Obligaţie de a face. Decizia nr. 1271/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1271/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 14677/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8809/2014)
Decizia civilă nr.1271
Ședința publică din data de la 23 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G. I.
JUDECĂTOR: M. C.
JUDECĂTOR: D. A. T.
GREFIER: M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA București – Sucursala Regională CF București, împotriva sentinței civile nr.9864/22.10.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. Libere Feroviare Mișcare Comercială, în numele și pentru membrii săi: P. M. C., B. A I., A. I., O. C., A. V., B. D., C. M., F. S., C. F., D. N., cauza având pe fond ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a pus în vedere recurentei-pârâte C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA București să depună la dosarul cauzei, în timp util, dovada calității de reprezentant a Sucursalei Regionale CF București, pentru pârâta C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA București, în exercitarea căii de atac formulate, astfel cum prevăd dispozițiile art.161 din codul de procedură civilă de la 1865, obligație neîndeplinită până la această dată. Se mai arată că intimata-reclamantă U. S. Libere Feroviare Mișcare Comercială, prin întâmpinarea formulată, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, astfel cum prevăd dispozițiile art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă.
Curtea față de lipsa părților dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, având în vedere invocarea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a Sucursalei Regionale CF București, pentru pârâta C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA București, în exercitarea căii de atac formulate.
La reluarea pricinii, respectiv la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Curtea reține cauza în vederea soluționării asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a Sucursalei Regionale CF București, pentru pârâta C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA București, în exercitarea căii de atac formulate, dată fiind solicitarea părții intimate de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 9864/22.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere Feroviare Mișcare-Comercial București, în numele și pentru membrii săi, în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Căi Ferate "CFR" SA.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a) din CCM Unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada octombrie_10, actualizate cu rata inflației, la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente, calculată de la data scadenței fiecărei obligații de plată a drepturilor salariale și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Potrivit art. 41 alin. 3 lit.a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010, s-a prevăzut un salariu de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01.01.2008, negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, în valoare de 700 lei, stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Ulterior, a fost încheiat contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 la nivel de unitate, prin care s-a prevăzut un salariu de bază brut corespunzător clasei de salarizare 1, în cuantum de 570 lei. Totodată, prin actul adițional nr. 1708/21.04.2010, s-a prevăzut un salariu de bază brut corespunzător clasei de salarizare 1, în cuantum de 600 lei.
Această împrejurare nu determină însă inaplicabilitatea prevederilor CCM Unic la Nivel de R. Transporturi deoarece contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură are forță juridică superioară în raport de contractele colective încheiate la nivel inferior.
În acest sens, statuează și dispozițiile art. 8 alin. 2-4 din Legea 130/1996, în vigoare la momentul încheierii contractului colectiv de muncă, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă. La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Prin urmare, contractul colectiv de muncă are caracter obligatoriu numai dacă este încheiat cu respectarea legii, or, în cauza de față, contractul colectiv încheiat la nivel de unitate nesocotește clauzele cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, neputând produce efecte juridice în relațiile dintre părți.
În concluzie, ținând seama de dispozițiile art.11 din Legea nr.130/1996, Tribunalul a reținut faptul că pârâta trebuia să respecte clauzele CCM Unic la nivel de ramură referitoare la nivelul salariului de bază minim brut în negocierea contractului colectiv la nivel de unitate.
În ceea ce privește aplicabilitatea CCM Unic la nivel de ramură, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 4 alin. 1 din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010, conform cărora acesta se aplică până la 31.12.2010 și că, dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, atunci valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu cu mai mult de 12 luni, respectiv încă un an calendaristic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sucursala Regională de Căi Ferate București, în calitate de reprezentant al pârâtei C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA.
În sedinta publică din data de 19.03.2015 consilierul juridic al Sucursalei Regionale de Căi Ferate București a precizat că recursul a fost declarat de Sucursala Regională de Căi Ferate București în calitate de reprezentant al pârâtei C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA.
In raport de această sustinere si de prevederile art. 161 alin. 1 C.pr.civ., Curtea a amânat cauza pentru ca reprezentantul părții să facă dovada calității sale.
În sedinta publică din data de 23.04.2015 Curtea a invocat exceptia lipsei dovezii calitătii Sucursalei Regionale de Căi Ferate București de reprezentant al pârâtei C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA, exceptie ce se impune a fi analizata cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 C.pr.civ.
Curtea reține că sentinta recurata a fost pronuntata in contradictoriu cu reclamanta U. S. Libere Feroviare Miscare – Comercial Bucuresti, in numele si pentru membrii săi si cu pârâta C. Națională de Căi Ferate „CFR” S.A.
In calea de atac au calitate procesuala persoanele care au fost parti in proces in fata instantei de fond, putând ataca hotararea numai persoanele care s-au judecat in fata tribunalului.
In cauza de fata, recursul a fost declarat de Sucursala Regională de Căi Ferate București în calitate de reprezentant al pârâtei C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA., sucursala fiind o entitate distincta de societatea mama, avand alt CUI si alt numar de inregistrare la Oficiul Registrului Comertului.
Mandatul de reprezentare nu a fost, însă, dovedit, Sucursala nedepunând la dosar înscrisurile necesare pentru a proba că a fost împuternicită de societatea mamă să promoveze calea de atac. Certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comertului nu dovedeste decât calitatea domnului Maraloi L. de împuternicit al sucursalei Regionale de Cai Ferate Bucuresti, nu si mandatul acordat de societatea mamă pentru a o reprezenta în instanță.
Potrivit art. 161 C.pr.civ., când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, instanta va anula cererea.
Raportând dispozitiile legale mentionate la situatia de fapt din speta, Curtea constată că exceptia lipsei dovezii calitătii Sucursalei Regionale de Căi Ferate București de reprezentant al pârâtei C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA este intemeiata, urmand a fi admisa, cu consecinta anularii cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și, în consecință, anulează cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA București – Sucursala Regională CF București, împotriva sentinței civile nr.9864/22.10.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. Libere Feroviare Mișcare Comercială, în numele și pentru membrii săi: P. M. C., B. A I., A. I., O. C., A. V., B. D., C. M., F. S., C. F., D. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. G. I. M. C. D. A. T.
Grefier,
M. Colindeață
Red.I.S.G
Tehnored.I.S.G./D.A.M.
2 ex./14.05.2015
Jud.fond: G. C.L.
| Cereri. Sentința nr. 13/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
