Procedura insolvenţei. Cerere privind prelungirea termenelor de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor, de verificare a acestora, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar de creanţe şi a termenului de definitivare a tabelului
| Comentarii |
|
Finalitatea notificării deschiderii procedurii insolvenţei, reglementate de art. 61 din Legea nr. 85/2006, nu se rezumă doar la efectuarea unei simple menţiuni în registrele în care este înmatriculat debitorul şi nici la a-i încunoştinţa pe creditori în legătură cu dificultatea financiară în care se află debitorul, ci se urmăreşte şi comunicarea principalelor măsuri şi operaţiuni ce vor fi întreprinse în cadrul procedurii, precum şi condiţiile şi termenul în care se vor realiza. Notificarea apare ca un veritabil plan de acţiune cu etape şi termene clar stabilite de către legiuitor şi pe care creditorii trebuie să-l urmeze întocmai, să se conformeze cu stricteţe celor impuse în conţinutul lui, pentru că numai în acest mod se realizează cerinţa legii, respectiv satisfacerea intereselor creditorilor. Pentru aceasta, textul art. 62 din lege dispune că notificarea va cuprinde şi termenul de verificare a creanţelor, precum şi termenul de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar de creanţe, cu menţiunea că termenul de realizare a operaţiunilor specificate diferă în raport cu procedura incidentă, fiind de 30 de zile pentru procedura generală şi de 15 zile în cazul procedurii simplificate, ambele termene curgând de la data expirării celor 60 de zile de la data deschiderii procedurii. În conţinutul dispoziţiilor art. 62 alin. (2) legiuitorul consacră posibilitatea prelungirii termenelor de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor, a termenului de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar de creanţe şi a termenului de definitivare a tabelului de creanţe. Astfel, potrivit art. 62 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, „În funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile”. Depunerea cu întârziere a listei creditorilor de către debitoare poate fi apreciată ca un motiv temeinic care să justifice prelungirea termenelor, odată ce, scopul procedurii instituite prin Legea nr. 85/2006 este acela de a acoperi pasivul debitorului aflat în insolvenţă şi nu de a înlătura creanţele unor creditori cu consecinţa prejudicierii acestora în condiţiile unei atitudini culpabile a debitoarei însăşi.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 209 din 17 februarie 2010
Prin încheierea nr. 5160/31.08.2009, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr. 11209/118/2008 al Tribunalului Constanța, au fost admise cererile formulate de C.I.I.Ș.L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC B. SA, și, în baza art. 4 alin. (1) și (2), coroborat cu art. 25 lit. b) din Legea nr. 85/2006 și cu prevederile pct. 2 al Normelor Metodologice pentru aplicarea art. 4, a încuviințat ca administratorul judiciar să mențină contul în lei deschis la B.R.D.-G.S.G. SA, Sucursala Constanța, pe numele averii debitoarei SC B. SA, destinat să suporte cheltuielile aferente procedurii falimentului.
Totodată, s-a dispus majorarea termenelor prevăzute în sentința civilă nr. 3639/COM/15.05.2009 stabilindu-se: termen limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor - 17.08.2009; termen limită pentru verificarea creanțelor, întocmire, afișare și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor -3.09.2009; termen limită pentru depunerea contestațiilor - 28.09.2009 și termen limită pentru întocmirea și afișarea tabelului definitiv - 5.10.2009.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic a reținut că, la solicitarea creditoarei BRD-GSG SA, Sucursala Constanța, prin sentința civilă nr. 3639/15.05.2009 judecătorul-sindic a deschis procedura insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea SC B. SA, desemnând în calitate de administrator judiciar pe Ș.L.C.
Dacă debitorul nu se conformează îndatoririi prevăzute la pct. 1, contul va fi deschis de administratorul judiciar în exercitarea atribuției prevăzute de art. 20 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
Față de nesocotirea de către debitoarea SC B. SA a obligației instituite de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic a constatat întemeiată cererea formulată de administratorul judiciar, în sensul menținerii contului deschis pe numele SC B. SA la B.R.D.-G.S.G. SA, Sucursala Constanța, ca și cont pe numele averii debitoarei destinat să suporte cheltuielile procedurii.
în ceea ce privește cererea de majorare a termenelor, s-a reținut că o astfel de cerere se justifică în raport de data la care administratorul judiciar a intrat în posesia documentelor contabile ale societății debitoare, precum și de timpul scurt estimat inițial pentru fiecare operațiune prevăzută de art. 108 din Legea nr. 85/2006 și de volumul de lucru aferent acestei operațiuni.
