspunderea juridica a directorilor executivise afla în art. 72 si art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicata.Acestea prevad ca obligatiile si raspunderea administratorilor suntreglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazuteîn aceasta lege.Rezulta, în opinia recurentei, ca litigiul dedus judecatii este comercial si ca înspeta nu sunt aplicabile dispozitiile Codului muncii, care reglementeazaraspunderea patrimoniala a celorlalti angajati.Ca urmare, instanta care a solutionat litigiul nu a fost alcatuita conformprevederilor legale, cauza trebuind sa fie judecata de Sectia Comerciala aTribunalului Arges în complet de un judecator, si nu de Sectia Civila - Conflictede munca si asigurari sociale a aceluiasi tribunal, în complet specializat de doijudecatori si doi asistenti judiciari.- Un alt motiv de recurs este acela potrivit caruia sentinta nu cuprinde motivelepe care se sprijina, fiind lipsita de temei legal si pronuntata cu încalcarea siaplicarea gresita a legii conform art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.Fara a înlatura motivat concluziile expertizei, instanta de fond a retinut într-oredactare sumara ca în speta reclamanta nu ar fi dovedit îndeplinirea conditiilorprevazute de art. 270 Codul muncii, respectiv existenta vinovatiei si aprejudiciului.
S-a aratat numai ca nu pot fi retinute concluziile expertizei judiciare.Or, pârâtul nu a lucrat cu diligenta unui bun comerciant, ci fie cu nepermisaneglijenta, fie cu intentie, producând reclamantei un prejudiciu pentru care nuare nicio scuza, asa cum rezulta din continutul raportului de expertiza.Asa cum a exemplificat si expertiza, pârâtul a cumparat de la anumite firmeproduse la preturi mult mai mari decât cele ale pietei.Pentru a eluda obligatia asumata de efectuare a platii pretului dupa vânzare",pârâtul a livrat marfa din stocul unitatii catre aceleasi societati vânzatoare, faraa primi pretul pentru aceasta, creând astfel aparenta unor datorii reciproce.A încheiat apoi procese-verbale de compensare stingând datorii ale unitatiipentru marfuri cumparate la preturi supraevaluate.Consecinta compensarii vadit nelegale a fost ramânerea pe stoc a tuturormarfurilor cumparate de la cele 13 firme, înregistrate în contabilitatea S.C.Comat"S.A. la preturi supraevaluate de 10 pâna la 20 ori, fara nicioperspectiva de a le vinde la aceste preturi.Prejudiciul creat a fost evaluat de expertiza la suma de 541.462,85 lei si nu afost contestat.Fata de primul motiv de recurs apararile intimatului-pârât au fost urmatoarele:Competenta materiala a instantei de judecata este data de natura contractuluiîncheiat de parti.În cazul în care directorul societatii comerciale are calitatea de salariat, acestava raspunde potrivit art. 270 din Codul muncii pentru prejudiciul exclusiv încadrul raporturilor de munca.Deoarece între pârât si reclamanta a fost încheiat un contract individual demunca ne aflam în fata unui conflict de drepturi reglementat de dispozitiile art.68 lit. a) din Legea nr. 168/1999.Litigiul dedus judecatii fiind un conflict de drepturi, practic un litigiu de munca,nu poate fi judecat decât de un complet specializat si într-o componentaspeciala, la nivelul tribunalului, de doi judecatori si doi asistenti judiciari.Recursul a fost admis, cu consecinta casarii sentintei si trimiterii cauzei sprecompetenta solutionare în prima instanta Tribunalului Comercial Arges.Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut urmatoarele:Critica vizând nelegalitatea hotarârii pronuntate de o instanta care nu a fostalcatuita potrivit dispozitiilor legale, ce se încadreaza în situatiile reglementatede art. 304 pct. 1 Cod procedura civila este fondata.În speta, se urmareste angajarea raspunderii directorului comercial al societatiicomerciale pentru prejudiciul cauzat în îndeplinirea atributiilor pe care lepresupune functia.Este necontestat faptul ca functia de director comercial apartine categorieidirectori executivi".