Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 668/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 668/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-08-2014 în dosarul nr. 2556/337/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.668/A/2014
Ședința publică din 12 august 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B., judecător
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat de PROCUROR: V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul S. C. V. împotriva sentinței penale nr.161 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art.233, art.234 al.1 lit.d și f C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. C. V., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.C. I. L. din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul S. C. V., arată că își menține apelul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul S. C. V., solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, având în vedere că judecata a avut loc în condițiile art.374 al.4 C.pr.pen., inculpatul a dat dovadă de sinceritate și regret, este la prima confruntare cu legea penală și prezintă tulburare de personalitate de tip social care ar putea fi controlată prin ședințe de psihoterapie.
În subsidiar, pentru aceleași motive, solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, considerând că pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare este exagerată
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală din perspectiva motivării și a reținerii dispozițiilor legale privind individualizarea pedepsei.
In opinia sa, cuantumul pedepsei prezintă gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, realizată prin activitatea infracțională în forma unor vădite circumstanțe de natură agravantă atât legale cât și concrete, respectiv o tâlhărie comisă prin escaladare, efracție, amenințarea părților vătămate și lovire, la care se adaugă împrejurarea că părțile vătămate sunt părinții inculpatului, generând vătămări substanțiale.
Consideră că în motivele de apel formulate în scris de către inculpat sunt cinice pentru că acesta precizează că solicită reducerea pedepsei, cu o modalitate de executare neprivativă de libertate pentru a fi mai repede alături de părinții săi.
Prin urmare, față de circumstanțele cauzei și motivele care guvernează solicitarea inculpatului care nu sunt de natură a constitui un argument substanțial pentru admiterea apelului, solicită a se dispune în cosnecință.
Inculpatul S. C. V. având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Z. prin sentința penală nr. 161 din 18 iunie 2014, în baza art.233 Cod penal, art.234 alin.1 lit.d) și f) Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul S. C. V., născut la data de 14.04.1978, în Z., jud. S., CNP_, fiul lui V. și M., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., ..15, ., ., jud. S., în prezent deținut în P. Oradea, cetățean român, studii 5 clase, divorțat, stagiul militar îndeplinit, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu privare de libertate, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art.67 alin.2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.65 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.
În baza art.404 alin.4 lit.a) Cod procedură penală, raportat la art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 22.04.2014 la zi.
În baza art.404 alin.4 lit.b) Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
În baza art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
S-a luat act că persoanele vătămate S. V. și S. M., ambele domiciliate în municipiul Z., ., nr.15, ., ., jud.S. nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul cauzat fiind parțial recuperat.
În baza art.112 alin.1 lit.e) Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 132 lei, dobândită în urma săvârșirii infracțiunii.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art.272 alin.2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, av.C. R., în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul S. și va rămâne în sarcina statului.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală și al cercetării judecătorești, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:
Inculpatul S. C.-V. și părinții săi, persoanele vătămate S. V. și S. M., nu locuiesc împreună și întrucât între inculpat și persoanele vătămate au existat mai multe conflicte, în luna noiembrie 2013 inculpatul comițând o infracțiune de tâlhărie asupra tatălui său, persoanele vătămate nu l-au mai primit pe inculpat în locuința lor, din luna noiembrie 2013.
La data de 21.04.2014, în jurul orei 21:50, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul S. C. V. s-a deplasat la locuința părinților săi din municipiul Z. și folosindu-se de o scară pe care a găsit-o la un . până la etajul întâi, la balconul părinților săi, a spart geamul balconului și a pătruns în locuință.
În momentul în care inculpatul a pătruns prin escaladare și efracție în apartamentul părinților săi, mama sa, S. M., vorbea la telefon cu martora P. M., șefa ei și văzând-o pe mama sa vorbind la telefonul mobil, inculpatul a crezut că aceasta a sunat la poliție, motiv pentru care inculpatul i-a smuls telefonul din mână persoanei vătămate S. M. spunându-i că o omoară.
După ce a smuls telefonul marca Samsung GTC 3530, din mâna mamei sale, inculpatul i-a smuls acesteia lanțul din aur pe care-1 purta la gât și a încercat să-i smulgă cerceii din urechi și să-i sustragă inelele de pe degete, dar nu a reușit. În tot acest timp, inculpatul a prins-o pe persoana vătămată S. M. cu mâna de gât și a amenințat-o că o omoară și pe ea și pe soțul ei.
Inculpatul a sustras telefonul tatălui său, persoana vătămată S. V., marca Alcatel Onetouch de pe o măsuță apoi a luat geanta mamei sale și din aceasta a sustras suma de 205 lei și două carduri bancare Raiffeisen Bank.
