Prerogativele administratorului judiciar. Obligaţia de a întocmi raportul amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă,
| Comentarii |
|
Menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă insolvența şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora.
Art. 59 rap. la art. 20 al. 1 lit. b din Legea 85/2006
Art. 131 alin.1 din legea nr.85/2006
Art. 138din legea nr.85/2006
Într-adevăr, potrivit art. 131 alin.1 din Legea nr.85/2006 „ în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat”.
Or, scopul procedurii este acela al efectuării unor demersuri necesare verificării situaţiei patrimoniale a debitoarei, în vederea identificării bunurilor, al recuperării creanţelor pe care debitoarea le are faţă de terţele persoane, iar dacă aceste demersuri rămân fără rezultat, această împrejurare capătă relevanţă sub aspectul identificării cauzelor insolvenţei şi al verificării cu privire la existenţa persoanelor culpabile pentru aceasta şi eventual, a unor acte frauduloase întocmite în dauna creditorilor.
Verificarea obligatorie impusă de textul de lege menţionat anterior, a informaţiilor cuprinse în actele contabile, constituie premisa indispensabilă a îndeplinirii altei obligaţii impuse de lege, la 20 al. 1 lit. b), şi anume întocmirea raportului amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile art. 138.
Este firesc să fie aşa, deoarece evidenţa contabilă este cea care reflectă activitatea societăţii şi starea patrimoniului ei anterior cererii de deschidere a procedurii, iar neidentificarea în fapt a elementelor de activ din această evidenţă constituie cel puţin un indiciu cu privire la fapte şi acte care pot cădea sub incidenţa prevederilor art. 138.
Pe lângă aceasta, verificarea evidenţei contabile asigură şi o altă finalitate, şi anume ducerea la îndeplinire a unei alte obligaţii prevăzute de lege în sarcina administratorului judiciar, aceea de a încasa creanţele, iar dacă este cazul, de a formula şi a susţine acţiuni în justiţie, inclusiv executarea silită a propriilor debitori ai societăţii supuse procedurii (art. 20 al. 1 lit. l din lege).
Din toate cele expuse mai sus cu privire la prerogativele administratorului judiciar, rezultă că atingerea scopului urmărit de lege, de acoperire a pasivului debitoarei aflate în insolvenţă (art. 2 din lege) are ca premisă verificarea de către acesta şi lămurirea informaţiilor din evidenţa contabilă, astfel că raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia insolvenţei trebuie să se întemeieze pe o astfel de analiză amănunţită a situaţiei economice a debitoarei, efectuată pe baza înregistrărilor contabile, a documentelor justificative care stau la baza acestora şi a altor demersuri efectuate de administratorul judiciar, cum ar fi relaţii de la organele care ţin evidenţa diferitelor categorii de bunuri (primării, serviciul de înmatriculări, oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară).
În lipsa acestora, întocmirea sa are caracter pur formal, neputându-se considera că satisface cerinţele legii (art. 59 rap. la art. 20 al. 1 lit. b din Legea 85/2006).
(Curtea de Apel Pitești, Decizia nr. 3368/R-COM 04 Septembrie 2014)
Prin cererea înregistrată la 11.10.2010, debitoarea SC C. T. SRL P., a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se dispună deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei faţă de aceasta, în temeiul art.27 din Legea nr.85/2006, pentru plata debitelor în cuantum total de 34.858 lei.
În motivarea cererii a arătat că intrarea acesteia în insolvenţă s-a datorat crizei economico-financiare generalizată, astfel că nu şi-a mai putut desfăşura obiectul de activitate pentru a obţine fondurile băneşti necesare plăţii datoriilor curente.
Ca atare, întrucât obligaţiile de plată în suma menţionată, reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, cu o vechime mai mare de 30 zile, consideră că sunt îndeplinite condiţiile actului normativ precitat.
