Recalculare pensie. Decizia nr. 1079/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1079/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 253/116/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1079
Ședința publică din data de 26.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant P. G. împotriva sentinței civile nr.1144 din data de 04.12.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI, având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant P. G., personal, legitimat în fața instanței, lipsă fiind intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 23.02.2015 prin Serviciul Registratură, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului, având în vedere că, hotărârea prin care instanța s-a pronunțat asupra perimării este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, pronunțare ce a avut loc la data de 04.12.2014 (fila 81 dosar fond), iar recursul a fost depus la data de 07.01.2015 conform rezoluției de primire (fila 7 dosar recurs). De asemenea, se au în vedere dispozițiile art.284 alin.3 Cod procedură civilă potrivit cărora dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel, coroborat cu art.303 alin.1 și 2 Cod procedură civilă potrivit cărora, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Într-adevăr, declarația de recurs este formulată la data de 05.12.2014, cu respectarea termenului legal, însă motivarea recursului s-a realizat la data de 07.01.2015, când recurentul nu se mai afla în termen.
Având cuvântul, recurentul-reclamant P. G. susține că nu a trecut un an de la data la care i-a fost comunicată decizia din dosarul nr._ . Cu privire la excepția invocată din oficiu lasă la aprecierea instanței.
Pe fondul cauzei solicită obligarea intimatei-pârâtă de a-i lua în considerare adeverința nr.3501/23.04.2013 din care rezultă că veniturile realizate au fost impozitate.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 28.01.2013, reclamantul P. G. a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii Călărași solicitând obligarea acesteia la valorificarea sumelor primite pentru munca prestată în timpul activității și care sunt cuprinse în adeverința 2103/04.02.2011.
Prin întâmpinare, pârâta C. Județeană de Pensii Călărași a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin încheierea din data de 04.04.2013 s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, la cererea reclamantului.
Dosarul a fost repus pe rol pentru perimare la data de 04.12.2014 deoarece a trecut mai mult de un an de la data suspendării cauzei iar din verificările efectuate dosarul_ a fost soluționat irevocabil la data de 23.10.2013 de CA București.
Prin sentința civilă nr.1144 din data de 04.12.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Călărași - Secția Civilă, a constatat perimată acțiunea formulată de reclamantul P. G., împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Călărași.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 04.04.2013, dată de la care dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, iar de la suspendarea pricinii în conformitate cu art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă - 04.04.2013 de către Tribunalul Călărași, părțile nu au mai făcut nici un act de procedură prin care să întrerupă cursul perimării în condițiile art. 249 Cod procedură civilă.
Față de toate aceste considerente, văzând că sunt îndeplinite condițiile pentru a opera perimarea, prevăzute prin dispozițiile art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta P. G. împotriva pârâtei C. Teritorială de Pensii a Județului Călărași.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal, reclamantul P. G., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului formulat, recurentul reclamant a arătat că a contestat sancțiunea perimării, deoarece nu a trecut 1 an de la data când decizia din dosarul_ ,pentru care a operat suspendarea pricinii în conformitate cu art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, a fost pronunțată.
Susține că este adevărat că decizia a fost pronunțată la data de 23.10.2013, dar solicită a se observa că dosarul respectiv a ajuns la Grefa tribunalului Călărași la data de 29.01.2014. În aceste condiții reclamantul a fost lipsit de argumentele motivării care au stat la baza deciziei din data de 23.10.2013. Precizează,totodată recurentul că pârâta a emis o decizie în data de 31.05.2012 cu nr._ care a fost contestată cu nr._/16.06.2012, totodată cerând pârâtei să-i pună la dispoziție actele și adeverințele din dosarul personal care au stat la baza acestui calcul.
Menționează că pârâta refuză ostentativ orice fel de colaborare ceea ce dus la lungirea timpului de forma o opinie. Pe data de 21.10.2014 reclamantul a depus cererea nr.19 la un birou de mediere la care este invitată și pârâtă, care a refuzat să participe. Astfel, consideră că pârâta dorește prin orice cale să-l împiedice a continua judecata pricinii.
Mai solicită conexarea cele două dosare adică_ și dosarul_ ,deoarece ambele dosare au același obiect.
Prin sentința din data de 23.10.2013 Curtea a admis ca pârâta să nu ia în considerare sumele care au stat la baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale ceea ce echivalează cu încălcarea principiului contributivității.
Se mai arată că, completul de judecată i-a cerut recurentului să facă dovada că acele elemente salariale care au condus la sumele din adeverința 4846 din 08.05.2012 au fost argumentate cu adeverința 350/23.04.2013 unde se arată explicit în ce mod și cum au fost impozitate conform legii de la cea vreme.
Cu toate acestea completul de judecată a refuzat să țină cont de această adeverință și a admis recursul pârâtei pe motiv că nu s-a făcut dovada că recurentul a obținut venituri în acord.
Se mai susține că, în cuprinsul deciziei nr.19 din 17.10.2011 conform articolului 8, 9 și 117 din Legea nr.57/1974 și art.4 și 5 din Legea 2/1983 cu privire la principiile de bază care reglementează lucrul în acord global și instituia forme de retribuire prin acord global, veniturile realizate în acord global nu aveau natura unor sporuri și la acea vreme reprezentau însăși o formă de retribuire.
