Obligaţie de a face. Hotărâre din 27-01-2016, Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 223/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 223/A/2016
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: D. ȚARINĂ
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul P. G. împotriva Sentinței civile nr. 1967 din 08 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, privind și pe pârâtul S.C. S. S.A. C.-N., având ca obiect obligația de a face.
Mersul dezbaterii în fond a cauzei a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2016, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 20 ianuarie 2016, apoi pentru acest termen, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de 18.02.2015, reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâta .-N. a solicitat obligarea pârâtei să recunoască faptul că activitatea desfășurată în perioada 01.01._91, respectiv 01.01._00, a fost desfășurată în condițiile grupei I de muncă în procent de 100%, obligarea pârâtei să elibereze o adeverință conform celor solicitate anterior si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată considerând că în funcție de condițiile de muncă de la Secția sinterizate, activitatea a fost prestată în condițiile grupei I de muncă în procent de 100% și nu 50%.
Prin sentința civilă nr. 1967/08.06.2015 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, a fostrespinsă acțiunea formulată de reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A.
Pentru a pronunța soluția menționată, instanța a reținut că potrivit înscrierilor din carnetul de muncă . nr._, rezultă că în perioada 01.01._91, reclamantul a fost angajat în meseriile de rabotor si sculer matrițer și a fost încadrat în grupa I de muncă 50% din timp, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa 1, pct.105 si a Tabelului nominal nr. 102/12.03.1996, iar pentru perioada 01.01._00, nu există nicio mențiune cu privire la încadrarea in grupa de muncă
Reținând că, carnetul de muncă dovedește timpul lucrat în condiții normale si în condiții deosebite, că încadrarea reclamantului în grupa I de muncă în procent de 50% s-a făcut după procedura impusă de Ordinul 50/1990 și de către organele abilitate în acest act normativ, precum și faptul că nu s-a dovedit că nivelul noxelor de la locul de muncă al reclamantului depășeau nivelul admis, instanța a apreciat ca fiind nefondată solicitarea reclamantului pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001.
În ceea ce privește perioada ulterioară momentului arătat, Tribunalul a reținut că locurile de muncă au fost încadrate în condiții normale, deosebite si speciale, așa cum prevedea Legea nr. 19/2000, iar încadrarea locului de muncă și a activității salariaților s-a făcut după criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite prevăzute de HG nr. 261/2001, respectiv nr. 246/2007, criterii în care nu poate fi încadrat reclamantul.
În fine, a mai avut în vedere că din Tabelul nominal nr. 102/1996, rezultă că reclamantul a fost încadrat în grupa I de muncă 50% din timp, situație în care pârâta nu poate fi obligată să îi elibereze o adeverință contrar prevederilor legale arătate anterior, astfel că, cererea de chemare în judecată privind petitul 3, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. G., solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Reclamantul critică respingerea de către prima instanță a probei testimoniale, precum și omisiunea acesteia de a se pronunța cu privire la solicitarea de depunere a întregii documentații tehnice care a fost întocmită și în baza căreia a beneficiat de încadrarea în grupa I de muncă personalul care a lucrat în Secția Sinterizate, anterior datei de 01.07.2000.
Consideră că prevederile HG nr. 261/2001 nu sunt aplicabile prezentei cauze, întrucât aceasta se referă la criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite (fosta grupa a II a), iar nu la grupa I avută în vedere de către reclamant.
De asemenea, apreciază că dovedirea perioadelor de activitate desfășurata in locuri de munca in condiții deosebite in vederea pensionarii nu se face doar în baza înregistrărilor din carnetul de muncă.
Subliniază că în urma măsurătorilor și determinărilor făcute in anii 1990 – 1991, s-a dispus încadrarea întregului personal care lucra în Secția Sinterizate în grupa I de muncă, ca urmare a faptului că au fost depășite limitele legale maxime admise pentru noxe, măsura fiind dispusă și cu privire la colegii cu care și-a desfășurat activitatea - muncitorii direct productivi, operatorii, controlorii de calitate sau personal auxiliar în producție ca: maistru, inginer tehnolog, șef atelier, aspect dovedit cu carnetele de muncă și deciziile de pensionare ale acestora.
În drept, invocă prevederile art.466-482 Cod Pr. Civ.; Legea nr.3/1977, Ordin nr. 50/1990 ; Ordin nr. 125/1990 ; Ordin nr. 338/1990 ; art. 40 alin(20 lit. c ; art. 119 alin(1); art. 253 alin. (1); art. 268 alin. (2) din Codul Muncii; Legea nr. 338/2013 .
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă S.C. S. S.A. s-a opus admiterii apelului.