În temeiul art.11 alin.1 lit. c) din Leghea nr.85/2006 a solicitat desemnarea în calitate de lichidator judiciar a practicianului în insolvenţă L. I. IPURL – N. B.
Tribunalul Specializat Argeş, prin încheierea din 12.10.2010, a admis cererea formulată de debitoare şi, în temeiul art.32 alin.1 teza a II a din Legea nr.85/2006, a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, ridicarea dreptului de administrare al acesteia, a numit administrator judiciar cu atribuţiile prevăzute de art.25 din lege şi un onorar de 300 lei fără TVA, a dispus notificarea hotărârii luate în vederea efectuării menţiunilor şi publicării în BPI, a fixat termene pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, verificarea acestora şi soluţionarea eventualelor contestaţii, pentru întocmirea tabelului definitiv al creanţelor, prima şedinţă a creditorilor şi termen în continuare la 04.01.2011.
Astfel, s-a constatat că debitoarea este prezumată ca fiind în încetare de plăţi, nu mai există posibilitatea acoperirii datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile, susţinându-se că sunt întrunite condiţiile art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006.
S-a mai arătat şi faptul că debitoarea nu a formulat contestaţie la cererea introductivă în termenul prevăzut de lege.
La data de 23.12.2010, s-a depus tabelul preliminar al creanţelor, afişat la uşa instanţei, iar la data de 21.06.2011, s-a depus tabelul definitiv al creanţelor, afişat la uşa instanţei, completat la data de 02.08.2011.
Prin încheierea din 03.01.2012, judecătorul sindic a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar cu practicianul în insolvenţă C. P. C., în temeiul art.22 alin.2 din legea insolvenţei.
La data de 07.10.2013, lichidatorul judiciar a depus raportul final şi a solicitat judecătorului sindic a face aplicarea art.131 din Legea nr.85/2006.
Ca atare, Tribunalul Specializat Argeş, prin sentinţa nr.1274/F/08.10.2013, a admis cererea lichidatorului şi în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei şi radierea acesteia din registrul comerţului, a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri şi responsabilităţi şi a dispus notificarea sentinţei pentru efectuarea menţiunii de radiere şi publicare în BPI, precum şi plata către lichidator a onorariului în sumă de 3.000 lei, fără TVA, din fondul de lichidare, în contul acestuia.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat instanţa de fond a reţinut că, prin încheierea din data de 12.10.2010, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, s-a deschis procedura simplificată de insolvenţă împotriva debitorului S.C. C. T. SRL şi a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar practicianul SCP L. I. IPURL.
În stabilirea masei pasive la data de 23.12.2010 s-a înregistrat la tribunal tabelul preliminar de creanţe, iar la data de 21.06.2011 s-a înregistrat tabelul definitiv de creanţe.
S-a mai reţinut că prin încheierea de şedinţă din data de 03.01.2012 judecătorul sindic, din oficiu, a dispus înlocuirea lichidatorului SCP L.I. IPURL cu lichidatorul judiciar C.P.C.
Totodată, s-a constatat că potrivit raportului cauzal în averea debitorului nu există bunuri mobile sau imobile şi nu au fost identificate persoane vinovate de ajungerea debitorului în stare de insolvenţă, iar lichidatorul a declarat că nu promovează o acţiune în antrenarea răspunderii patrimoniale.
Prin urmare, judecătorul sindic a apreciat întemeiată solicitarea lichidatorului judiciar de a se aplica art.131, în vederea evitării efectuării unor cheltuieli inutile în derularea procedurii de faţă, având în vedere că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele de bani necesare continuării procedurii.
Împotriva acestei sentinţe s-a formulat recurs, astfel calificat, în termen legal, de către creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, coroborat cu art.8 din Legea nr. 85/2006.
Astfel criticile vizează motive de nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că:
- în cauza de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.131 din Legea nr.85/2006, în temeiul căruia instanţa de fond a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei.
