Răspundere civilă contractuală. Jurisprudență Contracte economice; Dobânzi
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 138/R din data de 16.04.2014
Răspundere civilă contractuală. Denunțarea unilaterală a contractului de prestare servicii din culpa prestatorului nu exonerează achizitorul de plata prestației efectuate de prestator până la momentul denunțării, dacă o astfel de clauză de exonerare nu a fost prevăzută expres în contract.
În dosarul cu nr. 24451/233/2011, reclamantul PFA B.D. a solicitat obligarea pârâtei Asociația S. Galați la plata sumei de 3.038 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și dobânda legală calculată de la data de 22.09.2011 până la achitare.
Judecătoria Galați a dispus, prin sentința nr. 6460/19.06.2013, admiterea în parte a cererii și obligarea pârâtei la plata, către reclamant, a sumei de 1.500 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii și dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii, respectiv 20.12.2011, până la achitare.
Recursurile declarate de reclamant și pârât sunt nefondate.
Potrivit unei clauze din contractul părților, plata prestației reclamantului, la momentul denunțării contractului de către pârâtă, se va face "corespunzător pentru partea din contract îndeplinită";, astfel încât reclamantul nu poate pretinde în întregime plata serviciului său și pentru partea neexecutată, plata urmând a se face proporțional cu partea executată din lucrarea supravegheată de reclamant, lucrare care la momentul denunțării contractului de prestări servicii era realizată doar în proporție de 80%.
Nici pârâta nu poate fi exonerată de plata contravalorii prestației deja efectuate de reclamant, invocând denunțarea unilaterală a contractul din culpa reclamantului, întrucât o astfel de clauză de exonerare nu a fost prevăzută în contractul părților, sancțiunea culpei reclamantului fiind rezilierea unilaterală a contractului de către pârâtă. Culpa reclamantului în rezilierea contractului poate deschide calea pârâtei la o acțiune în daune interese, sens în care aceasta putea formula o cerere reconvențională, pe care însă nu a formulat-o, instanța de fond fiind învestită numai cu analizarea obligației de plată a pârâtei către reclamant pentru activitatea depusă.
Dobânda s-a acordat corect de către instanța de fond de la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu de la data notificării pârâtei, deoarece reclamantul nu a depus la dosar dovada comunicării notificării către pârâtă, astfel încât data certă cu privire la momentul punerii în întârziere este data introducerii acțiunii.
| ← Procedura falimentului - raport trimestrial. Jurisprudență... | CONTESTATIE TABEL PRELIMINAR DE CREANTE . Jurisprudență Faliment → |
|---|
