Procedura insolvenţei. Lichidarea bunurilor falitului. Condiţii de valorificare a activelor
| Comentarii |
|
Imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobată de adunarea generală a creditorilor, propunerea practicianului trebuind să identifice imobilul, să arate sarcinile de care este grevat şi să indice pasul de supraofertare şi data până la care, în caz de aprobare a vânzării, sunt acceptate supraoferte. Lichidatorul va convoca adunarea generală a creditorilor, notificând propunerea administratorului special, creditorilor cu garanţii reale asupra bunului, titularilor unor drepturi de retenţie de orice fel şi comitetului creditorilor, supunând votului adunării generale propunerea de vânzare. Ulterior aprobării de către adunarea generală a creditorilor, vânzarea va putea fi făcută, sub sancţiunea nulităţii, numai după 30 de zile de la data ultimei publicări făcute de lichidator în ziar a anunţului privind condiţiile de supraofertare. Din economia Legii nr. 85/2006 rezultă că adunarea creditorilor este liberă să decidă dacă acceptă sau nu o anumită ofertă de cumpărare formulată de o persoană interesată, iar practicianul desemnat de judecătorul-sindic nu are altă variantă decât să se conformeze hotărârii adunării generale a creditorilor, chiar dacă decizia respectivă poate fi una neeconomicoasă, poate chiar păguboasă, hotărârea creditorilor neputând fi cenzurată de instanţă, fiind una de oportunitate, art. 14 prevăzând că hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic numai pentru motive de nelegalitate
Secţia comercială, Decizia nr. 712 din 12 aprilie 2011
Prin sentința comercială nr. 2746 din 16 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 1585/108/2006 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins contestația creditoarei Banca R. SA București având ca obiect anularea procesului-verbal de adjudecare și a contractul de vânzare-cumpărare al activului debitoarei SC V. SRL Bârzava.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Banca R. SA București, solicitând modificarea ei în tot, în sensul admiterii contestației sale, cu motivarea că prin procesul-verbal de adjudecare nr. 401/17.07.2010 lichidatorul judiciar a vândut direct către ofertantul SC F. SRL Căpruța activul societății falite la prețul de 20.000 lei, nesocotind hotărârea adunării generale a creditorilor, care nu a aprobat această ofertă.
Prin decizia civilă nr. 712 din 12 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. 1585/108/2006/a1 C.A. Timișoara a admis recursul creditoarei și a modificat în tot hotărârea atacată, în sensul că a admis contestația creditoarei Banca R. SA București și a anulat procesul-verbal de adjudecare nr. 401/12.07.2010 întocmit de E. S.P.R.L. Arad, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC V. SRL Bârzava, precum și contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta intimată SC F. SRL Căpruța privind vânzarea activului pășune în intravilan cu stație distribuție carburați, situat în loc. Bârzava, DN7, FN, jud. Arad, înscris în C.F. nr. 1608 Bârzava, nr. cad. 1866/b/2/2/2/1/2, în suprafață de 1.200 mp, terenul fiind în concesiune.
Instanța de control judiciar a apreciat că toate criticile aduse hotărârii atacate se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C.proc.civ., care statuează că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
într-adevăr, art. 118 din Legea nr. 85/2006, modificată, prevede că imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobată de adunarea generală a creditorilor. Propunerea lichidatorului va trebui să identifice imobilul, prin situația de pe teren și prin datele din registrele de publicitate imobiliară, să arate sarcinile de care este grevat și să indice pasul de supraofertare și data până la care, în caz de aprobare a vânzării, sunt acceptate supraoferte. Lichidatorul va convoca adunarea generală a creditorilor, în termen de maximum 20 de zile de la data propunerii, notificând propunerea administratorului special, creditorilor cu garanții reale asupra bunului, titularilor unor drepturi de retenție de orice fel și comitetului creditorilor, supunând votului adunării generale a creditorilor propunerea de vânzare. Ulterior aprobării de către adunarea generală a creditorilor, vânzarea va putea fi făcută, sub sancțiunea nulității, numai după 30 de zile de la data ultimei publicări făcute de lichidator în ziar a anunțului privind condițiile de supraofertare.