- în mod greşit, s-a dispus închiderea procedurii de către instanţa de fond, fără a se ţine seama de principiul maximizării valorii averii debitoarei, principiu de aplicare generală şi care vizează toate stadiile procedurale, fiind în acord cu dispoziţiile art.2 din lege, în sensul că scopul procedurii este plata debitelor; în acest sens s-a susţinut că pe rolul instanţei se află în curs de soluţionare acţiunea în antrenarea răspunderii personale a foştilor administratori;
- au fost încălcate drepturile şi interesele creditorilor, prin aceea că nu s-au recuperat integral creanţele, iar descărcarea lichidatorului de orice responsabilităţi face imposibilă soluţionarea acţiunii întemeiate pe art.138 din lege.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei,trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii.
Analizând sentinţa atacată, în raport de dispoziţiile art.8 din Legea nr.85/2006 şi art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În speţă, cererea formulată de debitoare a privit iniţial plata sumei de 208.898,18 lei stabilită prin tabelul definitiv, completat ulterior cu suma de 7.732,28 lei, reprezentând creanţe la bugetul consolidat al statului şi diverşi furnizori, susţinându-se că societatea se află în insolvenţă, prin urmare se opinează a fi îndeplinite condiţiile Legii nr.85/2006.
După desemnarea practicianului în insolvenţă, prin Încheierea din 12.10.2010, înlocuit la data de 03.01.2012, se constată că nici unul dintre aceştia nu a întocmit raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei, aşa cum dispune art.59 din Legea nr.85/2006, susţinând lichidatorul desemnat iniţial că nu s-au depus documentele prevăzute de art.28 din Legea nr. 85/2006.
Or textul precitat prevede că raportul întocmit de lichidator trebuie să cuprindă referiri cu privire la încercarea identificării persoanelor prin a căror activitate s-a generat starea de insolvenţă a debitoarei şi promovarea de acţiuni în răspundere patrimonială în temeiul art.138 Legea insolvenţei .
Se mai reţine că în cauză a fost întocmit tabelul definitiv de creanţe, înregistrat la Tribunalul Specializat Argeş la 21.06.2011, în care pasivul creditorilor este în cuantum de 208.898,18 lei, la care se adaugă suma de 7.732,28 lei din tabelul completator.
În realizarea atribuţiilor sale, lichidatorul judiciar a întocmit rapoarte lunare, precizând în raportul cu nr.5 din 07.10.2013, că nu a recuperat creanţele de la debitori, că nu a identificat elemente de natură să atragă promovarea de acţiuni în antrenare răspundere şi acţiuni în anulare transferuri patrimoniale frauduloase, precum şi că nu cunoaşte date despre eventualele bunuri din averea debitoarei.
În contextul dat, Curtea a reţinut că este întemeiată critica recurentei cu privire la faptul că, din actele dosarului şi din măsurile întreprinse de administratorul judiciar, nu rezultă îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 131 din Legea 85/2006, pentru a se dispune închiderea procedurii.
Într-adevăr, potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.85/2006 „ în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat”.
Or, scopul procedurii este acela al efectuării unor demersuri necesare verificării situaţiei patrimoniale a debitoarei, în vederea identificării bunurilor, al recuperării creanţelor pe care debitoarea le are faţă de terţele persoane, iar dacă aceste demersuri rămân fără rezultat, această împrejurare capătă relevanţă sub aspectul identificării cauzelor insolvenţei şi al verificării cu privire la existenţa persoanelor culpabile pentru aceasta şi eventual, a unor acte frauduloase întocmite în dauna creditorilor.
Verificarea obligatorie impusă de textul de lege menţionat anterior, a informaţiilor cuprinse în actele contabile, constituie premisa indispensabilă a îndeplinirii altei obligaţii impuse de lege, la 20 al. 1 lit. b), şi anume întocmirea raportului amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile art. 138.
