Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 142/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 348/317/2014/a1
Dosar nr._
Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 142/2014
Ședința publică de la 22 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier L.-L. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. P.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj;
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria Tg.Cărbunești împotriva încheierii din data de 17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr._ 14 privind pe intimatul inculpat D. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat D. M. asistat de apărător ales, avocat N. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul a procedat la ascultarea intimatului inculpat D. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (filele 17-18); nemaifiind alte cereri de formulat s-a constatat contestația în stare de judecată și s-a acordat cuvântul:
Reprezentanta Ministerului Public a solicitat admiterea contestației, menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpatul D. M., arătând că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu grad de pericol social sporit, inculpatul a profitat de situația părții vătămate minore care prezintă un retard educațional și a întreținut relații sexuale cu aceasta; inculpatul a avut o atitudine oscilantă, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și la instanță și, așa cum se observă, și la termenul de judecată de azi, în declarația dată încearcă să ascundă adevărul, a mai fost condamnat de două ori pentru fapte de loviri și violențe, astfel încât este greu de crezut că ar fi fost intimidat, amenințat de persoana vătămată; a arătat că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea arestului preventiv, pentru înlăturarea pericolului pentru ordinea publică și pentru a-l împiedica să comită alte fapte penale.
Apărător ales, avocat N. M. pentru inculpatul D. M. a solicitat respingerea contestației Parchetului ca nefondată și menținerea încheierii instanței de fond prin care s-a dispus înlocuirea arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, iar în subsidiar, luarea unei alte măsuri preventive; nu există probe, nu există temeiuri din care să rezulte că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol; corect s-a dispus față de inculpat măsura preventivă a controlului judiciar în raport de declarațiile părții vătămate nesincere, iar bunicii și fratele părții vătămate nu au fost ascultate până la acest moment, aceștia aflând abia în anul 2011 despre raporturile sexuale între inculpat și partea vătămată; la dosar nu există declarații ale martorilor sau acte din care să rezulte că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol, orice dubiu profită inculpatului; nu s-a dovedit cu probe că ar exista riscul să comită alte infracțiuni, iar principalul motiv pentru care a fost arestat preventiv îl constituie împrejurarea că nu a recunoscut, ceea ce nu poate reprezenta temei al arestării; inculpatul are o singură condamnare, fratele acestuia fiind condamnat pentru două infracțiuni, iar cercetarea inculpatului în stare de libertate nu impietează asupra desfășurării procesului penal.
Inculpatul D. M. a solicitat să fie judecat în stare de libertate, arătând că are un copil în vârstă de 4 ani, iar familia nu are cu ce să se întrețină.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Prin încheierea din data de 17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr._ 14 s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului D. M. cu măsura preventivă a controlului judiciar.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D. M., fiul lui I. și Nicolița, născut la data de 5.09.1980 în ., cetățean român, 8 clase, fără ocupație, căsătorit, un copil minor în întreținere, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în comuna Dănciulești, ., CNP_, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1/9 ianuarie 2014, dacă nu este arestat în altă cauză; s-au stabilit în sarcina inculpatului următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la Postul de poliție al comunei Dănciulești, județul Gorj, desemnat cu supravegherea sa de către instanța de judecată, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de martorii ce urmează a fi audiați în cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nici o cale; să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
S-a pus în vedere inculpatului că, în cazul în care pe durata măsurii controlului judiciar încalcă cu rea-credință obligațiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, instanța de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 114/P/2013 din 31.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul D. M. pentru infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. 1 și 3 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41-42 C.pen. din 1969.
Prin actul de sesizare s-a reținut ca stare de fapt că la data de 16.11.2011 organele de poliție judiciară din cadrul I.P.J. Gorj au fost sesizate de către M. I. din comuna Dănciulești, ., cu privire la faptul că nepoata sa I.-M. I. a fost victima infracțiunii de viol.
S-a stabilit că partea vătămată I. M. I., născută la data de 12.02.1997, provine dintr-o familie dezorganizată, a fost părăsită de părinți care au manifestat dezinteres pentru creșterea și ocrotirea acesteia. Minora a rămas în îngrijirea bunicilor materni, care locuiesc în comuna Dănciulești, ..
Inculpatul D. M. a cunoscut pe partea vătămată, domiciliind în aceeași localitate cu minora și lucrând în mod ocazional în gospodăria bunicilor acesteia.