împotriva încheierii menționate, a declarat recurs creditorul N.M.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
A susținut recurentul că judecătorul-sindic a admis cererea de prelungire a termenelor și a dispus prelungirea termenului limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor la data de 17.08.2009 apreciind că, se justifică în raport de data la care administratorul judiciar a intrat în posesia documentelor contabile ale societății debitoarei, timpul scurt estimat inițial pentru fiecare operațiune prevăzută de art. 108 din Legea nr. 85/2006 și de volumul de lucru aferent acestei operațiuni.
A arătat recurentul că art. 62 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 impune ca și condiție pentru majorarea termenelor să se aibă în vedere circumstanțele cauzei și existența unor motive temeinice.
Or, motivele reținute de judecătorul-sindic atunci când a dispus majorarea termenelor, nu sunt temeinice. La data de 29.06.2009 s-a publicat în Buletinul procedurilor de insolvență privind deschiderea procedurii față de debitorul SC B. SA.
Recurentul arată că a dat dovadă de diligență, depunând cererea de admitere a creanței pe 7.07.2009, respectiv în termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii, astfel că, orice creditor ar fi trebuit să respecte termenul. Consideră că cererea de prelungire a termenelor a fost formulată de administratorul judiciar pentru a proteja interesele altor creditori care au stat în pasivitate.
Intimatul administrator judiciar, legal citat, nu a formulat apărări în cauză.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea a constatat că recursul este nefondat, și, pe cale de consecință, a dispus respingerea acestuia, pentru următoarele considerente, în esență:
Astfel, la cererea creditorului B.R.D.-G.S.G., Sucursala Constanța, prin sentința civilă nr. 3639/COM/15.05.2009, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență și ridicarea dreptului de administrare al SC B. SA Medgidia, fiind desemnat administrator judiciar C.I.Ș.L.C.
Prin sentința de deschidere a procedurii de insolvență s-au stabilit următoarele termene: termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor împotriva averii debitoarei la 17.07.2009; termenul limită pentru verificarea creanțelor și întocmirea tabelului preliminar la 19.08.2009; termenul pentru formularea contestațiilor la 8.09.2009 și pentru definitivarea tabelului la 18.09.2009.
Administratorul judiciar a motivat cererea de prelungire a termenelor prin aceea că, deși notificată potrivit legii, debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, astfel că s-a procedat la notificarea creditorului B.R.D.-G.S.G. SA și a prezumtivilor creditori bugetari.
Abia la data de 21.07.2009 debitoarea, prin directorul economic, a răspuns solicitării administratorului judiciar și a depus o serie de acte, precum și lista cu numele, adresele și creanțele creditorilor la data de 30.04.2009 și 31.05.2009.
în aceste condiții, administratorul judiciar a procedat la notificarea creditorilor la data de 23.07.2009, concomitent cu formularea în instanță a unei cereri de majorare a termenelor.
Potrivit art. 62 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, „în funcție de circumstanțele cauzei și pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), c) și d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile”.
în cauză, depunerea cu întârziere a listei creditorilor de către debitoare poate fi apreciată ca un motiv temeinic care să justifice prelungirea termenelor. Scopul procedurii instituite prin Legea nr. 85/2006 este acela de a acoperi pasivul debitorului aflat în insolvență și nu de a înlătura creanțele unor creditori cu consecința prejudicierii acestora în condițiile unei atitudini culpabile a debitoarei înseși.
Or, față de modul în care debitoarea a înțeles să-și respecte obligațiile legale, în mod corect administratorul judiciar a depus toate diligențele pentru notificarea tuturor creditorilor în vederea întocmirii tabelului de creanțe.
Curtea constată că dispozițiile citate nu impun un anumit moment pentru formularea cererii de prelungire a termenelor, singura condiție fiind aceea ca termenele să fie majorate cu maxim 30 de zile (termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului), 15 zile (termenul de verificare a creanțelor, de întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar de creanțe) și 15 zile (termenul de definitivare a tabelului creanțelor).
Prin urmare, singura condiție ce se desprinde din prevederile menționate este aceea ca la momentul formulării cererii de prelungire a termenelor să nu fi fost depășit maximul cu care se poate majora termenul respectiv.
în speță, cererea de prelungire a termenelor a fost formulată mai înainte de împlinirea termenelor maxime ce se puteau stabili conform art. 62 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, astfel că soluția judecătorului-sindic respectă întru totul dispozițiile legale invocate.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, Curtea a respins recursul ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ.
| ← Procedura insolvenţei. Solicitare de ridicare a dreptului de... | Procedura insolvenţei. Sancţiunea lipsei publicităţii... → |
|---|
