Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2386/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2386/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 40183/3/2013
DOSAR NR._ (8441/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2386
Ședința publică de la 18.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- S. G. I.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.8846/26.09.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII- Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII și intimatul-contestator S. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-contestator personal și asistat de avocat M. M., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2013, emise în baza contractului de asistență juridică nr._/12.12.2013, depusă la dosarul de fond, fila 1, după care,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că Arhivele Naționale au comunicat relațiile solicitate de instanță prin răspunsul formulat la data de 19.05.2015, după care,
Reprezentantul avocat al intimatului declară că nu are alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimatul-contestator, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală.
În combaterea motivelor de apel, reprezentantul avocat al intimatului-contestator arată că instanța de fond în mod corect a apreciat drepturile intimatului-contestator în funcție de înscrisurile depuse la dosar (adeverințe) și că în mod corect au fost expertizate și analizate aceste acte.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că va formula o cerere separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constantă următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 16.12.2013 pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul S. V. a formulat în contradictoriu cu pârâta C. L. DE P. SECTOR 2 contestație împotriva Deciziei nr._/15.03.2012 emisă de C. L. de P. Sector 2 și Hotărârii nr.6185/11.11.2013, ca fiind nelegale și netemeinice.
Prin sentința civilă nr. 8846/26.09.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII- Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea precizată formulată de contestatorul S. V., în contradictoriu cu intimatele C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚI.
A fost dispusă anularea Deciziei nr._/15.03.2012 emisă de CPLS2 și a Hotărârii Comisiei Centrale de Contestații nr.6185/11.11.2013.
A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului având în vedere un punctaj mediu anual de 1,_ puncte și o pensie în cuantum de 1309 lei la o valoare a punctului de pensie de 732,8 lei la 01.11.2011 și un punctaj mediu anual de 1,_ puncte și un cuantum al pensiei de 1455 lei la o valoare a punctului de pensie de 732,8 lei 01.08.2012.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferențe de drepturi de pensie rezultate în sumă netă de 7737 lei pentru perioada 01.11.2011– 31.05.2014 și în continuare până la achitarea diferențelor la zi.
A fost omologat raportul de expertiză depus de expert contabil C. A. la dosarul cauzei, filele 168-213, ca făcând parte din prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată sub forma onorariului de expert.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Prin Decizia nr._/4.11.2010 emisă de C. Județeană de P. Sector 2, aflată la fila 17 din dosar, a fost admisă cererea reclamantului înregistrată sub nr._/24.09.2010 prin care a solicitat acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, pârâta stabilindu-i în baza Legii 19/2000 drepturi de pensie cu un punctaj mediu anual de 1,_ puncte, un stagiu complet de cotizare de 33 ani și 10 luni și un cuantum al pensiei de 1116 lei, începând cu data de 01.10.2010.
Prin Decizia nr._/15.03.2012 emisă de C. Sectorială de P. – București-sector 2, aflată la filele 102-103 din dosar, a fost respinsă cererea înregistrată sub nr._/05.10.2011 prin care reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea adeverințelor nr.291/06.06.2011 eliberată de ., nr.43/19.09.2011 eliberată de S.C.AGROMEC Hagiești S.A., nr._/24.01.2011 eliberată de R.A.T.B. – E.T.E., nr.472/10.08.2011 eliberată de . și nr._/25.01.2011 eliberată de R.A.T.B – E.T.E., păstrându-se același punctaj mediu anual de 1,_ puncte, stagiul complet de cotizare de 33 ani și 10 luni și un cuantum al pensiei de 1116 lei, începând cu data de 01.10.2010, ca în Decizia nr._/4.11.2010 emisă de C. Județeană de P. Sector 2.
Prin cererea nr._/13.07.2012, înregistrată la C. L. de P. Sector 2, aflată la fila 92 din dosar reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinței nr.5994/10.07.2012 eliberată de IMSAT S.A., privind veniturile salariale (spor vechime, spor ore suplimentare, spor climă, spor CNE ) realizate în perioada august 1980 – septembrie 1991.