În cursul lunii aprilie 2011, inculpatul a ademenit partea vătămată, determinând-o să-l însoțească într-o zonă izolată, respectiv în punctul „Dealul Muierii” situat pe raza satului Bibulești, sub pretextul că este așteptată de mama sa M. M. L., pe care nu o mai întâlnise de mai mult de un an. Profitând de faptul că se aflau într-o zonă izolată, inculpatul a exercitat acte de violență psihică și fizică împotriva minorei, amenințând-o cu acte de violență și lovind-o pentru a o constrânge să întrețină raporturi sexuale. Inculpatul D. M. a lovit partea vătămată cu palma peste față, doborând-o la pământ și, după ce a dezbrăcat-o, a întreținut raport sexual intravaginal cu minora. După consumarea raportului sexual, inculpatul a amenințat partea vătămată cu exercitarea de acte de violență dacă va fi denunțat.
După circa 2 săptămâni, profitând de ascendentul pe care îl avea asupra minorei și de faptul că aceasta nu-l denunțase, inculpatul a constrâns din nou minora să întrețină raport sexual intravaginal.
În urma raporturilor sexuale întreținute cu inculpatul, minora a rămas însărcinată, iar la data de 05.12.2011 a avortat spontan un făt de sex masculin.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 4601/A1/3.05.2012 întocmit de I.M.L. C., „numita I.-M. I., în vârstă de 14 ani, a prezentat deflorare completă veche, mai veche de 8-10 zile a cărei dată de producere nu a putut fi precizată. La data examinării, pe cap, corp și membre nu prezenta leziuni de violență.”
Așa cum rezultă din actele medicale, puse la dispoziție la data de 17.11.2011, numita I.-M. I. era însărcinată, prezentând diagnosticul: sarcină 24-25 săptămâni, iar ulterior la data de 22.11.2011 a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență C., având diagnosticul: sarcină 24-25 săptămâni, iminență de avort.
Examenul ecografic efectuat în perioada internării a pus în evidență o anomalie fetală la nivel SNC, incompatibilă cu viața, motiv pentru care o comisie de specialitate a recomandat un avort terapeutic în acest caz.
Pacienta a avortat spontan în data de 05.12.2011 un făt masculin, având greutatea de 950 gr.
Numita I.-M. I. a fost externată în data de 7.12.2011 cu diagnosticul la externare: avort spontan 24-25 săptămâni.
Întrucât inculpatul nu a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu minora s-a dispus efectuarea unei expertize ADN.
Raportul de expertiză medico-legală ADN nr. A_ întocmit de I.N.M.L. M. Minovici București a concluzionat că analiza genetică a fragmentelor de țesut incluse în blocurile de parafină, fragmente prelevate autopsic de la un avorton, a pus în evidență, în final, un profil genetic unic aparținând unei persoane de sex masculin.
Analiza comparativă a profilurilor ADN aparținând victimei minore I.-M. I. și a avortonului de sex masculin, indică existența unei relații de înrudire directă de tip mamă-copil, cu o probabilitate de 99,_ %.
Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor I. M. M. Ș., M. I., M. A., D. M., J. G. și S. G., raportul de expertiză medico-legală - examen ADN întocmit de INML „M. Minovici” București, raportul de constatare medico-legală întocmit de IML C., declarațiile părții vătămate și declarațiile inculpatului.
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 126 din 13 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția penală în dosarul nr._ a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Gorj privind pe inculpatul D. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. 1 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs P. de pe lângă Tribunalul Gorj criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea nr. 4 din 9 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Gorj, a fost casată încheierea în integralitatea sa și, rejudecând, s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Gorj și în consecință, în baza art. 148 lit. f C.pr.pen. raportat la art. 143 C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. M. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.
Pentru a dispune arestarea preventivă a inculpatului D. M., Curtea de Apel C. a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 148 lit. f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar condiția cumulativă privind pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă infracțiunea de viol (ca de altfel și infracțiunea de act sexual cu un minor, în situația în care nu se va dovedi fără nici un dubiu existența constrângerii), ca și din împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire a faptei (asupra unui minor, cu grave probleme sociale - părăsit de părinți și aflat în custodia bunicilor, cu un retard de educație, conform anchetei sociale aflată la dosarul de urmărire penală).
La reținerea acestei concluzii s-au avut de asemenea în vedere și antecedentele penale ale inculpatului, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, acesta fiind o persoană cu înclinații violente, care a mai intrat în conflict cu legea penală, fiind de două ori condamnat la amendă penală pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen., ultima hotărâre de condamnare fiind în anul 2013.
