Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 111/2016. Curtea de Apel CLUJ

Comentarii

0

Decizia nr. 111/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 111/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 111/A/2016

Ședința publică din 19 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: L. D.

JUDECĂTOR: S. D.

GREFIER: C. M.

S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamantul G. L. și de pârâtul I. DE P. JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD împotriva sentinței civile nr. 295 din 18 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, privind și pe pârâtul intimat M. A. INTERNE, având ca obiect calcul drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului apelant, avocat P. E.-G., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că a fost urmată procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, formulându-se întâmpinări în cauză de către pârâtul apelant Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud la apelul formulat de către reclamantul apelant, înregistrată, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 11 noiembrie 2015, de către pârâtul intimat M. A. Interne, înregistrată, prin serviciul de registratură al instanțelor, la data de 11 noiembrie 2015, de către reclamantul apelant la apelul formulat de către pârâtul apelant, înregistrată, prin serviciul de registratură al instanței, la datele de 16 noiembrie 2015 și 17 noiembrie 2015, și răspuns la întâmpinare din partea reclamantului apelant, înregistrat, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 26 noiembrie 2015.

Reprezentanta reclamantului apelant depune la dosar în susținerea apelului cu titlu de practică judiciară decizia nr. 16/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.

În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Noul Cod de procedură civilă Curtea pune în discuția părții prezente estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.

Reprezentanta reclamantului apelant estimează că această cauză se poate soluționa la acest termen de judecată.

Curtea, după deliberare, estimează că această cauză se va soluționa la acest termen de judecată, având în vedere și poziția procesuală a părții prezente.

Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelurilor.

Reprezentanta reclamantului apelant solicită admiterea apelului declarat de acesta, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii în întregime, atât în ceea ce privește obligarea pârâtului I.P.J. Bistrița-Năsăud la plata unui ajutor echivalent cu două salarii ale funcției de bază pentru fiecare an întreg rămas până la îndeplinirea vârstei limită de pensionare și a dobânzii aferente, cât și în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. A. Interne, cu obligarea pârâtului apelant Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial pentru declarare și motivare apel, conform chitanței aflată la fila 9 din dosar, și conform chitanței depusă azi pentru susținerea apelului.

Consideră că sentința apelată este nelegală cu privire la acest aspect față de dispozițiile legale, respectiv art. 13 alin. 2 din Legea nr. 284/2010 care în alin. 1 prevăd că în anul 2011 nu se acordă ajutor, dar în alin. 2 se specifică faptul că în anul 2011 prevederile alin. 1 nu se aplică în situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt serviciului militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.

Apreciază că reclamantul apelant a fost declarat inapt, a fost pensionat pe motiv de boală, astfel încât și prin prisma acestor dispoziții acțiunea a fost întemeiată și apelul este întemeiat, dar și prin prisma dispozițiilor deciziei nr. 16/08.06.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care se menționează faptul că acordarea acestor ajutoare a fost limitat suspendată și anume pentru perioada 03 iulie – 31 decembrie 2010, astfel încât consideră că în mod temeinic trebuia să se admită și acest petit al reclamantului, sens în care solicită admiterea apelului prin prisma acestor motive de nelegalitate.

Consideră că și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Interne a fost admisă în mod neîntemeiat de către instanța de fond, întrucât acesta este ordonator de credite și trebuia să asigure alimentarea bugetelor instituțiilor din subordine, mai ales în cazul în care se ivește plata unor drepturi care erau prevăzute în buget.

În ceea ce privește apelul formulat de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud solicită respingerea acestuia și să se aprecieze că în mod corect instanța de fond a dispus calcularea corectă a ajutorului cuvenit și anume față de dispozițiile Legii nr. 284/2010 care prevedea că ajutoarele să fie calculate la salariul net și nu la cel brut așa cum a fost aprobată legea pe 2010, respectiv a Legii nr. 330/2009, în mod corect s-a dispus admiterea acțiunii reclamantului.

Acordarea acestui ajutor trebuia calculat conform calculelor făcute de către reclamant și astfel cum a verificat și prima instanță.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 295 din 18.09.2015 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Administrației și Internelor invocată de acest pârât.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul G. L. împotriva pârâtului M. A. Interne București, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G. L. împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud și în consecință:

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului diferența dintre valoarea netă a ajutorului cuvenit reclamantului egal cu 12 salarii ale funcției de bază (valoare calculată prin înmulțirea cu 12 a salariului funcției de bază de 2011 lei avut în luna decembrie 2011, luna schimbării poziției de activitate, din suma rezultată urmând a fi deduse contribuțiile datorate bugetului de stat și anume: CAS de 10,5%, CASS de 5,5% și impozit pe venit de 16%) și suma efectiv achitată de 9.106 lei;

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului dobânda legală pentru suma achitată benevol de 9106 lei pe perioada 21.12.2011 – 28.09.2012, iar pentru diferența datorată, calculată conform prezentei hotărâri, de la data scadenței – 21.12.2011 și până la data plății efective.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud la plata unui ajutor echivalent cu două salarii ale funcției de bază pentru fiecare an întreg rămas până la împlinirea vârstei limită de pensionare și a dobânzii legale aferente.