Împotriva Deciziei nr._/15.03.2012 emisă de C. Sectorială de P. –București-sector 2 reclamantul a formulat contestație.
Prin Hotărârea nr.6185/11.11.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. Publice, aflată la filele 9-13 din dosar, a fost respinsă contestația formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Din raportul de expertiză depus la dosar la filele 168-213, rezultă că expertul a stabilit că punctajul mediu anual și cuantumul pensiei reclamantului nu a fost calculat corect, pârâta nevalorificând nicio adeverință înregistrată prin cererea nr._/05.10.2011 și nr._/13.07.2012 la C. L. de P. Sector 2.
De asemenea expertul a stabilit că pârâta în mod eronat i-a emis reclamantului o decizie de invaliditate în temeiul Legii nr.263/2010, reclamantul fiind pensionat pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr.19/2000, începând cu data de 01.10.2010.
Cu privire la obiectivul prin care expertul trebuia să stabilească dacă au fost calculate corect drepturile de pensie ale reclamantului, expertul a concluzionat că drepturile de pensie ale reclamantului trebuiau să fie stabilite cu aplicarea unui punctaj total de 58,_ puncte, un punctaj mediu anual de 1,_ puncte și o pensie în cuantum de 1309 lei la o valoare a punctului de pensie de 732,8 lei la 01.11.2011 și un punctaj total de 64,_ puncte, un punctaj mediu anual de 1,_ puncte și o pensie în cuantum de 1455 lei la o valoare a punctului de pensie de 732,8 lei la 01.08.2012.
Totodată, s-a constatat că între drepturile de pensie cuvenite și cele încasate efectiv de reclamant există o diferență netă totală de 7737 lei pentru perioada 01.11.2011 – 31.05.2014, din care 7535 lei reprezintă drepturi de pensie restante și 202 lei sumă aferentă inflației.
Prin urmare, întrucât decizia de pensionare trebuie să reflecte calculul concret și corect al numărului de puncte realizate și a punctajului mediu anual, care rezultă din actele ce stau la baza emiterii sale, deoarece în raport de o eventuală majorare a valorii punctului de pensie ar putea exista diferențe între valoarea pensiei ce rezultă din punctajul mediu anual stabilit prin decizia contestată și cea care rezultă din utilizarea punctajului mediu anual indicat în raportul de expertiză, se impune în raport de dispozițiile din Legea nr.263/2010, anularea deciziei și emiterea unei noi decizii în raport de datele menționate în raportul de expertiză contabilă.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse,Tribunalul a admis acțiunea precizată, a dispus anularea Deciziei de pensie nr._/15.03.2012 emisă de C. L. de P. Sector 2 și a Hotărârii Comisiei Centrale de Contestații nr.6185/11.11.2013 emisă de Comisia de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. Publice și obligarea pârâtei C. de P. a Municipiului București să emită o decizie privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului având în vedere un punctaj total de 58,_ puncte, un punctaj mediu anual de 1,_ puncte și o pensie în cuantum de 1309 lei la o valoare a punctului de pensie de 732,8 lei la 01.11.2011 și un punctaj total de 64,_ puncte, un punctaj mediu anual de 1,_ puncte și o pensie în cuantum de 1455 lei la o valoare a punctului de pensie de 732,8 lei la 01.08.2012, precum și la plata diferenței de drepturi de pensie rezultate în sumă netă totală de 7737 lei pentru perioada 01.11.2011 – 31.05.2014, din care 7535 lei reprezintă drepturi de pensie restante și 202 lei sumă aferentă inflației și în continuare până la achitarea diferențelor la zi.
