Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 51/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 7790/100/2013/a1

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.51/2014

Ședința publică din data de 24 februarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. L. - judecător

GREFIER: M. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă I.C.C.J. – Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C. reprezentat prin PROCUROR: D. D.

S-a luat spre examinare contestația formulată de P. de pe lângă ICCJ – Direcția de Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale f.nr. din data de 13.02.2014 a Tribunalului Maramureș, privind pe inculpații C. G. M. și R. I.I. F..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. G. M., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.R. C. și inculpatul R. I. F., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.C. R. C., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații C. G. M. și R. I.I. F. arată că sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu.

La întrebarea instanței, reprezentantul Ministerului Public, arată că își menține contestația formulată.

Instanța aduce la cunoștință inculpaților C. G. M. și R. I.I. F. motivul pentru care se află în fața Curții de Apel C., aceștia arătând că au cunoștință despre obligațiile impuse în sarcina lor de prima instanță.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea contestației.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată în scris, solicitând desființarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, a se dispune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților pentru motivele arătate pe larg la dosar.

In esență, susține că încheierea penală atacată este netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit instanța de fond a înlocuit măsura arestării preventive apreciind că s-au schimbat temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri.

Apreciază că aceste temeiuri subzistă în continuare, fiind îndeplinite condițiile legale în baza textelor din N.C.P.P., pentru a constata legalitatea și a menține starea de arest a acestora.

Pentru aceste motive și cele expuse în detaliu la dosar, solicită admiterea contestației.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. G. M., solicită respingerea contestației ca netemeinică și menținerea în întregime a încheierii atacate.

În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect prima instanță a avut în vedere perioada de arest a inculpatului de peste 4 luni de zile și durata limitelor de pedeapsă prevăzute de noua reglementare. Raportat la aceste limite de pedeapsă a ținut cont de pericolul social al faptelor săvârșite și le-a raportat la modul la care legiuitorul a înțeles să stabilească limitele de pedeapsă în funcție de încriminarea faptelor comise de către inculpat.

Față de aceste aspecte și raportat la prev.art.202 al.4 lit.b N.C.P.P., care asigură controlul acestei măsuri, solicită respingerea contestației formulată de D. – Biroul Teritorial Maramureș.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. I.I. F., solicită respingerea contestației formulată și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.

În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului raportat la infracțiunea pentru care este cercetat, având în vedere durata arestului preventiv și faptul că nu mai există temeiuri care să justifice această măsură.

Solicită a se avea în vedere și faptul că prin măsura controlului judiciar instituită în sarcina inculpatului, se asigură scopul împiedicării sustragerii acestuia de la judecată și buna desfășurare a procesului penal. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.

Inculpatul C. G. M., având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației arătând că va respecta obligațiile impuse în sarcina sa.

Inculpatul R. I.I. F., având ultimul cuvânt arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

CURTEA :

Prin încheierea penală f.n. din 13.02.2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ 13 s-au admis cererile formulate de inculpații C. G. M. și R. I. F. și, în consecință:

S-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților C. G. M. (C.N.P. -_, fiul lui G. și A., născut la data de 11.08.1988 în Lugoj, județul T., domiciliat în Sighetu Marmației, ., ., județul Maramureș, arestat preventiv și aflat în P. G.) și R. I. F. (C.N.P. -_, fiul lui I. și M., născut la data de 23.09.1992 în Sighetu Marmației, județul Maramureș, domiciliat în Sighetu Marmației, Piața C. V. ., ., județul Maramureș, arestat preventiv și aflat în P. G.) dispusă prin încheierile penale nr. 558/25.09.2013 și, respectiv, 585/09.10.2013, ambele ale Tribunalului Maramureș, cu măsura controlului judiciar prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală.

S-a stabilit în sarcina inculpaților C. G. M. și R. I. F. următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lor, respectiv la Poliția Municipiului Sighetu Marmației, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

d) să nu depășească limita teritorială a statului român, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților C. G. M. și R. I. F. de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 33/U din 25 septembrie 2013 și, respectiv, 35/U din 9 octombrie 2013, ambele emise de Tribunalul Maramureș, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Li s-a atras atenția inculpaților că, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

S-au respins cererile formulate de inculpații C. G. M. și R. I. F. de revocare a măsurii arestării preventive.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 12 noiembrie 2013, întocmit în dosarul nr. 91-D/P/2013 al Direcției de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș, au fost trimiși în judecată inculpații C. G. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000 raportat la actul infracțional din data de 24.09.2013) și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și R. I. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000 raportat la actul infracțional din data de 24.09.2013), art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Inculpații C. G. M. și R. I. F. au fost cercetați în stare de arest preventiv.

