Suspendarea de drept a acţiunilor judiciare în cazul debitorului intrat în procedura insolvenţei
| Comentarii |
|
Art.36 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenţei
Acţiunile judiciare precum şi măsurile de executare silită împotriva debitorului aflat în procedura insolvenţei se suspendă de drept.
Măsura suspendării are ca scop evitarea acţiunilor individuale ale creditorilor pentru asigurarea caracterului colectiv şi egalitara procedurii insolvenţei.
Pentru a opera de plin drept suspendarea se impune ca, acţiunea judiciară să aibă ca obiect un drept de creanţă sau un bun al debitorului.
Acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii unui act cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară nu se înscrie în sfera acelora pentru care operează suspendarea de drept potrivit art.36 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenţei.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia civilă nr.861/17.04.2014)
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 iunie 2013, reclamanta SC I.– M. SRL a chemat în judecată pe pârâţiiBiroul Notarilor Publici Asociaţi D. şi Ş.D. şi SC E.P. SRL pentru a se constata nulitatea absolută a încheierii de certificare autentificată sub nr. 615/12.02.2013 de prima pârâtă şi să se dispună repunerea reclamantei în situaţia anterioară emiterii acestui act, respectiv radierea din CF nr 301851 a localităţii Lipova, nr.cad. 301851, CF nr. 301857 a localităţii Lipova, nr.cad. 301857, CF nr. 301865 a localităţii Lipova, nr.cad. 1574 şi nr. top 76;443; CF nr. 300886 a localităţii Lipova, nr.cad. 1583 şi nr. top 31; 164/1 a pârâtei 2 şi reînscrierea corelativă a reclamantei în calitate de proprietar asupra aceloraşi parcele, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În şedinţa publică din 10.10.2013 pârâtaSC E.P. SRL prin reprezentant a solicitat suspendarea de drept a prezentei cauze invocându-se disp.art. 36 din Legea 85/2006 cu motivarea că aceasta se află în insolvenţă, iar reclamanta prin avocat a solicitat disjungerea capătului 1 de cerere care vizează constatarea nulităţii absolute a încheierii de certificare autentificată sub nr. 616/12.02.2013, arătând că se impune suspendarea de drept a cererii privind repunerea reclamantei şi a pârâtei SC Euro petrol SRL în situaţia anterioară în temeiul de drept invocat de către pârâta societate comercială.
Tribunalul Argeş, Secţia civilă, prin încheierea din data de 15 octombrie 2013 a respins cererea de disjungere formulată de reclamantă şi a admis cererea de suspendare dispunând, în temeiul art.36 aoin.1 din Legea nr.85/2006 suspendarea de drept a cauzei, cu următoarea motivare:
Între cele două capete de acţiune există o strânsă legătură fiind întemeiată pe aceleaşi cauze, iar de modul de soluţionare al primului capăt de cerere depinde repunerea reclamantei şi a pârâtei societate în situaţia anterioară, aceasta din urmă având caracter de cerere accesorie, motiv pentru care tribunalul a constatat că în cauză nu se impune disjungerea cererilor în temeiul art. 99 alin.1 C.pr.civ.
În ceea ce priveşte suspendarea de drept prev. de art. 36 din Legea 85/2006 tribunalul a reţinut că potrivit încheierii din şedinţa camerei de consiliu 17.07.2013 pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş în dosarul nr. 722/1259/2013 s-a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva pârâtei debitoare SC Euro Petrol SRL fiind numit administrator judiciar SCP A.I. SPRL .
Potrivit textului de lege menţionat de norma din legea specială, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, din interpretarea acestui text de lege rezultând că acest moment al deschiderii procedurii trebuie să se situeze după momentul introducerii acţiunii, iar în prezenta cauză după înregistrarea cererii la 20.06.2013 s-a dispus la 17.07.2013 deschiderea procedurii generale de insolvenţă potrivit art. 32 alin.1 din Legea 85/2006.
Textul se referă la toate acţiunile şi măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor contra debitorului iniţiate în mod individual de creditorii pârâtului; raţiunea acestei norme este aceea de a servi drept mijloc de asigurare a caracterului colectiv şi concursual al procedurii insolvenţei în perioada derulării procedurii (scopul procedurii afirmat ca atare prin disp.art. 2 din Legea nr.85/2006) şi cumularea tuturor litigiilor îndreptate împotriva patrimoniului debitorului în componenţa exclusivă a judecătorului sindic, astfel încât, în acest interval, dreptul fiecărui creditor de a recurge la forma de coerciţie a statului prin declanşarea mecanismului judiciar pentru a obţine individual şi separat realizarea creanţei sale este suspendat; totodată, prin edictarea acestei norme s-a urmărit şi păstrarea averii debitorului în starea existentă la momentul deschiderii procedurii; efectele generale de incidenţa acestui text sunt similare cu cele antrenate de aplicarea regulii instituite de art. 19 C.pr.pen. putându-se spune că nu numai penalul ţine în loc civilul, ci şi insolvenţa (civilul specializat ţine în loc civilul) procedura derulată pe calea dreptului comun pentru realizarea creanţei în mod individual de un creditor al pârâtului aflat în insolvenţă).