În raport de aceste considerente, Curtea de Apel C. a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, o asemenea faptă, neurmată de o ripostă fermă din partea societății, fiind de natură să încurajeze comiterea unor fapte similare de către persoanele predispuse la adoptarea unui comportament antisocial.
Ultima condiție impusă de legiuitor, respectiv aceea că arestarea inculpatului este necesară desfășurării urmăririi penale întrucât numai privarea de libertate a inculpatului este de natură să înlăture pericolul pentru ordinea publică, pericol ce constă, așa cum s-a arătat inclusiv în comiterea unor fapte similare de către inculpat sau de alte persoane, asupra unor minori ori asupra altor persoane vulnerabile.
Prin sentința penală nr. 25 din 3 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția penală în dosarul nr._, în baza art. 50 din noul Cod de procedură penală combinat cu art. 36 raportat la art. 35 și art. 41 din noul Cod de procedură penală a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg.Cărbunești.
La termenul de judecată din data de 3 aprilie 2014 a fost audiată în ședință nepublică partea vătămată I. M. I. în prezența bunicului său M. I. și a apărătorului desemnat din oficiu.
A constatat instanța de fond că există contradicții între declarația dată de partea vătămată în cursul cercetării judecătorești și declarația dată în cursul urmăririi penale, respectiv: în cursul cercetării judecătorești partea vătămată a relatat că s-a întâlnit cu inculpatul la un magazin, că acesta invitat-o să meargă cu el pe „Dealul Muierii” pentru a se întâlni în acest loc cu mama persoanei vătămate care venea de la C. și, ajungând în locul respectiv a constatat că acolo nu este mama ei, l-a întrebat pe inculpat să-i spună unde este mama sa, iar acesta a bruscat-o, a pus-o la pământ, a lovit-o o singură dată cu palma, după care, a întreținut raport sexual cu ea; în legătură cu cel de al doilea act sexual comis de inculpat ulterior, partea vătămată a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul la același magazin, acesta solicitându-i să-l însoțească pentru a se întâlni cu mama sa, întrucât chiar a venit la el acasă și, ajungând la locuința inculpatului, acesta a închis-o într-o cameră, a pregătit mâncare, au servit masa împreună, după care au intrat în aceeași cameră și din nou inculpatul a agresat-o în sensul că a trântit-o în pat, i-a dat hainele jos și a întreținut raport sexual prin constrângere; prin comparație, în cursul urmăririi penale persoana vătămată a declarat că al doilea act sexual a avut loc cu acceptul său, pe un câmp din apropierea locuinței inculpatului.
Instanța a dat citire declarației dată de persoana vătămată în cursul urmăririi penale, împrejurare în care aceasta a revenit asupra declarației dată în cursul cercetării judecătorești și a relatat că cel de-al doilea act sexual l-a întreținut cu inculpatul consimțit, pe un câmp de lângă casa acestuia; că a avut trei întâlniri cu inculpatul la date diferite, iar a treia oară, când inculpatul a invitat-o să meargă la el acasă, scopul deplasării a fost să vorbească cu soția acestuia.
Instanța de fond a apreciat că persoana vătămată încearcă să eludeze aflarea adevărului și drept urmare, pentru lămurirea cauzei, a dispus din oficiu audierea martorilor J. G., A. A., D. E. N., P. V. și R. E. (L.).
În aceste împrejurări, instanța a constatat că există îndoială până la proba contrarie în legătură cu comiterea de către inculpat a infracțiunii de viol pentru care a fost trimis în judecată.
În raport de dispozițiile art. 202 C.pr.pen., potrivit cu care măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune, precum și față de declarația părții vătămate I. M. I. dată în cursul cercetării judecătorești, instanța a constatat că până în prezent nu sunt indicii temeinice cu privire la existența elementelor constitutive ale infracțiunii de viol.
De asemenea, instanța de fond a reținut inconsecvența din conținutul actului de sesizare în sensul că inculpatul este trimis în judecată pentru o infracțiune continuată, deși se reține că cel de-al doilea act sexual a fost liber consimțit.