Prin încheierea penală nr. 558 din 25 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, s-a admis propunerea formulată de Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. G. M. pe o durată de 29 zile, începând cu data de 25 septembrie 2013 și până la data de 23 octombrie 2013, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 33/U din 25 septembrie 2013.

Prin încheierea penală nr. 585 din 9 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, s-a admis propunerea formulată de Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. I. F. pe o durată de 29 zile, începând cu data de 9 octombrie 2013 și până la data de 6 noiembrie 2013, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 35/U din 9 octombrie 2013.

Prin încheierea penală nr. 612 din 21 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților cu 30 de zile, începând cu data de 24 octombrie 2013 și până la data de 22 noiembrie 2013, inclusiv.

În sarcina inculpatului C. G. M., s-a reținut că, în cursul lunii septembrie 2013, dar și anterior, a procurat din Spania, prin intermediul coinculpatului R. I. F., diferite cantități de droguri de risc (cannabis), pe care acesta din urmă le-a achiziționat și le-a adus în țară fie personal (în mai multe rânduri), fie sub forma expedierii prin intermediul unei firme de transport, disimulate în colete conținând alte obiecte uzuale. În ultimul act infracțional caracterizând aceste activități ilicite a fost implicat și fratele minor, în vârstă de 16 ani, al coinculpatului R. I. F., învinuitul R. M. P..

În sarcina inculpatului R. I. F., s-a reținut că, în perioada august-septembrie 2013, s-a deplasat de mai multe ori în Spania, de unde a procurat diferite cantități de droguri de risc (cannabis), pe care apoi le-a adus în țară, fie personal, în mai multe rânduri, fie sub forma expedierii prin intermediul unei firme de transport, disimulate în bagaj conținând alte obiecte uzuale, iar în ultimul act infracțional caracterizând aceste activități ilicite a fost implicat și fratele său minor, în vârstă de 16 ani, învinuitul R. M. P..

Potrivit art. 208 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive.

Analizând măsura preventivă luată față de inculpați, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, precum și evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților, tribunalul a apreciat că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive va fi realizat, în acest stadiu procesual, prin dispunerea unei măsuri preventive mai ușoare, pentru următoarele considerente:

Tribunalul a avut în vedere faptul că însuși conținutul articolului prevăzut de art. 148 lit. f al Codului de procedură penală care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și, totodată, a constituit temei pentru menținerea măsurii până la acest moment procesual, a suferit modificări prin . noului Cod penal și a legii pentru punerea în aplicare a acestuia și a noului Cod de procedură penală și a legii de punere în aplicare a acestuia. Astfel, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 223 din noul Cod de procedură penală, condițiile și cazurile de aplicare a măsurii preventive au suferit modificări esențiale în sensul restrângerii situațiilor în care măsura arestării preventive poate fi dispusă față de un inculpat.

În cazul concret, cu referire la fostul articol 148 lit. f din Codul de procedură penală (1968), situația din vechiul text își găsește echivalența în alineatul 2 al art. 223 din noul Cod de procedură penală. Astfel, potrivit textului menționat anterior, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată, dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit una dintre infracțiunile expres și limitativ prevăzute de lege (regăsindu-se traficul de droguri, care constituie obiectul prezentului dosar) sau alte infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

La o simplă analiză comparativă a condițiilor care constituie temei al arestării preventive în reglementarea vechiului text din Codul de procedură penală și a noului Cod de procedură penală (art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv 223 alin. 2 noul Cod de procedură penală), tribunalul a constatat faptul că legiuitorul, în noua reglementare, a prevăzut o . criterii care trebuie avute în vedere la stabilirea pericolului social pentru ordinea publică, aducând totodată modificări și cu privire la gradul de pericol social abstract al infracțiunii pentru care se poate dispune arestarea preventivă prin majorarea limitei de pedeapsă de la 4 ani la 5 ani închisoare.