Dat fiind caracterul imperativ, de ordine publică al normei, suspendarea în temeiul art. 36 din Legea 85/2006 intervine atât în cazul acţiunilor judiciare şi extrajudiciare, cât şi a măsurilor de executare silită începute înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, dar şi a celor declanşate după acest moment, existenţa procedurii fiind un impediment legal pentru derularea individuală a unei proceduri judiciare de oricare dintre creditorii debitorului insolvent; de asemenea, sunt suspendate sau oprite şi măsurile de indisponibilizare, fie cele asiguratorii (sechestru asigurator şi poprirea asiguratorie, mai puţin sechestrul judiciar, dată fiind incompatibilitatea măsurii cu acţiunile reale), fie cele executorii .
În cazul în care este incident ar.36 din legea specială, instanţa (sau executorul judecătoresc, după caz) nu are un drept de apreciere cu privire la măsura suspendării, aceasta fiind o suspendare ce intervine opelegis, ci este suficient de a se constata îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru incidenţa măsurii (obiectul litigiului şi calitatea de pârât ori de subiect pasiv în procedura executării silite a debitorului contra căruia s-a declanşat procedura insolvenţei).
Constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art.536 din Legea nr.85/2006 s-a admis cererea de suspendare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal reclamanta SC I. M. SRL, care o critică pentru nelegalitate, invocând motivele de casare prevăzute de art.488 alin.(1) punctele 6 şi 8 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea recursului s-a arătat,în esenţă, că în mod greşit s-a dispus suspendarea cauzei în baza art.36 din Legea nr.85/2006, deoarece primul petit al acţiunii vizează constatarea nulităţii absolute a încheierii de certificare autentificate de notarul public şi urmăreşte incapacitatea unui înscris ce a fost emis în condiţii nelegale, deci nu este vorba despre un demers care să tindă la realizarea creanţelor asupra debitorului insolvent, ca de altfel şi petitul doi al acţiunii introductive, care, de asemenea, nu tinde spre realizarea unei creanţe a debitorului insolvent, situaţie faţă de care se impunea respingerea cererii de suspendare invocată de pârâta SC E.P. SRL.
De asemenea, încheierea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază în raport cu cerinţele art.36, întrucât instanţa de fond s-a mărginit în a-şi fundamenta soluţia doar pe dovedirea calităţii de subiect supus procedurii câştigate de pârâta SC E.P. SRL urmare deschiderii acestei proceduri la solicitarea sa, fără a cântări dacă şi în ce împrejurări acţiunea ar tinde spre realizarea unor creanţe, asupra aceleiaşi debitoare sau a patrimoniului său.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii şi respingerea cererii de suspendare.
Deşi intimaţii au fost legal citaţi, instanţa îndeplinind şi procedura regularizării recursului, conform dispoziţiilor art.200-201 Cod procedură civilă, nu au înţeles să formuleze întâmpinare, astfel că nu şi-au formulat niciun fel de apărări cu privire la recursul declarat şi nici excepţii nu au invocat.
În şedinţa publică din data de 10 aprilie 2014, intimata SC E.P. SRL, prin avocat B. D. a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului S.D., motivat de faptul că împuternicirea avocaţială nu este semnată de reclamantă şi este întemeiată pe un proces-verbal încheiat în 11.07.2013, înainte de ivirea recursului.
Referitor la această excepţie, ce vizează o neregularitate cu privire la mandatul de reprezentare al recurentei-reclamante, Curtea constată că este inadmisibilă, în raport de prevederile art.208 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă.
Astfel, acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, aşa încât instanţa, după înregistrarea recursului a procedat la verificarea cererii şi regularizarea acesteia conform prevederilor art.200 şi următoarele din NCPC. Concret, a fost comunicată intimatei cererea de recurs şi i s-a pus acesteia în vedere obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, în termen de 30 de zile de la data comunicării, întâmpinare prin care să răspundă la motivele de recurs şi să formuleze toate excepţiile şi apărările de care înţelege să se folosească în cauză.
Intimata nu a dat curs solicitărilor instanţei, nedepunând la dosar întâmpinare.
Potrivit dispoziţiilor art.208 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă „Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel”.