Înca din perioada în care se pretinde ca au fost îndeplinite operatiunilecauzatoare de prejudicii, Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale,modificata, prevedea la art. 147 pentru directorii executivi, o raspundere fatade societate pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor, care opereaza în aceleasiconditii cu raspunderea administratorilor, chiar daca ar exista o conventiecontrara.Aceste prevederi au fost pastrate neschimbate în formele ulterioare ale legii,însa în cuprinsul art. 152.Ceea ce prevede expres Legea nr. 31/1990 în formele recent intrate în vigoareeste faptul ca directorii societatii comerciale pe actiuni, cum este reclamanta,nu pot încheia cu aceasta contracte de munca.Din interpretarea sistematica a prevederilor legale mai sus mentionate rezultaca directorii executivi ai societatilor comerciale raspund fata de acestea ca siadministratorii societatii pentru neîndeplinirea atributiilor potrivit dispozitiilorreferitoare la mandat si celor speciale din lege, chiar si atunci când suntsalariati ai acesteia.Fiind asimilati cu administratorii chiar si în situatia în care sunt salariati aisocietatii, directorii executivi poarta fata de societate o raspundere întemeiatape mandatul comercial, nu o raspundere patrimoniala în întelesul Coduluimuncii - cu privire la daunele produse societatii comerciale din vina si înlegatura cu munca lor.Data fiind cauza pretentiilor formulate prin cererea de chemare în judecata,natura litigiului este comerciala, competenta de solutionare a acesteia fiind ceareglementata de art. 2 alin. 1 lit. a) Cod procedura civila, fata de valoareaobiectului.Cum însa prin norme de organizare judecatoreasca - art. 37 alin. (3) din Legeanr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata - s-a prevazut preluareade catre tribunalele specializate a cauzelor de competenta tribunalului îndomeniile în care se înfiinteaza, curtea constata ca prin încalcarea normelormentionate privitoare la compunerea instantei, litigiul a fost solutionat de SectiaCivila a Tribunalului Arges, si nu de tribunalul specializat - Tribunalul
Comercial Arges.Norma de organizare judecatoreasca fiind de imediata aplicare, în bazaart. 304 pct. 1 Cod procedura civila coroborat cu art. 312 Cod procedura civilarecursul a fost admis, cu consecinta casarii sentintei si trimiterii cauzei sprecompetenta solutionare, sub aspectul analizat, în prima instanta TribunaluluiComercial Arges.Fata de cele retinute, celelalte critici de nelegalitate si netemeinicie nu au maifost analizate.14. Vatamarea grava a integritatii corporale unei persoane în cadrul exercitariiatributiilor de serviciu.Art.171-178 din Codul munciiArt.281 din Codul munciiArt.1000 alin.3 Cod civilAsa cum au statuat doctrina si practica în materie, vatamarea grava aintegritatii corporale a unei persoane se poate concretiza nu numai într-unprejudiciu material determinat si imediat evaluabil, ci si în într-un alt prejudiciuaflat la limita dintre cel moral si material, care este consecinta caracteruluiireversibil al vatamarii si care lipseste persoana în cauza de posibilitateadeplina de a participa la viata sociala si de a se bucura efectiv de beneficiileacestei participari si care a fost denumit de unii autori prejudiciu de agrement".Aceasta despagubire trebuie raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitate,importanta si consecintele acesteia pentru persoana vatamata. Apreciereaprejudiciului moral se realizeaza sub aspectul efectelor negative suferite depersoana vatamata pe plan fizic si psihic si nu se rezuma la determinareapretului" suferintei fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamnaaprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale prejudiciului si aimplicatiei acestuia pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate.Trebuie sa se aprecieze ce a pierdut persoana vatamata pe plan fizic, psihic,social, profesional si familial din ceea ce ar însemna o viata normala, linistita sifericita pentru aceasta în momentul respectiv, dar si în viitor în societatearespectiva.(Decizia civila nr.1426/R-CM din 16 octombrie 2009)
| ← Cu adresa nr.74595 din 19 iulie 2007, Oficiul de Cadastru si... | Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei → |
|---|