Sub acest aspect instanța de fond a constatat că, pe de o parte, în cursul urmăririi penale nu s-au administrat probe suficiente cu privire existența infracțiunii de act sexual cu un minor, iar pe de altă parte, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de act sexual cu un minor sunt mai mici.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Cărbunești motivând, în esență, că în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventivea inculpatului D. M. (trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 197 alin. 1 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen) cu măsura preventivă a controlului judiciar,întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare; s-a susținut că numai declarația persoanei vătămate, singulară, înaintea administrării altor probatorii nu poate constitui prin ea însăși un argument care să conducă la concluzia că în cauză nu sunt suficiente indicii cu privire la existența infracțiunii de viol, cu atât mai mult cu cât partea vătămată insistă în a susține și cu această ocazie că raporturile sexuale întreținute cu inculpatul s-au datorat actelor de violență și comportamentului agresiv al inculpatului; că, declarația părții vătămate dată în cursul cercetării judecătorești evocă și situații de fapt ce pot fi verificate prin completarea probatoriului (audierea unor martori care pot furniza indicii concrete legate de prezența urmelor de violență pe corpul victimei sau de momentele la care aceasta s-a întâlnit cu inculpatul), astfel încât argumentele instanței legate de lipsa unor indicii temeinice cu privire la existența infracțiunii de viol pot apărea cel puțin pripite la acest moment, mai ales că în cauză s-a dispus deja din oficiu audierea martorilor J. G., A. A., D. E. N., P. V. și R. E. (L.), persoane care ar avea cunoștință despre anumite stări de fapt scoase în evidență în declarația dată de M. I..
Contestația a fost soluționată la data de 22.04.2014, termen la care a fost ascultat inculpatul de către completul investit.
xxx
Tribunalul, analizând contestația în raport de motivele invocate de către P. de pe lângă Tribunalul Gorj, precum și de probatoriul cauzei, constată că în mod netemeinic a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului cu motivarea că nu există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 97 alin. 1 și 2 C.pr.pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei; proba se obține în procesul penal prin declarațiile suspectului/inculpatului, declarațiile persoanei vătămate/părții civile/părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă, orice alt mijloc de probă care nu este interzis de lege.
De asemenea, potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
În acest context normativ, în mod greșit instanța de fond a înlăturat toate probele administrate în cauză, întemeindu-și raționamentul juridic exclusiv pe declarația persoanei vătămate în forma dată la momentul ascultării la termenul din 3 aprilie 2014, fără a motiva în nici un fel înlăturarea celorlalte probe care susțin bănuiala rezonabilă a comiterii faptei.
Pe de altă parte, chiar fundamentând concluzia asupra stării de fapt exclusiv prin aprecierea asupra declarației persoanei vătămate, instanța de fond în mod greșit a omis să observe că persoana vătămată a declarat în mod constant că a fost constrânsă în vederea întreținerii celui dintâi raport sexual (fila 86 d.fond), ceea ce caracterizează infracțiunea de viol.
Mai mult, în mod eronat s-a omis a se examina declarația persoanei vătămate prin raportate la datele ce caracterizează persoana acesteia, astfel cum acestea reies atât din ancheta socială efectuată în cauză (fila 118 d.u.p.), cât și din întreg ansamblul probator, respectiv persoana vătămată are retard în educație, este un copil crescut într-un mediu familial dezechilibrat, fiind părăsită de mamă, crescută și îngrijită de bunic, lipsindu-i preocupările și activitățile specifice vârstei și dezvoltării sale, forțată să se maturizeze într-un mod necontrolat din cauza acestor carențe în supraveghere și educare.
În acest context probator, temeiurile avute în vedere pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului D. M. se mențin, iar fragilitatea și labilitatea emoțională și intelectuală a persoanei vătămate, precum și gravitatea tratamentului infracțional la care a fost suspusă obligă cu atât mai mult autoritățile judiciare să dispună măsuri de constrângere a prezumatului autor al infracțiunii în scopul de a evita orice contact între acesta și persoana vătămată.
Așa fiind, va fi admisă contestația, va fi desființată încheierea și se va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Cărbunești formulată împotriva încheierii din data de 17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr._ 14, desființează hotărârea atacată și menține arestarea preventivă a inculpatului D. M., fiul lui I. și Nicolița, născut la data de 5.09.1980 în ., domiciliat în comuna Dănciulești, ., CNP_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.04.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte,
C. C.
Grefier,
L.-L. P.
Red. C.C.
Tehnored. L.L.P.
Jud. fond S. Păuiș
2 ex./22.05.2014
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... |
|---|