În baza dispozițiilor art.453 Noul Cod de Procedură Civilă s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei totale de 800 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate, constând în onorariu de expert conform chitanțelor aflate la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.470 C.pr.civ., apelanta solicitat admiterea apelului astfel formulat, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată instanța a fost investită să se pronunțe asupra următoarelor:
Recalcularea drepturilor de pensie cu includerea veniturilor evidențiate în adeverințele nr.43/19.09.2011 emisă de SPCEP S2, nr._/25.01.2011 emisă de RATB, nr.263 890/24.01.2011 emisă de RATB, nr.291/06.06.2011 emisă de ., nr.472/10.08.2011 emisă de .;
Recalcularea drepturilor de pensie cu acordarea grupei a Il-a de munca conform adeverinței nr.5994/10.07.2012 emisă de IMSAT SA.
Din punctul de vedere al instituției apelante motivul de apel îl constituie obligarea la valorificarea veniturilor relevate de adeverința, suplimentar veniturilor deja valorificate, fapt ce ar conduce la dubla valorificare a salariului de încadrare a sporului de vechime și a celorlalte sporuri deja valorificate și incluse din nou în cuantumul veniturilor brute, prin sintagma venit brut realizat înțelegând totalitatea veniturilor realizate - salariu de încadrare+spor vechime+alte sporuri acordate conform legii.
Astfel, învederează că activitatea desfășurată în perioada 01.08._90, ca lăcătuș montator la Secția Colaborări Atelier SDV-uri în cadrul ., în mod corect nu a fost valorificata în grupa a ll-a de munca, conform poz.23 din Anexa nr.2 Ia Ordinul MMOS nr.50/1990, în baza adeverinței nr.472/10.08.20X1, emisă de . Ialomița, întrucât prin natura atribuțiilor de serviciu activitatea desfășurată ca lăcătuș montator în cadrul secției colaborări atelier SDV nu presupune lucrul efectiv alături de personalul muncitor încadrat la poz.23 din Anexa nr.2 Ia Ordinul MMOS nr.50/199, care se referă la: ART. 23. Prepararea nisipurilor și a amestecurilor de formare și miezuire.
Confecționarea cojilor de bachelita și a modelelor ușor fuzibile.
Curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afară halei curățătoriei.
Sablaj umed.
Polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase.
Conform art. 165 din Legea nr. 263/2010 pentru perioada 01.07._91 la determinarea punctajului lunar se utilizează determinarea punctajului lunar se utilizează salariile nete și nu brute cu valorificarea doar a adeverințelor întocmite de către angajator cu respectarea condițiilor legale, or tocmai aceste condiții nu sunt respectate.
Observând faptul că din cuprinsul adeverinței lipsesc elemente determinate de lege de natură a conferi acesteia caracterul de legalitate - lipsă cuantum exact al sporurilor acordate, procentul de acordare, imposibilitatea identificării acestora, lipsa temeiului de drept al acordării acestor sporuri, arată faptul că la emiterea adeverinței angajatorul a încălcat disp. art. 124 raportat la art. 127 din Hotărârea 254/2011 de punere în aplicare a legii pensiilor.
În ceea ce privește solicitarea de valorificare a veniturilor realizate după data de 01.04.2011, solicită instanței să facă aplicarea disp. art. 166 din Legea nr. 263/2010, care precizează că pentru valorificarea acestei perioade va fi utilizată ca bază de calcul a pensiei declarația nominală a asiguraților și nu adeverințele eliberate de angajatori, acesta fiind singurul document admis de lege spre valorificare, ele relevând cuantumul venitului asupra căruia angajatorul a reținut și vărsat contribuția CAS.
Perioada 08.04._68 conform adeverinței nr._/25.01.2011 emisă de RATB-ETE nu poate fi valorificata ca stagiu de cotizare, deoarece nu a fost înscrisa în carnetul de muncă, angajarea făcându-se după terminarea cursului.