Curtea a considerat că în speță nu pot fi primite apărările lichidatorului judiciar, în sensul că valorificarea activului - pășune în intravilan cu stație distribuție carburați, situat în loc. Bârzava, DN7, FN, jud. Arad, înscris în C.F. nr. 1608 Bârzava, nr. cad. 1866/b/2/2/2/1/2, în suprafață de 1.200 mp, terenul fiind în concesiune -, la prețul de 20.000 lei ar fi avut loc prin licitație publică și, dat fiind faptul că nu a fost vorba de prima licitație, vânzarea bunului către intimata SC F. SRL Căpruța s-a putut efectua în condițiile art. 509 și următ. din C.proc.civ..
Astfel, chiar dacă în procesul-verbal de adjudecare nr. 401/12.07.2010 practicianul a făcut mențiunea că respectivul act este întocmit ca urmare a „valorificării activului (imobil, str. Ialomiței, nr. 14-16) prin licitație publică deschisă, cu strigare, fără preselecție și fără supralicitație”, sunt justificate criticile creditoarei contestatoare, care susține că, în realitate, această „licitație” nu reprezintă altceva decât o deghizare a vânzării directe, reglementată de art. 118 din Legea nr. 85/2006, modificată. Deși sunt reale afirmațiile lichidatorului judiciar că în perioada 2008-2009 a organizat un număr de peste 20 de licitații fără ca la vreuna dintre ele să se fi înscris măcar un ofertant, relevant în acest sens este atât faptul că, după ce oferta primită din partea societății intimate pentru cumpărarea imobilului debitoarei la prețul de 20.000 lei nu a fost acceptată de către creditori (deși prin adresa nr. 38/20.01.2010 a fost convocată în acest sens adunarea generală a creditorilor pentru data de 4 februarie 2010), practicianul, urmare a comunicărilor transmise de Primăria Bârzava în cursul lunilor august 2009, respectiv aprilie 2010, cu privire la necesitatea igienizării stației de carburanți, sub sancțiunea aplicării unor amenzi contravenționale, a notificat, prin adresa nr. 259/20.04.2010, banca recurentă, care are calitatea de creditor ipotecar, cu privire la cele solicitate de autoritățile locale, aceasta răspunzându-i prin solicitarea organizării unei noi runde de patru licitații la prețul de pornire indicat, lichidatorul a organizat aceste noi licitații, tot fără succes, hotărând, la ultima dintre ele, să o declare drept adjudecatar, la prețul inițial oferit, chiar pe societatea intimată, a cărei ofertă a fost refuzată anterior de creditori, precum și împrejurarea că, ulterior desemnării adjudecatarului, practicianul a găsit de cuviință să respecte și condiția impusă de alin. (4) al art. 118 din legea-cadrul, întocmind în acest sens procesul-verbal din 27 august 2010. Nu în ultimul rând, este de reținut că adjudecatarul nu a depus, deși era o condiție obligatorie, așa cum rezultă fără echivoc și din anunțul publicat în ziar, nici garanția pentru înscriere la licitație, și care reprezenta 10% din valoarea de pornire (fără T.V.A.), în procesul-verbal de adjudecare fiind menționat în mod expres acest aspect.
Cu toate că este adevărat că înscrisul transmis de contestatoare nu a reprezentat o hotărâre a adunării creditorilor, ci doar un răspuns al băncii recurente la sesizarea lichidatorului judiciar, nu pot fi primite apărările acestuia cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 509 și următ. din C.proc.civ., chiar dacă practicianul a urmărit satisfacerea interesului creditorilor de valorificare a patrimoniului debitoarei și de îndestulare a celor care și-a declarat creanțele în cadrul procedurii de executare colectivă, și chiar dacă lichidatorul judiciar a publicat și un anunț de supraofertare, care a rămas, însă, fără efect, întrucât nicio persoană nu și-a manifestat această intenție.