În esență, pârâta arată că reclamantul a fost angajat al societății începând cu data de 22.05.1971 si a desfășurat activitate pana la data de 01.04.2009, având funcția de sculer - matrițer, în cadrul secției „Sculărie”, că potrivit anexelor la Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății locurile de muncă din cadrul secției „Sculărie” încadrate la grupa I de muncă erau cele de Forjare Manuală și Tratamente Termice, iar locurile de muncă încadrate la grupa a II a de munca erau cele de la „Ascuțire Scule” și „Atelier Rodare” și că locul de muncă al reclamantului nu era încadrat în niciuna din grupele de muncă.
Subliniază că în perioada 01.01._91 reclamantul a lucrat în condițiile grupei I de muncă în proporție de 50%, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa I, pct. 105, acest beneficiu fiindu-i recunoscut ca urmare a faptului că în perioada respectivă acesta a efectuat reparații pentru „Atelierul discuri de Fricțiune”, (reparând în general matrițe mari, nefiind însă necesară prezenta lui permanenta).
Învederează că mențiunile din cartea de muncă sunt în conformitate cu documentele existente și reflectă cadrul în care s-au desfășurat raporturile de muncă dintre reclamant și societate, neatestând încadrarea în grupa I de muncă pentru intervalul 01.01._91.
Consideră că reclamantul nu poate fi încadrat în criteriile stabilite de HG nr. 261/2001, respectiv nr. 246/2007 și că adeverința pe care a eliberat-o în favoarea acestuia îndeplinește cerințele legale.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a reiterat cele expuse prin memoriul depus la dosar.
În probațiune s-a administrat probe testimonială și cea cu înscrisuri.
Apelul este fondat în parte, după cum urmează:
Prin solicitarea dedusă judecății, reclamantul dorește recunoașterea grupei de muncă pentru perioadele 01.01._91, respectiv 01.01.1992 – 01.07.2000, în procent de 100%.
În intervalul arătat acesta a fost salariat al societății pârâte ca rabotor, respectiv sculer matrițer încadrat în Secția Sculărie.
Prima instanță s-a raportat la tabelul nominal nr. 102/1996 întocmit la nivelul societății pârâte, concluzionând că față de mențiunile cuprinse în acesta și care atestă încadrarea reclamantului în grupa I de muncă în procent de 50%, acțiunea nu este întemeiată.
Curtea apreciază că tribunalul a soluționat cauza prin citarea sterilă a unor acte normative, fără însă a avea în vedere condițiile concrete în care reclamantul și-a desfășurat activitatea și care conturează caracterul parțial fondat al demersului acestuia în privința intervalului 01.01.1992 – 01.01.1995.
Astfel, în ceea ce privește prima perioadă - 01.01._91, constată că reclamantului i-a fost recunoscut beneficiul grupei I de muncă, în procent de 50% (aspect reținut, de altfel, și de către prima instanță) relevante în acest sens fiind mențiunile din carnetul de muncă de la poziția 49(f. 23 fond).
Deși reclamantul se consideră îndreptățit la acordarea grupei arătate în procent de 100%, niciuna din probele administrate nu-i confirmă pretenția, nefiind dovedită prestarea permanentă a activității într-un loc de muncă încadrat în grupa I, așa cum statuează prevederile art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, ci doar prestarea parțială, astfel justificându-se doar recunoașterea unui procent de 50%
În acest sens, Curtea reține că reclamantul, având meseria de sculer matrițer, a fost încadrat în Secția Sculărie. Spre deosebire de ceilalți muncitori sculeri încadrați la secția Sculărie și care lucrau în cadrul acestei secții și cărora nu le-a fost recunoscută grupă I de muncă (doar locurile de muncă – forjare manuală și Tratamente Termice din carul acestei secții au fost încadrate în grupa I ), reclamantul a fost desemnat să facă parte dintr-o echipă alcătuită din trei persoane, incluzându-i și pe martorii C. L.(șef de echipă) și U. - B. G., bancul de lucru al acestora fiind situat în cadrul secției Sinterizate, unde condițiile de lucru erau deosebit de grele, nivelul noxelor ( praf din diverse metale - cupru, molibden, plumb, praf de cărbune) și zgomotul preselor depășind limita admisă.
În ceea ce privește timpul de lucru în cadrul secției Sinterizate, cei doi martori (f. 97,98) au relatat că, într-o zi normală de lucru, activitatea lor se desfășura cel mai mult în cadrul secției Sinterizate, subliniind că acesta a constituit motivul pentru care numai lor (față de ceilalți sculeri) li s-a recunoscut grupa I de muncă.