Mai mult decat atât, expertul contabil dispus în această cauză a luat în calcul salariile brute (realizate) prevăzute în adeverința nr.291/06.06.2011 emisă de ELACARM SRL, adeverința nr.43/19.09.2011 emisă de . nu fac parte din baza de calcul al pensiei, deoarece nu se menționează ce sporuri cuprind și dacă au avut caracter permanent (prime, suma acord, alte drepturi), adeverința nr.5994/10.07.2012 emisă de . suplimentare primele și indemnizația lunară din adeverința nr._/25.01.2011 și adeverința nr._/24.01.2011, fiind diferențe de pensie.
În continuare, apelanta a citat prevederile art. 165 din Legea 263/2010.
Punctajul anual este diferit, deoarece s-a luat în calcul adeverința nr.472/10.08.2011 de încadrare în grupa superioară de muncă pentru perioada 01.08._80, dar aceasta nu se valorifica la calculul pensiei, deoarece nu s-au depus la dosar documente din care să rezulte nominalizarea în grupa superioară de muncă.
Învederează Curții că expertul și instanța de fond nu au avut în vedere obiecțiunile formulate de CPMB și în care s-a arătat că . nu face dovada că este autorizată să elibereze documente utilizabile Ia calculul pensiilor pentru foștii angajați din Mecanica Fină București.
Apelanta citează dispozitiile cuprinse in cap. VI din Hotărârea 257/2011 privind Normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010, referitoare la veniturile care nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Susține că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșita a legii, întrucât instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 78 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii coroborat cu art. 24 din Legea nr. 19/200 principiul contributivității fiind preluat și de art. 48 alin 1 și 2 din Legea 263/2010.
Solicită instanței în temeiul art.451 alin.2 Noul Codul de procedură civilă, ca în situația în care va găsi întemeiată cererea de chemare în judecata promovată de către intimat, să procedeze la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, în raport de munca depusă de avocat.
Analizand sentinta pronuntata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca apelul este fondat, urmand a fi admis.
Prima instanta in mod gresit a dat eficienta raportului de expertiza efectuat in cauza fara a-l cenzura si fara a analiza obiectiunile formulate de casa de pensii.La termenul de judecata la care cauza a fost retinuta in pronuntare, tribunalul a calificat obiectiunile casei de pensii ca fiind aparari de fond, fara a reveni asupra lor si fara a motiva in considerentele hotararii motivul respingerii acestora.
Curtea constata ca obiectiunile casei de pensii la raportul de expertiza, reluate in apel sub forma de critici aduse sentintei, sunt intemeiate, concluziile raportului de expertiza fiind viciate.
Reclamantul a învestit instanta de fond cu o contestatie împotriva deciziei nr._ din 15.03.2012 emisa de C. L. de P. Sector 2 și a Hotărârii nr.6185/11.11.2013, emisă de Comisia Centrală de Contestații., criticând nevalorificarea urmatoarelor adeverinte:
- nr.291/06.06.2011 eliberată de .;
- nr.43/19.09.2011 eliberată de S.C.AGROMEC Hagiești S.A.;
-nr._/24.01.2011 eliberată de R.A.T.B. – E.T.E.;
-nr.472/10.08.2011 eliberată de .;
- nr._/25.01.2011 eliberată de R.A.T.B – E.T.E;
- nr.5994/10.07.2012 eliberată de IMSAT S.A.
Prima observatie este aceea ca adeverinta nr.5994/10.07.2012 eliberată de IMSAT S.A. este ulterioara deciziei contestate si nu trebuia sa fie avuta in vedere de expert la intocmirea lucrarii, intrucat legalitatea unei decizii de pensionare se examineaza numai prin prisma actelor pe care insăși casa de pensii le-a avut la dispoziție la data emiterii deciziei. Cauzele de nulitate trebuie sa fie anterioare sau, cel mult, concomitente emiterii actului a carui anulare se cere. Asadar, reclamantul nu poate solicita anularea deciziei de pensionare din 15.03.2012, pe motiv ca nu ar fi fost avute in vedere venituri dintr-o adeverinta care nici nu exista la acea data, fiind eliberata 4 luni mai târziu. Nici in Hotărârea nr.6185/11.11.2013, emisă de Comisia Centrală de Contestații, nu apare nicio referire la această adeverință, fiind inclusă direct în calculul pensiei efectuat de către expert, cu ocazia judecarii litigiului.
