Renunţare la judecată Caracterizare
| Comentarii |
|
C.A. Braşov, decizia nr. 232 din 17 aprilie 1996
Contestaţia privind: nelegalitatea măsurii, luată prin decizia de desfacere a contractului de muncă (emisă în temeiul art. 130 lit. a din Codul muncii, ca urmare a reducerii personalului) reîncadrarea în muncă şi obligarea unităţii la plata despăgubirilor nu a mai fost examinată de prima instanţă, deoarece unitatea a revenit asupra măsurii, a revocat decizia de desfacere a contractului de muncă şi, prin consecinţă, prima instanţă a luat act de revocarea pretenţiilor privind reîncadrarea în muncă şi plata despăgubirilor referitoare la perioada în care nu şi-a desfăşurat activitatea, datorită măsurii nelegale luate de unitate. S-a luat act de renunţarea contestatoarei cu privire la aceste cereri principale, dispunându-se continuarea judecăţii asupra cererii de acordare a unor daune morale, motivată de contestatoare în sensul că, prin măsura luată, a fost discreditată, în faţa salariaţilor, ceea ce i-a creat o stare de disconfort psihic şi, acordându-i-se, pentru aceasta suma de 500.000 lei, daune morale.
În recurs, s-a stabilit că la data dezbaterii în fond a cauzei, contestatoarea a precizat că, referitor la cererea privind daunele morale “nu insistă în soluţionarea cauzei şi lasă la aprecierea instanţei hotărârea ce se va pronunţa”. Instanţa de recurs a stabilit că o asemenea exprimare a poziţiei contestatoarei echivalează cu o renunţare la judecarea contestaţiei în integralitatea ei, deci, şi la cererea de obligare a intimatei la daune morale, urmând a se modifica soluţia, în sensul de a se lua act de renunţarea la judecată, conform dispoziţiilor art. 246 Cod procedură civilă.
| ← Obligare plata chiriei Pretentii Litigiu civil | Contract de întreţinere Consecinţele neexecutării... → |
|---|