În speţă, este aplicabilă prevederea legală sus enunţată, întrucât intimata nu a invocat excepţia pe cale legală, prin întâmpinare, iar aceasta nu este de ordine publică, fiind vorba despre o neregularitate cu privire la mandatul de reprezentare al recurentei-reclamante, situaţie faţă de care excepţia invocată este inadmisibilă şi va fi respinsă în consecinţă.
Prin sentinţa nr. 861/17.04.2014, Curtea de Apel Piteşti, Secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului recurentei invocată de intimata SC E.P. SRL Piteşti; a admis recursul declarat de reclamanta SC I.M. SRL, prin administrator judiciar Consultant Insolvenţă SPRL şi YNA Consulting SPRL, împotriva încheierii de suspendare din 15 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr.4815/109/2013, intimaţi fiind pârâţii B.N.P. D. şi Ş.D. şi SC E.P. SRL, prin administrator judiciar SCP Argeş Insolv SRL; a casat în parte încheierea în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de suspendare şi a trimis cauza instanţei de fond în vederea continuării judecăţii; a menţinut în rest încheierea recurată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin cererea cu care reclamanta a învestit instanţa de judecată, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B.N.P. Asociaţi D. şi Ş. D. şi SC E.P. SRL Piteşti s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a Încheierii de Certificare autentificată sub nr.616 din 12.02.2013 de către prima pârâtă, motivându-se că aceasta s-a încheiat prin fraudarea legii, iar ca urmare a constatării acestei nulităţi, s-a solicitat şi repunerea reclamantei şi a pârâtei SC Euro Petrol SRL în situaţia anterioară emiterii acestui act.
Prin încheierea de certificare s-a certificat că la data de 20.01.2011 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, având ca părţi pe SC E.P. SRL în calitate de vânzător şi SC I.-M. SRL în calitate de cumpărător, convenţie ce a fost consolidată prin contractul autentificat sub nr.86 din 27.01.2011.
În cuprinsul convenţiei a fost stipulată clauza de rezoluţiune a contractului, astfel cum este menţionată în această încheiere.
S-a certificat că, prin contractul nr.86/2011 s-a menţionat că părţile contractante au declarat că la baza contractului de vânzare-cumpărare sus menţionat se află contractul de vânzare-cumpărare nr.2/2011.
Prin urmare, prima pârâtă a constatat îndeplinită condiţia pactului comisoriu cu data de 03.08.2012, iar contractul de vânzare-cumpărare nr.86/2011, precum şi contractul nr.2/20111 rezoluţionate de plin drept (pact comisoriu de grad IV) cu consecinţa preluării de către SC E.P. SRL în deplină proprietate a tuturor bunurilor ce au făcut obiectul contractului, în starea în care acestea au fost predate.
Ca urmare a acestor fapte s-a reînscris dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în localitatea Lipova, judeţul Arad pe numele SC E.P. SRL în partea I-a a Cărţilor Funciare.
Prin motivele de recurs, reclamanta a arătat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.36 din Legea nr.85/2006, când a admis cererea de suspendare şi a dispus în temeiul acestei prevederi legale suspendarea de drept a cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art.36 din Legea nr.85/2006 de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Prin prevederile legale evocate se urmăreşte evitarea ca asupra averii debitorului să se exercite acţiuni individuale de urmărire sau executare a creanţelor creditorilor în scopul respectării caracterului colectiv şi egalitar al procedurii insolvenţei.
Rezultă că, pentru a se putea dispune suspendarea specială reglementată de art.36 din Legea nr.85/2006, acţiunile judiciare trebuie să aibă ca obiect realizarea creanţelor asupra debitorului sau a bunurilor sale.
Or, în speţă, reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a Încheierii de Certificare autentificată sub nr.616 din 12.02.2013 de prima pârâtă, aşa după cum s-a arătat anterior şi cu repunerea reclamantei şi a pârâtei SC E.P. SRL în situaţia anterioară emiterii acestui act, respectiv radierea din cărţile funciare menţionate în încheiere a pârâtei SC E.P. SRL şi reînscrierea corelativă a reclamantei în calitate de proprietar asupra aceloraşi parcele de teren.
În consecinţă, contrar celor reţinute de către prima instanţă, obiectul acţiunii nu s-a încadrat în situaţiile reglementate de text, aşa încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art.36 din Legea nr.85/2006.
Ca atare, în mod nelegal instanţa de fond a admis cererea de suspendare, motiv pentru care, în temeiul art.496 din Noul Cod de procedură civilă a fost admis recursul şi casată în parte încheierea, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de suspendare, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe de fond în vederea continuării judecăţii. A fost menţinută în rest încheierea atacată.
| ← Calitatea de parte a creditorului concursual în procedura... | Prerogativele administratorului judiciar. Obligaţia de a... → |
|---|