In ceea ce priveste adeverintele nr. 43/19.09.2011 eliberată de S.C.AGROMEC Hagiești S.A si nr.291/06.06.2011 eliberată de . (in copie la filele 30 si 33 din dosarul de fond), Curtea constată că și acestea au fost în mod gresit luate in calcul de catre expert si ulterior, necenzurat, de catre instanta de judecata, criticile apelantei fiind intemeiate.
Aceste adeverinte nu precizează din ce sunt compuse veniturile pe care le atestă, fiind precizat doar salariul salariul brut, fără a se detalia în ce au constat veniturile suplimentare până la cuantumul salariului brut și nici temeiul de drept în baza căruia acestea s-au acordat.
Adeverințele au fost eliberate in iunie si septembrie 2011, motiv pentru care acestea trebuiau să îndeplinească condițiile prevăzute de lege la momentul eliberării pentru a putea fi valorificate în calculul drepturilor de pensie. Având în vedere faptul că acestea se referă la venituri aferente perioadelor iunie 1965-oct. 1966 si, respectiv, august 1971-iulie 1980, în speță sunt aplicabile dispozițiile tranzitorii prevăzute de art.165 din Legea nr.263/2010.
În temeiul art.165 din Legea nr.263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În lipsa unor mențiuni referitoare la caracterul net sau brut al veniturilor atestate de adeverințe, acestea nu pot fi valorificate, deoarece art.165 al.1 din lege prevede expres faptul că punctajele lunare se determină în funcție de salariile brute pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 1977 și ulterioare datei de 1 ianuarie 1991 și de salariile nete pentru intervalul de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991. Or, pentru a fi valorificată, adeverința nr. 291/2011 trebuia, în plus, să specifice care au fost salariile brute, respectiv nete, în funcție de intervalele prevăzute de lege.
Mai mult, în cazul veniturilor suplimentare, legea prevede ca adeverința să îndeplinească condițiile prevăzute de lege, în acest sens fiind aplicabile dispozițiile art.127 din HG nr.257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Alineatul 5 prevede că pentru perioadele lucrate anterior datei de 1 ianuarie 2011, veniturile brute/nete, după caz, realizate lunar, ce se utilizează la calculul punctajului lunar, cuprind drepturile salariale și cele asimilate acestora, încasate de beneficiari potrivit legislației în vigoare la data acordării lor, respectiv:
a) retribuția tarifară lunară/salariul de bază lunar/solda lunară/salariul de bază de încadrare lunar, inclusiv indexări, compensații, indemnizații de conducere/comandă, salarii/solde de merit și alte drepturi similare prevăzute de legislația în vigoare la acea dată;
b) sporurile și indemnizațiile acordate în sume fixe sau sub formă de procent din retribuția tarifară lunară/salariul de bază lunar/solda lunară/salariul de bază de încadrare lunar ori din salariul funcției de bază/salariul funcției îndeplinite/solda de funcție/solda funcției de bază, potrivit legislației în vigoare la acea dată;
c) primele/premiile din cursul anului și cele anuale, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată;
d) sumele reprezentând compensarea concediului de odihnă neefectuat, potrivit legii;
e) sumele cuvenite ca reprezentanți în adunările generale ale acționarilor, în consiliile de administrație, în comitetele de direcție, în comisiile de cenzori sau în orice alte comisii, comitete ori organisme, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată, indiferent de forma de organizare sau denumirea angajatorului ori a entității asimilate acestuia, după data de 1 ianuarie 2008;
f) venitul corespunzător funcției pe care a fost încadrat în țară personalul trimis în străinătate în misiune permanentă sau, după caz, pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, inclusiv pentru perioada efectuării concediului de odihnă/de misiuni în țară;
g) orice alte elemente salariale asimilate celor prevăzute la lit. a) - d), acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată.
