Recalculare pensie. Decizia nr. 53/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 2205/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 4103/2013)
Decizia civilă nr.53
Ședința publică din data de la 7 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. A. C.
JUDECĂTOR: R. F. G.
JUDECĂTOR: G. M.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă J. V. împotriva sentinței civile nr. 1553/F din data de 11.04.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Ialomița, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții faptul că a trecut mai mult de un an de la ultimul act de procedură, cauza fiind suspendată la data de 11.12.2013, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților. La data de 05.01.2015, recurenta-reclamantă J. V., a depus la dosar prin serviciul „registratură” al acestei secții, cerere prin care solicită judecarea pricii în lipsă.
Curtea având în vedere cele învederate, din oficiu, reține cauza în pronunțare asupra incidentului procedural al perimării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 12.06.2012 sub nr._ reclamanta J. V. a solicitat obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Ialomița la recalcularea drepturilor de pensionare cu luarea în considerare a perioadelor cât soțul său, defunctul J. T. a desfășurat activitate în grupa I și II de muncă și acordarea majorărilor rezultate.
Prin sentința civilă nr. 1553/F din data de 11.04.2013, Tribunalul Ialomița a respins cererea formulată de reclamanta J. V. împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Ialomița.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut urmatoarele:
Potrivit deciziei de pensionare nr._ din 22.10.1987 numitul J. T., defunctul soț al reclamantei, la data pensionării a avut o vechime totală în muncă de 33 ani, 5 luni și 8 zile, determinată în baza Legii nr.3/1977.
La determinarea punctajului mediu anual al reclamantei pârâta prin decizia nr._ din 03.06.2009, recalculând drepturile de pensie conform OUG nr.4/2005, a avut în vedere un stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
În cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale numitului J. T. au fost stabilite, respectiv 01.11.1987, la recalculare se pot aplica dispozițiile art.4 alin.1 din O.U.G. nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor H.G. nr. 1550/2004.
Potrivit art. 2 alin. 4 din H.G. nr. 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 3/1977: „Procentele corespunzătoare grupelor I și II de muncă se aplică persoanelor care au lucrat efectiv în aceste grupe cel puțin 20 ani în grupa I sau 25 ani în grupa II de muncă.”
În ceea ce o privește pe reclamantă, tribunalul a constatat că aceasta în calitate de beneficiară a pensie de urmaș al numitului J. T., nu îndeplinește condițiile pentru a i se determina punctajul mediu anual prin raportarea la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, pentru că nu a lucrat în grupa I de muncă, nici prin raportarea la un stagiu complet de 25 de ani, întrucât nu a lucrat în grupa a II- a de muncă, astfel că nu poate beneficia de prevederile H.G. nr. 1550/2004 și ale art. 14 din Legea nr. 3/1977.
De altfel, această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin (2) raportat la art. 43 alin (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, în raport de toate aceste considerente cererea formulată de reclamanta J. V. împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Ialomița a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta J. V., a declarat recurs motivat la data de 31.05.2013, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 20.06.2013, sub nr._ .
Prin motivele de recurs neîntemeiate în drept, recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, întrucât prima instanță nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei prin care a făcut dovada faptului că soțul său, defunctul J. T., a avut o vechime în muncă de 33 de ani, 5 luni și 8 zile cât și faptul că în toată această perioadă și-a desfășurat activitatea în cadrul Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR” S.A. în grupe superioare de muncă, iar la momentul recalculării drepturilor de pensie ce au avut loc în anii 2005 și 2010 pârâta C. Județeană de Pensii Ialomița nu a avut în vedere acest aspect.
La termenul de judecată din 11.12.2013, Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei în baza dispozițiilor art. 242 alin.(1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, având în vedere lipsa nejustificată a părților. La data de 17.12.2014, pricina a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru verificarea condițiilor perimării.
Față de actele de procedură îndeplinite în cauză, Curtea constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 248 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Ori, ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 11.12.2013, iar de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părților. În consecință, față de lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei, Curtea va admite excepția de perimare invocată din oficiu la termenul de judecată din 07.01.2015, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din codul de procedură civilă va perima cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă J. V. împotriva sentinței civile nr. 1553/F din data de 11.04.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Ialomița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
B. A. C. R. F. G. G. M.
Grefier,
B. M.
Red./tehn. B.A.C./13.01.2015
Tehn. M.B./2 ex./13.01.2015
Judecător fond I. T.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1471/2015.... → |
|---|