Este firesc să fie aşa, deoarece evidenţa contabilă este cea care reflectă activitatea societăţii şi starea patrimoniului ei anterior cererii de deschidere a procedurii, iar neidentificarea în fapt a elementelor de activ din această evidenţă constituie cel puţin un indiciu cu privire la fapte şi acte care pot cădea sub incidenţa prevederilor art. 138.
Pe lângă aceasta, verificarea evidenţei contabile asigură şi o altă finalitate, şi anume ducerea la îndeplinire a unei alte obligaţii prevăzute de lege în sarcina administratorului judiciar, aceea de a încasa creanţele, iar dacă este cazul, de a formula şi a susţine acţiuni în justiţie, inclusiv executarea silită a propriilor debitori ai societăţii supuse procedurii (art. 20 al. 1 lit. l din lege).
Din toate cele expuse mai sus cu privire la prerogativele administratorului judiciar, rezultă că atingerea scopului urmărit de lege, de acoperire a pasivului debitoarei aflate în insolvenţă (art. 2 din lege) are ca premisă verificarea de către acesta şi lămurirea informaţiilor din evidenţa contabilă, astfel că raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia insolvenţei trebuie să se întemeieze pe o astfel de analiză amănunţită a situaţiei economice a debitoarei, efectuată pe bazaînregistrărilor contabile, a documentelor justificative care stau la baza acestora şi a altor demersuri efectuate de administratorul judiciar, cum ar fi relaţii de la organele care ţin evidenţa diferitelor categorii de bunuri (primării, serviciul de înmatriculări, oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară).
În lipsa acestora, întocmirea sa are caracter pur formal, neputându-se considera că satisface cerinţele legii (art. 59 rap. la art. 20 al. 1 lit. b din Legea 85/2006).
De altfel, în cauză se constată, aşa cum s-a precizat anterior, că raportul art.59 alin.1 din lege, nu a fost întocmit, neexistând la dosar dovezi în sensul subliniat.
Lichidatorul judiciar susţine însă că nu sunt bunuri în patrimoniul debitoarei, dar fără a arăta care au fost demersurile întreprinse pentru lămurirea menţiunilor din bilanţul prescurtat întocmit la data de 31.12.2009, respectiv destinaţia sumelor respective, unde se specifică faptul că societatea deţine active circulante - stocuri - în cuantum de 129.434 lei, creanţe în cuantum de 69.297 lei, precum şi active circulante în cuantum de 204.146 lei.
Or, potrivit atribuţiilor exprese date prin art.25 din Legea nr.85/2006, acesta trebuia să depună toate diligenţele transformării bunurilor din patrimoniul debitoarei în lichidităţi pentru plata cel puţin parţială a creanţelor sau a celor de procedură.
În speţa de faţă se constată, aşadar, contradicţie între înscrisurile şi afirmaţiile lichidatorului judiciar, care a apreciat, dar fără temei legal şi fără existenţa hotărârii adunării creditorilor, că se impune închiderea procedurii în lipsa documentelor care să justifice luarea acestei măsuri, ţinând cont de faptul că nu s-a dovedit valorificarea tuturor bunurilor din averea debitoarei şi distribuirea către creditori a sumelor obţinute. Se constată, aşadar că aceste contradicţii nu au fost supuse verificării de către judecătorul sindic.
În plus, s-a dispus închiderea procedurii la un termen ce nu respectă prevederea art.129 din Legea insolvenţei, care să dea posibilitatea creditoarei să-şi exprime punctul de vedere cu privire la propunerea de închidere a procedurii şi nici nu s-a dovedit că aceasta a refuzat să avanseze sume de bani necesare continuării procedurii.
Faţă de considerentele expuse, Curtea de Apel Piteşti, în temeiul art.312 alin.1 şi 3 Cod procedură civilă coroborat cu dispoziţiile Legii nr.85/2006, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond în vederea continuării procedurii.
| ← Suspendarea de drept a acţiunilor judiciare în cazul... | Stabilirea sau restabilirea de judecător a calificării... → |
|---|