Adeverințele care atestă astfel de drepturi trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia; d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
În condițiile în care, de regulă, salariul brut specificat de adeverințe este mai mare decât salariul de încadrare, emitenții adeverințelor aveau obligația să detalieze sporurile și adaosurile care au intrat în cuantumul salariului brut, dar adeverințele nu au specificat cuantumul concret și denumirea veniturilor respective.
Or, calculul drepturilor de pensie se face pe baza elementelor prevăzute de lege, adeverințele invocate neputând sta la baza recalculării, deoarece acestea nu arată concret felul veniturilor respective și din ce se compun acestea, motiv pentru care nu se poate verifica dacă au fost sau nu valorificate.
In ceea ce priveste adeverinta nr._/24.01.2011 eliberată de R.A.T.B. – E.T.E., de la fila 32 din dosarul de fond, Curtea constata ca si aceasta a fost in mod gresit valorificata de catre expert si reflectata in punctajul mediu anual retinut de prima instanta.
Adeverința respectivă atestă faptul că reclamantul a fost angajatul societății în perioadele 25.07._68 si 03.04._71 și a beneficiat de spor pentru ore suplimentare și prime în cuantumurile specificate în adeverință.
Curtea constata că în cauză nu s-a făcut dovada plății contribuțiilor la asigurările sociale pentru veniturile suplimentare a căror valorificare s-a solicitat. Curtea constată că o mare parte a cererii de chemare in judecata este intemeiată pe principiul contributivității, reglementat de dispozițiile art. 2 lit. c din Legea 263/2010, potrivit cărora „sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Adeverința a cărei valorificare s-a solicitat la fond nu atestă, însă, și plata contribuțiilor pentru veniturile suplimentare menționate.
În aceste condiții, în mod gresit prima instanță a admis acțiunea in raport de aceasta adeverinta, deoarece sumele încasate anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 și Legii nr.263/2010 se valorifica la calculul pensiei, numai în măsura în care pentru aceste sume s-au achitat contribuții de asigurări sociale. Or, adeverința depusă la dosarul de fond nu dovedea faptul că aceste sume au intrat în baza de calcul a contribuției la asigurările sociale. În plus, adeverința menționează și drepturi cu titlu de prime, pentru care nu se achita contribuția la asigurări sociale potrivit legislației respective, fiind sume care nu se plăteau din fondul de salarii.
Potrivit legislației aplicabile în perioada atestată de adeverință, contribuția pentru asigurările sociale se constituia prin aplicarea unor cote procentuale asupra fondului de salarii.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat, act normativ abrogat prin Legea nr.19/2000, se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prin Lega nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale a fost modificat și completat art. 1 alin.1 din Decretul nr. 389/1972 stabilindu-se contribuția de asigurări sociale în cuantum de 25% asupra câștigului brut.
Dar, potrivit art.2 din Decretul nr. 389/1972, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.
Veniturile suplimentare cu titlu de prime prevăzute de adeverința în discuție nu făceau parte din fondul de salarii, fiind exceptate de la plata contribuției la asigurări sociale.
Valorificarea eventualelor venituri suplimentare incluse în adeverință este posibilă doar în măsura în care rezultă că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare, așa cum s-a reținut și în decizia pronunțată de ICCJ în interesul legii, nr. 19/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 824/22.11.2011, ale cărei considerente se mențin.
Dar, Înalta Curte a reținut că apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Astfel fiind, în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale.
Curtea s-a pronunțat în sensul luării în considerare a sumelor care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale, cu respectarea principiului contributivității, instanța fiind chemată să verifice dacă adeverința invocată de reclamant cuprinde astfel de venituri.
Interpretarea dată de Înalta Curte este obligatorie și se impune și în cazul Legii nr.263/2010, deoarece aceasta a preluat principiului contributivității, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, stabilind că „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza acestui principiul.