Astfel, tribunalul a avut în vedere reaprecierea gradului de pericol social al infracțiunilor de trafic de droguri prevăzute în Legea nr. 143/2000 prin reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile cuprinse în conținutul acestui act normativ, infracțiuni care constituie obiectul prezentului dosar.

În concret, tribunalul a reținut că, potrivit art. 2 din Legea nr. 143/2000, urmare modificării aduse prin Legea nr. 187/2002, începând cu data de 1 februarie 2014, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, spre deosebire de reglementarea anterioară care stabilea limite situate între 3 și 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi. Modificări ale limitelor de pedeapsă au fost aduse și infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, în sensul reducerii de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi la pedepse cuprinse între 3 și 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi în actuala reglementare. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, tribunalul a avut în vedere reducerea limitelor de pedeapsă de la 6 luni la 2 ani închisoare sau amendă la închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Având în vedere aceste criterii legale stabilite de textul art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul, procedând la o reevaluare a gradului de pericol social concret al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, impusă de reducerea limitelor de pedeapsă, precum și având în vedere și restul criteriilor menționate de textul legal precizat, a apreciat că temeiul inițial avut în vedere la luarea măsurii a suferit modificări, evident în sensul diminuării pericolului social al infracțiunilor menționate anterior.

Pe de altă parte, potrivit art. 202 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației adusă persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Procedând la evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei, la acest moment procesual, tribunalul a apreciat că cererile formulate de inculpați sunt întemeiate și în raport de dispozițiile art. 202 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, care reglementează scopul și condițiile generale de aplicare a măsurilor preventive, avându-se în vedere totodată și criteriile ce trebuie avute în vedere la alegerea uneia dintre măsurile preventive.

Tribunalul a apreciat că, la acest moment procesual, când, practic, s-a realizat administrarea aproape în totalitate a probațiunii, inculpații fiind deja audiați, realizându-se și audierea martorilor acuzării, stadiul procedurilor permite, din perspectiva scopurilor prevăzute de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Tribunalul a apreciat că prin măsura controlului judiciar instituită în sarcina fiecăruia dintre inculpați, prin conținutul concret de obligații, care restricționează posibilitatea de deplasare a inculpaților în afara granițelor statului român, se asigură scopul împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată și, totodată, prin celelalte obligații impuse acestora, este realizat și scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis cererile formulate de inculpații C. G. M. și R. I. F. și, în consecință, a înlocuit măsura arestării preventive a acestora cu măsura controlului judiciar prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală.

Tribunalul a stabilit în sarcina inculpaților C. G. M. și R. I. F. următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească limita teritorială a statului român, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată.

Tribunalul a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților C. G. M. și R. I. F. de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 33/U din 25 septembrie 2013 și, respectiv, 35/U din 9 octombrie 2013, ambele emise de Tribunalul Maramureș, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

De asemenea, s-a atras atenția inculpaților că, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Totodată, s-au respins cererile formulate de inculpații C. G. M. și R. I. F. de revocare a măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă ÎCCJ – Biroul Teritorial Maramureș solicitând, în esență, admiterea acesteia și respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de cei doi inculpați, arătând că prima instanță nu a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 223 alin. 2 NCPP, respectiv nu s-a raportat și la amploarea activității infracționale și la persoana inculpaților când a dispus înlocuirea măsurii arestării.

Analizând contestația formulată, Curtea reține următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 12 noiembrie 2013, întocmit în dosarul nr. 91/D/P/2013 al Direcției de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș, au fost trimiși în judecată inculpații C. G. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000 raportat la actul infracțional din data de 24.09.2013) și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și R. I. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000 raportat la actul infracțional din data de 24.09.2013), art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Inculpații C. G. M. și R. I. F. au fost cercetați în stare de arest preventiv.

În esență, instanța de fond a reținut ca principale argumente în sprijinul înlocuirii măsurii arestării preventive faptul că de la momentul luării acesteia a trecut o perioadă de peste patru luni, că cercetarea judecătorească a fost deja demarată, fiind audiați martorii acuzării, astfel încât nu mai există vreun risc de influențare a acestora și că gradul de pericol social concret al faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați s-a diminuat prin însăși voința legiuitorului, care prin prevederile art.81 din Legea 187/2002 a decis reducerea drastică a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății.