Coroborând depozițiile acestor martori (inclusiv în privința timpului efectiv de lucru) cu mențiunile din tabelele anexă la contractele colective de muncă încheiate la nivelul societății pârâte . perioada 1990 – 1997 (f. 38, 40, 49, 60, 97 ), tabele cuprinzând locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupele I și II de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Curtea apreciază că nu poate fi recunoscut în favoarea reclamantului un procent majorat de 100%, față de cel de 50%, stabilit de către societate, rezultând fără nicio urmă de echivoc că activitatea prestată de el în cadrul secției Sinterizate nu a acoperit 100% din timpul normal de lucru.
De altfel, de acest procent a beneficiat și martorul U. - B. G., care s-a aflat într-o situație similară cu a reclamantului, respectiv exercita o funcție de execuție în cadrul aceleiași echipe(pozițiile 45, 54 și 69 carnet de muncă, f. 76 fond).
Societatea pârâtă s-a apărat, arătând că încadrarea activității desfășurate de reclamant în grupa I de muncă în perioada mai sus arătată se datorează faptului că acesta a efectuat reparații pentru Atelierul discuri de Fricțiune (pentru care s-a făcut încadrarea în grupa I de muncă), susțineri pe care Curtea le va înlătura, constatând că acestea sunt în contradicție cu înscrisurile depuse în probațiune chiar de către societate și din care rezultă că locurile de muncă din acest atelier au fost încadrate în grupa a II a de muncă la data de 24.05.1990(f. 37 apel), respectiv în intervalul în care reclamantul a lucrat în acest atelier.
Referitor la perioada 01.01.1992 – 01.07.2000, Curtea consideră că solicitarea reclamantului este parțial fondată, respectiv doar în ceea ce privește intervalul 01.01.1992 – 01.01.1995.
În acest sens, reține că atâta timp cât reclamantul a activat în cadrul societății pârâte tot ca sculer matrițer, prestând activitățile specifice în aceleași condiții și în același loc de muncă (bancul de lucru din Secția Sinterizate) ca și în perioada 01.01._91( pentru care i s-a recunoscut beneficiul grupei de muncă), în mod similar, acesta trebuia să fie încadrat în grupa I de muncă, în același procent de 50%, cu atât mai mult cu cât pentru același interval martorului U. - B. G. i-a fost recunoscut acest beneficiu.
Pe de altă parte, trebuie precizat că refuzul recunoașterii grupei de muncă în cazul reclamantului pentru intervalul arătat ar avea ca efect validarea unei conduite vădit discriminatorii manifestate de către același angajator între salariați aflați în situații identice, ceea ce contravine atât prevederilor interne(art. 5 din Codul Muncii; art. 16 din Constituția României), cât și practicii constante a CEDO în materie de discriminare (art. 14 din Convenție; cauza Palau – Martinez contra Franței; cauza Asnar contra Franței;)
Stabilirea datei 01.01.1995, ca dată limită de recunoaștere a grupei de muncă se datorează împrejurării că doar până la această dată beneficiul a fost recunoscut și în favoarea martorului U. - B. G. (aflat într-o situație identică), nefiind identificat niciun element ulterior în raport de care să opereze raționamentul expus anterior.
Cu alte cuvinte, raționamentul recunoașterii grupei de muncă pentru cel din urmă interval are la bază principiul nediscriminării ce trebuie să guverneze raporturile de muncă(art. 5 din Codul muncii), ce nu mai poate intra în discuție ulterior datei menționate, conduita discriminatorie, prefigurată în raport de salariați aflați într-o situație identică (reclamantul și martorul U. – B. G.), fiind reținută doar în ceea ce privește intervalul pentru care grupa de muncă a fost recunoscută și martorului U. - B. G..
Având în vedere considerentele expuse și reținând că nu există o justificare rezonabilă și obiectivă pentru aplicarea în cazul reclamantului a unui tratament diferențiat față de cel al colegului lui de echipă și căruia i s-a recunoscut grupa I de muncă în procent de 50% pentru intervalul 01.01.1992 – 01.01.1995, în temeiul art. 480 al. 2 Cod de procedură civilă, Curtea va admite în parte apelul și va schimba în parte sentința atacată, potrivit dispozitivului.
Vor fi păstrate restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de reclamantul P. G. împotriva sentinței civile nr. 1967 din 08.06.2015 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A. și în consecință:
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.01.1992 – 01.01.1995 a fost desfășurată în grupa I de muncă în procent de 50% și obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Păstrează restul dispozițiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. C. B. D. G. D. ȚARINĂ
Red. D.G. /Tehn. D. B.
4 ex./22.02.2016
Judecător fond: P. U.
| ← Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 111/2016. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 101/2016.... → |
|---|