Întrucât, în speță, din adeverința nr._ din 24.01.2011 eliberată de RATB a cărei valorificare se solicită nu rezultă că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale aferentă acestor venituri salariale suplimentare, apelanta - parata nu poate fi obligată la valorificarea acestora în calculul pensiei.
In ceea ce priveste adeverinta nr._ din 25.01.2011 eliberata de R.A.T.B.-E.T.E., aflata in copie la fila 31 din dosarul de fond, aceasta atesta ca in perioada 08.04._68 reclamantul a urmat un curs de calificare pentru meseria de conducator troleibuz, iar in perioada scolarizarii a fost platit, conform contractului de scolarizare nr. 91 din 08.04.1968, cu o indemnizatie lunara, al carei cuantum este specificat in continuare in cuprinsul adeverintei.
Perioada 08.04._68 nu poate fi luata in considerare la calculul drepturilor de pensie, intrucat nu constituie stagiu de cotizare, ci perioada de scolarizare. Or, singura perioada de studii recunoscuta de lege ca stagiu de cotizare asimilat este cea in care asiguratul a urmat cursurile de zi al invatamantului universitar, organizat potrivit legii, conform art. 49 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 263/2010. Nu exista nicio dispozitie legala care sa prevada posibilitatea valorificarii acestor venituri, înscrisurile de la dosar confimând că angajarea a survenit dupa terminarea cursului de calificare pentru meseria de conducator troleibuz.
Singura adeverinta care trebuia avuta in vedere de casa de pensii la emiterea Deciziei de pensionare nr._ din 15.03.2012 este cea eliberata de .. sub nr.472/10.08.2011, din care rezulta ca in perioada 01.08._80 reclamantul a lucrat în grupa a II-a muncă.
Curtea nu va retine critica din apel potrivit careia adeverinta nu ar putea fi valorificata pe motiv ca .. nu detine autorizatie de prestare de servicii arhivistice, intrucat adeverinta a fost eliberata in anul 2011, iar Legea nr. 138/2013 pentru modificarea si completarea Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996, care a prevazut necesitatea obtinerii unei astfel de autorizatii, a intrat in vigoare ulterior, neputand fi aplicata retroactiv.
Adeverința menționată atestă faptul că reclamantul a fost angajat al S.C. MECANICA F. S.A. în perioada 1.08.1971-1.08.1980, având funcția de lăcătuș la secția colaborări atelier S.D.V.-uri, fiind încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform nominalizarii efectuate prin proces-verbal nr. 50/1990 si C.C.M. anuale, fiind, de asemenea, arătat temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, respectiv Ordinul nr.50/1990 al MMOS și Ministerul Sănătății republicat, anexa 2, poz.23.
Curtea constată că adeverința respectivă îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, în mod greșit apelanta-pârâtă refuzând valorificarea acesteia.
În acest sens, Curtea reține incidența în speță a dispozițiilor art.158 din Legea nr.263/2010, potrivit cărora perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare. Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
În temeiul art.126 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
Curtea constată că adeverința menționată respectă toate elementele prevăzute de lege, inclusiv precizarea actului administrativ emis de unitate în baza căreia s-a făcut nominalizarea, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, refuzul valorificării acestora de C. de pensii fiind nejustificat.
Așa cum se arată expres în Anexa 14, fostul angajator sau persoana juridică ce a preluat arhiva acestuia trebuie să precizeze actul administrativ care a stat la baza nominalizării, făcându-se referire cu titlu exemplificativ la proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc. Adeverința menționează în acest sens procesul-verbal nr. 50/1990. Faptul că acesta s-ar referi la lista funcțiilor și meseriilor care se încadrează în grupă de muncă nu justifică refuzul apelantei, deoarece nominalizarea persoanelor care desfășoară activități în grupele de muncă se poate face și prin indicarea posturilor și funcțiilor ocupate de acestea.