Aceste aspecte, deși reale, trebuie interpretate coroborat și cu alte criterii care impun menținerea sau înlocuirea măsurii arestării preventive iar unele dintre acestea sunt și persoana inculpatului și gradul de implicare în activitatea infracțională imputată, așa cum acesta se conturează, până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare, din actele dosarului, acestea toate fiind indicii ce trebuie avute în vedere la momentul analizării oportunității menținerii sau înlocuirii unei măsuri preventive.

Trebuie menționat de la început că perioada de peste 4 luni care a trecut de la momentul arestării nu poate fi considerată, prin prisma tuturor criteriilor consacrate de jurisprudența CEDO, ca fiind una ce nu s-ar mai circumscrie noțiunii de termen rezonabil, raportat la caracteristicile cauzei. În plus, în speță există indicii că activitatea inculpaților a avut un caracter transfrontalier, drogurile provenind din Spania, aspect ce imprimă un caracter agravat faptelor imputate.

Dacă criteriile generale și obiective ce au stat la baza admiterii cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive sunt aceleași pentru ambii inculpați, criteriile personale diferă radical.

Astfel, dacă inculpatul R. I. F. se află la prima confruntare cu legea penală, lucrurile stau diferit pentru coinculpatul C. G. M. despre care există indicii și chiar probe în acest dosar că a reintrat în câmpul infracțional la doar un an după condamnarea sa definitivă pentru același gen de fapte (2 ani închisoare cu suspendare condiționată, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 371/30.09.2010 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin decizia penală 957/29.03.2012 a ÎCCJ).

Antecedența sa penală constând în comiterea unor infracțiuni de același gen, precum și atitudinea sa de la începutul cercetărilor, când a încercat să obstrucționeze aflarea adevărului, atât personal, cât și prin membri ai familiei sale, sunt de natură, în acest moment procesual, să conducă la concluzia că nu există suficiente garanții că, odată cercetat în stare de libertate, nu va influența buna desfășurare a procesului penal și nu există riscul reiterării aceluiași gen de comportament antisocial.

În ceea ce îl privește pe coinculpatul R. I. F., Curtea își însușește argumentația primei instanțe, apreciind că pentru toate motivele expuse în hotărârea atacată, măsura controlului judiciar instituită față de acesta este una legală și temeinică, de natură a garanta atât buna desfășurare a procesului penal, cât și drepturile procesuale ale inculpatului pe timpul derulării acestei proceduri judiciare față de acesta.

Din aceste considerente, în baza art. 206 alin. 3 NCPP raportat la art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b și pct. 2 lit. a din OUG 3/2014 Curtea va admite în parte contestația formulată de P. de pe lângă ICCJ – Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale f.nr. din data de 13.02.2014 a Tribunalului Maramureș pe care o va desființa în parte, numai în ceea ce privește admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul C. G. M. și în consecință va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul C. G. M. iar în baza art. 362 NCPP va menține măsura arestării preventive dispusă față de acesta.

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate cu privire la inculpatul R. I. F..

Se va dispune avansarea din FMJ a sumelor de câte 100 lei cu titlu de onorarii avocațiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, av C. R. C. și R. C..

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 206 alin. 3 NCPP raportat la art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b și pct. 2 lit. a din OUG 3/2014 admite în parte contestația formulată de P. de pe lângă ICCJ – Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale f.nr. din data de 13.02.2014 a Tribunalului Maramureș pe care o desființează în parte, numai în ceea ce privește admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul C. G. M. și în consecință:

Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul C. G. M. (C.N.P. -_, fiul lui G. și A., născut la data de 11.08.1988 în Lugoj, județul T., domiciliat în Sighetu-Marmației, ., ., județul Maramureș, arestat preventiv și aflat în P. G.) iar în baza art. 362 NCPP menține măsura arestării preventive dispusă față de acesta.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Dispune avansarea din FMJ a sumelor de câte 100 lei cu titlu de onorarii avocațiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, av C. R. C. și R. C..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24.02.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. D. L. M. B.

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./21.03.2014

Jud.fond: Alb C. V.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 312/2014. Curtea...		Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Decizia nr. 615/2014. Curtea... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel CLUJ