Persoanele vătămate S. V. și S. M. au încercat să-l împiedice pe inculpat să le sustragă bunurile, însă inculpatul a împins-o pe mama sa pe pat, împrejurare în care aceasta s-a lovit la cap, mâna stângă și gamba stângă, iar pe tatăl său, S. V., care era imobilizat la pat, inculpatul l-a lovit în cap cu un flacon plin cu vin, împrejurare în care persoana vătămată S. V. a leșinat.
Persoana vătămată S. M. a strigat după ajutor, dar nu a intervenit nimeni, iar inculpatul, după ce a lovit și a amenințat persoanele vătămate, a părăsit pe ușă locuința, având asupra sa bunurile sustrase, respectiv două telefoane mobile, un lănțișor din aur, două carduri Raiffeisen Bank și suma de 205 lei (f.58-64).
După plecarea inculpatului, persoana vătămată S. V. a sesizat telefonic organele de poliție despre cele întâmplate, de pe telefonul familiei O., cu care persoanele vătămate sunt vecine, iar familia O. a stat cu persoanele vătămate până în jurul orelor 02, întrucât persoanelor vătămate le-a fost frică că o să se întoarcă inculpatul și o să le omoare.
În urma altercației, persoana vătămată S. M. a fost foarte speriată și afectată și a fost necesară intervenția ambulanței pentru stabilizarea ei.
Inculpatul S. C.-V. a fost depistat de către organele de poliție la restaurantul Royal din municipiul Z., în aceeași noapte, în jurul orei 23, unde a făcut scandal, fiind sub influența băuturilor alcoolice.
Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului au fost găsite cele două telefoane mobile sustrase, lănțișorul din aur, cele două carduri Raiffeisen Bank și suma de 73 lei, bunuri care au fost ridicate de la inculpat și au fost predate persoanelor vătămate (f.56, 60, 61). Diferența de 132 lei, inculpatul a cheltuit-o pe băuturi alcoolice și pe lăutari.
Persoanele vătămate S. V. și S. M. au fost examinate de către medicul-legist. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.445/II/a/13 din data de 22.04.2014 al Serviciului Județean de Medicină Legală S., numita S. M. prezintă o leziune traumatică care s-a putut produce prin lovire de corpuri dure în cadrul unei heteropropulsii, în condițiile stabilite de anchetă, leziuni care pot data din 21.04.2014 (f.67). Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.452/II/a/14 din data de 22.04.2014 al Serviciului Județean de Medicină Legală S., numitul S. V. prezintă leziuni traumatice care s-a putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure în cadrul unei heteropropulsii, în condițiile stabilite de anchetă, leziuni care pot data din 21.04.2014 (f.71).
Întrucât, având în vedere comportamentul inculpatului și gravitatea faptei săvârșite asupra propriilor părinți, au existat dubii cu privire la discernământul inculpatului, în baza consimțământului inculpatului dat în prezența apărătorului desemnat din oficiu, în cauză a fost dispusă și efectuată o expertiză medico legală psihiatrică. Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.503/IV/b/13 din data de 29.04.2014 întocmit de către Serviciului Județean de Medicină Legală S., numitul S. C.-V. prezintă tulburare de personalitate de tip dissocial, fără tulburări psihice majore la momentul examinării, utilizare nocivă de alcool, acesta avânddiscernământul general și faptic păstrat (f.71, 72).
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, expunând pe larg modul de comitere a acesteia.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, care se coroborează între ele. Pătrunderea fără drept în locuința persoanelor vătămate rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 21.04.2014, fotografiile judiciare efectuate cu această ocazie, dar și din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului și din declarațiile persoanelor vătămate. De asemenea faptul că inculpatul a exercitat violențe asupra persoanelor vătămate în scopul sustragerii de bunuri rezultă din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului care se coroborează cu declarațiile persoanelor vătămate, dar și cu rapoartele de constatare medico legală nr.445/II/a/13 și nr.452/II/a/14 din data de 22.04.2014 întocmite de către Serviciul Județean de Medicină Legală S..
În drept, fapta inculpatului S. C. V. care, în noaptea de 21/22.04.2014, în jurul orei 21:50, cu ajutorul unei scări, prin escaladare și efracție a pătruns fără drept în apartamentul părinților săi din Z., unde prin folosirea violenței și a amenințărilor a sustras două telefoane mobile, două carduri bancare, un lănțișor din aur și suma de 205 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art.233, art.234 alin.1 lit.d) și f) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tâlhărie s-a realizat, pe de o parte, prin săvârșirea infracțiunii de furt în formă consumată, prin deposedarea persoanelor vătămate de bunuri și de suma de bani, iar pe de altă parte, prin acțiunea anterioară de exercitare de violențe asupra persoanelor vătămate. Urmarea imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanelor vătămate și atingerea adusă integrității fizice a acestora, ca urmare a agresiunilor, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatele produse este dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate, instanța reține că inculpatul au acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, acesta prevăzând și urmărind ca, uzând de violențe, să dobândească în mod injust suma de bani și bunurile sustrase.
Aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanțelor agravante prevăzute de art.234 alin.1 lit.d) și f), având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții (în jurul orei 21:50) și prin violare de domiciliu.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta nu a mai fost anterior condamnat, nefiind însă la prima confruntare cu legea penală, fiind sancționat administrativ cu doar 2 săptămâni înainte de comiterea faptei pentru care este cercetat în prezentul dosar și de asemenea, i-a mai fost aplicată o sancțiune cu caracter administrativ pentru o faptă de furt calificat.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.386 alin.1 Cod procedură penală, întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța va dispune condamnarea inculpatului S. C. V..
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța va avea în vedere dispozițiile art.74 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.74 alin.1 Cod penal, pentru evaluarea gravității infracțiunii săvârșite și a periculozității infractorului, instanța va avea în vedere împrejurările și modul de săvârșire a faptei, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, având în vedere modul de comitere a faptei, vârsta persoanelor vătămate, atingerea adusă vieții private și integrității corporale a celor două persoane vătămate, faptul că fapta a fost comisă asupra propriilor părinți printr-un comportament total lipsit de scrupule, că nu este pentru prima dată când inculpatul exercită acte de violență asupra tatălui său în scopul sustragerii de bani și bunuri.
Referitor la circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, instanța reține că acesta este absolvent de studii primare, având așadar un grad redus de pregătire, în prezent neavând ocupație sau loc de muncă.
În ceea ce privește antecedentele penale ale inculpatului, instanța reține că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind sancționat administrativ anterior pentru furt calificat și tâlhărie comisă asupra tatălui său.
Față de împrejurarea că inculpatul a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii recunoașterii vinovăției, limitele de pedeapsă se vor reduce cu o treime, conform art.396 alin.10 Cod procedură penală, astfel că acestea se situează între 2 ani închisoare și 6 ani și 8 luni închisoare.
Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii instanța apreciază că, raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre mediu, astfel că se apreciază că aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa complementară ce se va aplica pe lângă pedeapsa cu închisoarea, aplicarea acesteia fiind obligatorie potrivit normei de incriminare, instanța precizează că va avea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și Pârcalab c.României și Mazare c.României), care arată că interzicerea exercițiului unor drepturi nu se poate realiza automat, prin efectul legii, ci potrivit aprecierii realizate în concret de către instanța de judecată.
Atât circumstanțele personale ale inculpatului, cât și natura faptelor săvârșite, care reflectă o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Prin urmare, în baza art.67 alin.1 Cod penal, va fi interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a) și b) Cod penal pe o durată de 2 ani și care se va executa după executarea pedepsei închisorii.
În raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța apreciază că nu se impune interzicerea exercițiului dreptului de a alege, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de a conduce anumite categorii de vehicule, de a părăsi teritoriul României, de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de a se afla în anumite localități, de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale, ori la alte adunări publice, de a comunica cu anumite persoane ori de a se apropia de acestea și de a se apropia de sediul părții vătămate, întrucât o atare pedeapsă complementară nu ar respecta principiul proporționalității, motiv pentru care nu va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.d), g), h), i), j) k), l), m), n) și o) Cod penal.
Având în vedere faptul că împrejurările comiterii infracțiunilor sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea drepturilor de către străini, și exercitarea autorității părintești sau a funcției de tutore ori curator, instanța apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.c), e) și f) Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului și de gravitatea faptei comise, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, cu atât mai mult cu cât nici cuantumul pedepsei nu poate justifica o altă modalitate de executare, iar sancțiunile administrative anterioare aplicate inculpatului nu și-au atins scopurile, acesta săvârșind noi fapte, mult mai grave.
Față de inculpat a fost luată măsura reținerii la data de 22.04.2014, pe o durată de 24 de ore și apoi măsura arestării preventive la aceeași dată, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.9/UP/22.04.2014 de Judecătoria Z., măsura fiind verificată sub aspectul legalității și temeiniciei la primirea dosarului de către judecătorul de cameră preliminară în baza art.207 alin.4 Cod procedură penală, prin Încheierea din 14.05.2014, și apoi după dispunerea începerii judecății, de către instanță, în baza art.208 alin.2 Cod procedură penală, prin Încheierea din 04.06.2014, când această măsură a fost menținută, împrejurare față de care, în baza art.72 alin.1 Cod penal, va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului această durată a reținerii și arestului preventiv, respectiv de la 22.04.2014 la zi.
Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de liberare, prin prisma aspectelor reținute în cuprinsul motivării, dar și raportat la pedeapsa aplicată și la modalitatea de executare dispusă, instanța, în baza art.404 alin.1 lit.b) Cod procedură penală, va menține arestarea preventivă a inculpatului.
Având în vedere prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, care arată că prin hotărârea de condamnare, instanța de judecată este obligată să dispună prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă, ținând cont de împrejurarea că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul este menționată în anexa amintită, instanța urmează să dispună prelevarea probelor biologice de la inculpat.
Totodată, în baza art.5 alin.5 din același act normativ, se va aduce la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice a profilului genetic.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că persoanele vătămate S. V. și S. M. nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul cauzat fiind parțial recuperat, astfel încât va lua act de această poziție a persoanelor vătămate, însă, față de nerecuperarea unei părți a prejudiciului și de împrejurarea că inculpatul a beneficiat de o sumă de 132 lei prin săvârșirea infracțiunilor, care nu servește la despăgubirea persoanelor vătămate, se va dispune confiscarea acestei sume, în temeiul prevederilor art.112 alin.1 lit.e) Cod penal.
În temeiul art.272 raportat la art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În ceea ce privește onorariul avocatului din oficiu, instanța constată că în temeiul art.274 alin.1 teza finală, sumele avansate de către stat pentru plata avocatului din oficiu sau a interpretului rămân întotdeauna în sarcina statului, chiar și în situația în care instanța pronunță soluția de condamnare. Prin urmare, suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S. C. V. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii judecătoriei și judecând în fond cauza, a se dispune reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a acesteia față de împrejurarea că suferă de tulburare de personalitate de tip social, nu posedă antecedente penale și este în vârstă de 36 de ani, divorțat.
Curtea, examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:
Curtea examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată apelantului S. C. V., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.74 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei și schimbării modalității de executare, consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin comiterea unor acțiuni de sustragere prin aceea că în noaptea de 21/22 aprilie 2014, cu ajutorul unei scări, prin escaladare și efracție, a pătruns fără drept, în apartamentul părinților săi din Z., unde, prin folosirea violenței și a amenințărilor a sustras două telefoane mobile, două carduri bancare, un lănțișor din aur și suma de 205 lei și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al apelantului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este parțial pozitivă.
Corespunde realității că inculpatul suferă de boli psihice, dar acestea nu i-au abolit discernământul, medicația acestuia fiind asigurată în cadrul penitenciarului, iar după ce va fi liberat, va putea să se trateze în rețeaua de sănătate privată sau publică a Ministerului Sănătății. Gravitatea faptei comisă de inculpat, rezidă tocmai din faptul că și-a tâlhărit proprii părinți, iar prin prezentul apel, cere să i se reducă pedeapsa pentru a fi aproape de aceștia, în vederea susținerii lor materiale.
Față de modul concret de săvârșire a faptei, cuantumul pedepsei principale de 5 ani închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.
Pe de altă parte, nu se impune suspendarea sub supraveghere a pedepsei, întrucât inculpatul nu prezintă garanțiile necesare că liber fiind, nu se va deda la fapte similare împotriva părinților săi, părțile vătămate din acest dosar, câtă vreme acesta este fără ocupație și prezintă grave afecțiuni psihice care necesită tratament în momentul de față, asigurat în prezent de către ANP.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat apelul promovat în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Se va menține starea de arest, întrucât săvârșirea acestor infracțiuni de către inculpatul S. C. V., precum și modalitatea de realizare a lor denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major.
În concluzie, existența cazului de arestare prev.de art.223 alin.1 și 2 Cod proc.pen. este pe deplin probat, așa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu se impune.
Întrucât infracțiunile săvârșite denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul S. fiind, de altfel, condamnat la 5ani închisoare de către instanța de fond, se impune menținerea stării de arest, persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.
Constatând că sunt întrunite prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului S. deținut în P. G., întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța).
Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Judecătoria Z. nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S. timpul arestului preventiv, începând cu data de 22 aprilie 2014 și până în prezent, conforma rt.72 C.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat C. I., în baza art.272 alin.1 C.pr.pen.
Va obliga pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare, în baza art.275 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. C. V., deținut în P. G., împotriva sentinței penale nr.161 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Z..
Menține starea de arest a inculpatului.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S. timpul arestului preventiv, începând cu data de 22 aprilie 2014 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat C. I..
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 august 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. P. M. B. M. B.
red.P.D./C.A.
3 ex. – 13.08.2014
jud.fond.Ș. M.C.
| ← Abuz de încredere. Art. 213 C.p.. Decizia nr. 518/2014. Curtea... |
|---|