Potrivit prevederilor Ordinului MMOS nr. 50/1990 nominalizarea persoanelor care desfășurau activități ce se încadrau în grupele de muncă era o atribuție ce revenea angajatorului.
Astfel, in baza punctului 6 din Ordinul nr.50/1990 emis de MMPS, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Din interpretarea logico-gramaticala a acestui text legal, rezulta ca desfășurarea unei activității . de munca se dovedește exclusiv prin mențiunile din carnetul de munca sau printr-o adresa emisa de angajator si ca aceste mențiuni, respective adeverințe, fac dovada deplina pana la înscrierea lor in fals. În speță, în baza nominalizărilor efectuate de angajator, în perioada 01.08._80, intimatul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă. În aceste condiții, susținerile apelantei sunt nefondate, deoarece doar conducerea unității era în măsură să constate condițiile și durata timpului în care un angajat lucra în aceste condiții.
Nu pot fi reținute nici susținerile apelantei în sensul că reclamantul nu a prezentat acte privind nominalizarea de către unitatea angajatoare pentru perioada solicitată că se încadrează în grupa a II-a de muncă (proces verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidenta a intrărilor în subteran). Intimatul a prezentat adeverința care atestă încadrarea, cu precizarea actelor în baza cărora s-a realizat această încadrare, iar apelanta nu a făcut dovada că a solicitat acestuia acte justificative, refuzând valorificarea acesteia.
Simpla contestare a mențiunilor cuprinse in acestea nu este suficienta prin ea însăși sa răstoarne prezumția de veridicitate a situațiilor de fapt atestate.
Astfel, în condițiile în care apelanta nu are prerogativa de a cenzura adeverințele eliberate de angajatori, iar o procedură de anulare a adeverinței în cauză nu a fost inițiată, adeverința în cauză face dovada deplină asupra perioadelor lucrate în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă.
In consecinta, singurul motiv de nulitate a deciziei contestate il reprezinta nevalorificarea mentiunilor din aceasta adeverinta, toate celelalte motive de nulitate invocate de reclamant fiind neintemeiate.
F. de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea, in baza art. 480 C.pr.civ., va admite apelul si va schimba sentinta, in sensul ca va anula decizia nr._/15.03.2012, emisă de C. L. de P. Sector 2 și Hotărârea nr.6185/11.11.2013, emisă de Comisia Centrală de Contestații.
Va obliga pârâta C.P.M.B. să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, începând cu 01.11.2011, cu luarea în considerare a perioadei 01.08._80 ca fiind lucrată în grupa a II-a muncă, potrivit adeverinței nr.472/10.08.2011 emisă de .., precum și să plătească diferențele de pensie corespunzătoare.
Va respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
In baza art. 453 C.pr.civ., va obliga pârâta, in calitate de parte cazuta in pretentii, la plata sumei de 800 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr. 6, sector3, împotriva sentinței civile nr.8846/26.09.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII- Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, cu sediul în București, ., sector 2 și cu intimatul-contestator S. V. - CNP_, cu domiciliul în București, .. 2, ., ., sector 2 și cu domiciliul procesual ales la C.. Av. M. M., în București, .. 260, ., ..
Schimbă sentința, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Anulează decizia nr._/15.03.2012, emisă de C. L. de P. Sector 2 și Hotărârea nr.6185/11.11.2013, emisă de Comisia Centrală de Contestații.
Obligă pârâta C.P.M.B. să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, începând cu 01.11.2011, cu luarea în considerare a perioadei 01.08._80 ca fiind lucrată în grupa a II-a muncă, potrivit adeverinței nr.472/10.08.2011 emisă de .., precum și să plătească diferențele de pensie corespunzătoare.
Obligă pârâta la plata sumei de 800 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Ia act de cererea intimatului-reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel pe cale separată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. G. I. M. C.
GREFIER,
E. D. C.
Red:I.S.G
Dact.: D.A.M
Jud.fond:D. D.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1471/2015.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1079/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
