Revizuire. înscris doveditor, în sensul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
| Comentarii |
|
înscrisul anexat la cererea de revizuire nu constituie act nou, în sensul art. 322 pct. 5 Cod proc. civilă, acesta fiind avut în vedere de instanţa de recurs.
(Secţia comercială, decizia nr. 342/11.07.1990)
Prin decizia civilă nr. 202 din 2.04.1990, a fost admis recursul declarat de I.C.R.A.B. împotriva sentinţei civilă nr. 5.357 din 17.11.1989, modificându-se soluţia pronunţată de instanţa de fond, în sensul încetării litigiului pentru suma de 7.452 lei penalităţi, dispunându-se restituirea taxelor de timbru achitate la fond şi în recurs.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei - privind obligarea pârâtei recurente la restituirea sumei de 13.800 lei şi la plata sumei de 207 lei cheltuieli de judecată - au fost menţinute.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a examinat actele dosarului în raport de criticile formulate şi a reţinut că refuzul pârâtei de a restitui suma de 13.800 lei este nejustificat, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Cu privire la suma de 2.622 lei, a cărei plată a fost recunoscută de creditoare, instanţa de recurs a reţinut că priveşte o altă plată, care nu face obiectul litigiului, ci constituie o eroare comisă de beneficiară care, pe baza actelor de recepţie, trebuia să plătească 146.682 lei, la care se adaugă 11.778 lei preţ ambalaj lipsă ori degradate, refuzate la plată, ambele sume totcîlizând 157.860 lei.
Prin aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Decretul-lege nr. 50/1990, s-a dispus încetarea litigiului în ce priveşte penalităţi de întârziere în plată, cu restituirea corespunzătoare a taxelor de timbru achitate la fond şi în recurs.
Prin cererea înregistrată la data de 11.07.1990, pârâta I.C.R.A.B. a solicitat revizuirea deciziei nr. 202 din 2.04.1990, prin care a fost modificată sentinţa numai cu privire la penalităţi, în sensul încetării litigiului, cu menţinerea celorlalte dispoziţii referitoare la plata sumei de 13.800 lei, deşi cu dispoziţia de plată 2.225 din 24.11.1988 a dovedit că din această sumă s-au achitat 2.622 lei.
La cererea de revizuire a fost anexată dispoziţia de plată nr. 5.410 din 17.10.1989, pentru a dovedi plata efectuată, revizuenta solicitând instanţei ca, din suma de 13.800 lei, să deducă suma achitată, fiind edificatoare, potrivit susţinerilor sale, motivarea de la rubrica obiectul plăţii, în sensul că suma de 2.622 lei, reprezintă diferenţa achitată în plus la dispoziţia de plată nr. 2.225 din 24.11.1988.
Cererea de revizuire urmează să fie respinsă, întrucât a fost introdusă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 324 Cod proc. civilă şi art 322 pct. 5 din acelaşi cod.
înscrisul anexat în revizuire nu constituie act nou, în sensul dispoziţiilor legale citate, acesta fiind avut în vedere de instanţa de recurs, care a stabilit, pe baza tuturor probelor aflate la dosar, că nu priveşte obiectul litigiului decât tangenţial, problema fiind soluţionată prin însăşi plata sumei de 2.622 lei, care a fost achitată eronat şi apoi restituită, astfel cum confirmă şi intimată.
Revizuenta însăşi precizează că la factura nr. 22764 din 11.09.1988 s-a achitat suma de 160.482 lei, în loc de 157.860 lei şi, ca atare, diferenţa de 2.622 lei, achitată peste valoarea facturii, a fost restituită cu dispoziţia de plată nr. 5.410 din 7.10.1989.
Notă: în legătură cu Decretul-lege nr. 50/1990, a se vedea nota de la speţa
nr. 137.
| ← Revizuire. înscris doveditor, în sensul art. 322 pct. 5 Cod... | Revizuire. înscris doveditor, în sensul art. 322 pct. 5 Cod... → |
|---|