Apariția Legii nr. 49/1992, prin care baza de calcul al pensiei a fost extinsă și la o . sporuri sau indemnizații care nu intraseră anterior în această bază. În cuprinsul Legii 19/2000 se specifică că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare pentru care salariatul sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
De asemenea, solicită reexaminarea deciziei din 23.10.2013 având în vedere și decizia 19/ICCJ din 17.10.2011 republicată în Monitorul Oficial nr.824 din 22.11.2011 care potrivit art.330 alin.4 din codul de procedură civilă la acea dată când s-a pronunțat producea efecte.
La termenul din data de 26.03.2014, din oficiu, Curtea a invocat excepția nulității recursului pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la data sus precizată, respectiv că hotărârea prin care prima instanță s-a pronunțat asupra perimării este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, ce a avut loc la data de 04.12.2014 (fila 81 dosar fond), iar recursul a fost depus la data de 07.01.2015 conform rezoluției de primire (fila 7 dosar recurs). De asemenea, se au în vedere dispozițiile art.284 alin.3 Cod procedură civilă potrivit cărora dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel, coroborat cu art.303 alin.1 și 2 Cod procedură civilă potrivit cărora, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Într-adevăr, declarația de recurs este formulată la data de 05.12.2014, cu respectarea termenului legal, însă motivarea recursului s-a realizat la data de 07.01.2015, când recurentul nu se mai afla în termenul legal de depunere a acestora .
Referitor la excepția nulității recursului invocată în cauză,Curtea va avea în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 302/1 din Codul de procedură civilă, a statuat Curtea,cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, între alte mențiuni, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Totodată, conform art. 301 teza finală din Codul de procedură civilă, în cazul cererii de recurs, „dispozițiile art. 284 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător”.
Or, conform art. 284 alin. (3) din Codul de procedură civilă, „dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată de la data depunerii cererii de apel”.
Cu alte cuvinte, deși termenul de declarare a apelului sau recursului curge de la comunicare, dacă partea a declarat apel ori, după caz, recurs mai înainte ca hotărârea atacată să-i fie comunicată, data comunicării se socotește a fi data declarării căii de atac și de la acea dată se calculează termenul în interiorul căruia poate fi depus memoriul separat prin care calea de atac a apelului sau a recursului promovată să fie motivată.
În privința „motivelor recursului” (fila 7), expediate prin poștă la 06.01.2015 și înregistrate la data de 07.01.2015, s-a reținut, așadar, că au fost depuse peste termenul de recurs de 5 zile, calculat, potrivit principiului echipolenței, de la data declarării căii de atac calificate ca fiind recurs - așa încât, chiar dacă ar fi cuprins motivele de nelegalitate a hotărârii atacate și dezvoltarea lor, conform art. 302/1 din Codul de procedură civilă, nu puteau fi avute în vedere de Curte. Mai mult decât atât, s-a constatat că nici acestea nu răspund cerințelor legale, pentru a constitui o reală motivare a căii de atac.
Se va avea în vedere că în motivarea recursului nu se exprimă critici concrete în legătură cu sentința atacată, critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă; recurentul nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de Tribunal atunci când a soluționat pricina, argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii; autorul căii de atac nu arată care sunt greșelile de judecată ale primei instanțe ori elementele de nelegalitate și/sau netemeinicie ale sentinței recurate.
În baza art. 306 și 302/1 alineatul 1 lit. c Cod Procedură Civilă, Curtea va constata nulitatea recursului pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 306 alineatul 1 teza I, „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal…”, iar în conformitate cu art. 306 alineatul 3, „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.”
Art. 302/1 alineatul 1 lit. c Cod Procedură Civilă prevede că „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a textelor de lege precitate rezultă că orice persoană care exercită calea de atac a recursului are obligația de a prezenta motivele de nelegalitate ale hotărârii pe care înțelege să o atace, adică să arate în concret criticile sale în legătură cu aceasta, de așa natură sau într-o asemenea manieră încât ele să se circumscrie sau să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 Cod Procedură Civilă.
Însă, în cauza de față, așa cum rezultă din analiza susținerilor expuse în cadrul recursului, autorul acestei căi de atac nu relevă nicio nemulțumire concretă din care să reiasă în ce constă nelegalitatea și/sau netemeinicia hotărârii atacate ori care sunt greșelile de judecată eventual săvârșite de instanța de fond.
Recurentul nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de Tribunal atunci când a soluționat pricina și nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii.
Analizând prioritar aspectele invocate în calea de atac ,Curtea constată că acestea sunt veritabile apărări pe fondul cauzei,fără a face referire la modul de soluționare al excepției de perimare, conform art. 248 raportat la art. 252 Cod procedură civilă, ce a fost dispusă ca efect a suspendării cauzei,conform dispozițiilor art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, constatându-se că de la data menținerii măsurii suspendării, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din culpa reclamantului, neîndeplinind obligația stabilită în sarcina sa.
Nu trebuie neglijat faptul că recursul este întotdeauna îndreptat împotriva unei hotărâri judecătorești, ceea ce presupune cu necesitate exprimarea de critici efective la adresa acesteia,respectiv în speță a admiterii excepției perimării; a constatării ca perimată a cererii de chemare în judecata formulată de reclamant.
În aceste condiții, Curtea în baza art.303, 3021 alin.1 lit. c) și art.306 Cod procedură civilă, va constata nulitatea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant P. G. împotriva sentinței civile nr.1144 din data de 04.12.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. H. P. A. E. L. U.
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact.N.V./2 ex./06.04.2014
Jud.fond: G. S.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2386/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 226/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