Din economia Legii nr. 85/2006, modificată, rezultă că adunarea creditorilor este liberă să decidă dacă acceptă sau nu o anumită ofertă de cumpărare formulată de o persoană interesată, iar practicianul desemnat de judecătorul-sindic nu are altă variantă decât să se conformeze hotărârii adunării generale a creditorilor (cu excepția cazului în care solicită tribunalului de faliment să dispună înlocuirea sa), chiar dacă decizia respectivă poate fi una neeconomicoasă, poate chiar păguboasă, cum pare a fi cea din speță, în care după mai mult de 20 de licitații organizate, la care nici măcar nu s-a înscris vreo persoană, în cele din urmă lichidatorul judiciar a reușit să găsească o societatea interesată de achiziționarea singurului bun rămas în patrimoniul debitoarei, însă creditorii, în urma convocării lor, au hotărât să nu accepte respectiva propunere de preluare, deși este posibil ca terțul interesat, urmare a anulării vânzării, să nu mai dorească cumpărarea activului, cu atât mai mult cu cât concesiunea este valabilă doar până în anul 2017, dar această decizie a creditorilor nu poate fi cenzurată de instanță, fiind una de oportunitate, pentru simplul motiv că alin. (7) al art. 14 din legea-cadru prevede că hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic numai pentru motive de nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor.
în acest sens, sunt relevante și prevederile art. 117 din același act normativ, care statuează că lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport care va cuprinde evaluarea bunurilor și metoda de valorificare a acestora și în care se va preciza dacă vânzarea se va face în bloc sau individual ori o combinație a acestora, prin licitație publică sau negociere directă sau prin ambele metode. în cazul în care se propune vânzarea în bloc prin negociere directă, lichidatorul va putea propune, în baza ofertelor primite, începerea negocierii cu unul sau mai mulți cumpărători identificați, cu precizarea condițiilor de plată și a prețului minim de pornire a negocierii, care nu poate fi inferior prețului de evaluare. Lichidatorul va convoca adunarea generală a creditorilor în termen de maximum 20 de zile de la data ședinței comitetului creditorilor, înștiințându-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului și a procesului-verbal al ședinței comitetului creditorilor privind raportul.
Față de cele arătate, contestația creditoarei trebuia admisă de către judecătorul-sindic, impunându-se anularea atât a procesului-verbal de adjudecare nr. 401/12.07.2010 întocmit de E S.P.R.L. Arad, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC V. SRL Bârzava, cât și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu intimata SC F. SRL Căpruța, ca act subsecvent, dar nu pentru motivele invocate de recurentă, privitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 120 alin. (2) din Legea insolvenței, text care prevede că procesul-verbal de adjudecare semnat de practician constituie titlu de proprietate, iar când legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentică, contractele vor fi perfectate de notarul public pe baza procesului-verbal de licitație.
Aceasta, deși odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra activului (construcție) a fost transmis și dreptul de concesiune asupra terenului de 1.200 mp, individualizat în C.F. nr. 1608 Bârzava, iar art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, statuează că terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. în cazul în care prin acte juridice între vii se constituie (or, în speță, dreptul de concesiune se transmite și nu se constituie) un drept real asupra unui teren cu sau fără construcție, indiferent de destinația sau întinderea acestora, dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător, iar dreptul de concesiune este un drept real. însă, potrivit alin. (2) al art. 1 din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, contractul de concesiune de bunuri proprietate publică este acel contract încheiat în formă scrisă prin care o autoritate publică, denumită concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane, denumite concesionar, care acționează pe riscul și răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevențe, putându-se, deci, observa că legiuitorul nu impune forma autentică, ci doar pe cea scrisă. De asemenea, art. 41 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, arată că dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcției pentru a cărei realizare acesta a fost constituit, în aceleași condiții transmițându-se și autorizația de construire.
(Judecător Nasz Csaba Bela)
| ← Litigiu comercial. Suspendarea executării vremelnice a... | Societate comercială. Opoziţie la hotărârea asociaţilor de... → |
|---|