A fost obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud să plătească reclamantului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Interne este fondată întrucât raportul de muncă din care derivă drepturile solicitate s-a născut între reclamant și angajatorul său - Inspectoratul de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud.

Referitor la fond s-a constatat că raporturile reclamantului cu angajatorul au încetat la data de 21 decembrie 2011, reclamantul fiind clasat inapt pentru serviciul în poliție cu scoatere din evidență și încadrat în gradul III de invaliditate, cu drept la pensie.

Prin decizia nr._/2012 reclamantului i s-a acordat pensie de invaliditate, acesta neîndeplinind la data încetării raporturilor de muncă condițiile cerute de art. 52, art. 54 și art. 55 din Legea nr. 263/2010 pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă.

Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea-cadru nr. 284/2010, reclamantul a beneficiat de suma netă de 9106 lei, achitată la data de 28 septembrie 2012, aspect necontestat în cauză și atestat prin adresa nr._/14.07.2014 depusă la dosar.

Potrivit adresei nr._/30.07.2015 depusă la dosar, salariul funcției de bază din luna schimbării poziției de activitate a fost în cuantum brut de 2011 lei, compus potrivit art. 4 alin. 3 din anexa VII capitolul II din Legea nr. 284/2010 din salariul de funcție, salariul gradului profesional deținut, gradații.

Raportat la vechimea efectivă ca polițist reclamantul este îndreptățit la un ajutor egal cu 12 salarii ale funcției de bază, aspect recunoscut de pârât.

Dreptul a fost recunoscut reclamantului, la data de 28 septembrie 2012 plătindu-i-se suma de 9106 lei, conform adresei nr._/14.07.2014.

Calculul dreptului cuvenit reclamantului este greșit, întrucât s-a avut în vedere un cuantum net al salariului funcției de bază din luna decembrie 2009, diminuat cu 25% și majorat cu 15%, potrivit Ordinului MAI nr. S/214 din 05.10.2011 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M. A. Interne. Conform art. 20 alin. 1 din anexa VII din Legea-cadru nr. 284/2010 baza de calcul a ajutorului cuvenit reclamatului este salariul funcției de bază din luna schimbării poziției de activitate (în speță cel din decembrie 2011), adică suma brută de 2011 lei, compusă potrivit adresei nr._/30.07.2015 depusă la dosar (f. 14) din salariul de funcție (1475 lei), salariul de grad (239 lei) și gradație (297 lei).

Potrivit art. 4 alin. 3 din capitolul II al anexei VII, salariul funcției de bază este compus din salariul de funcție, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, salariul de comandă.

Pentru a stabili baza de calcul a ajutorului în funcție de salariul funcției de bază în cuantum net nu pot fi avute în vedere prevederile art. 94 alin. 5 din Codul fiscal, în forma în vigoare la data încetării raporturilor de serviciu – 21.12.2011 și nici decizia nr. 921/2012 a Curții Constituționale.

Prin urmare, față de legislația anterioară, se constată că noua lege – Legea-cadru nr. 284/2010 nu mai prevede expres calculul ajutorului raportat la salariul de bază de încadrare net, ceea ce înseamnă că legiuitorul a reglementat, cu începere din 1 ianuarie 2011, un alt mod de calcul al ajutorului și anume raportat la salariul de bază de încadrare brut.

În aceste condiții ajutorul trebuia calculat prin înmulțirea salariului de bază de încadrare brut avut în luna schimbării poziției de activitate – decembrie 2011 - de 2011 lei cu 12. Din suma astfel obținută se deduc contribuțiile datorate bugetului de stat și anume CAS de 10,5%, CASS de 5,5%, respectiv impozitul de 16%.

Întrucât obligația de plată a ajutorului s-a realizat cu întârziere, și într-un cuantum calculat greșit, pentru repararea integrală a prejudiciului s-a stabilit, în temeiul art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, că pentru suma achitată benevol de 9106 lei pârâtul datorează dobânda legală pe perioada 21.12.2011 – 28.09.2012, iar pentru diferența datorată, stabilită conform modului de calcul expus, de la data scadenței – 21.12.2011 și până la data plății efective.

În ceea ce privește plata ajutorului solicitat în baza dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, tribunalul a reținut că această normă este incidentă numai în cazul polițiștilor trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, așa cum s-a statuat prin decizia nr. 1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Întrucât reclamantul a trecut în rezervă pe motive medicale, fiind beneficiar al unei pensii de invaliditate și nu pentru limită de vârstă, anticipate sau anticipate parțiale, tribunalul nu poate recunoaște în favoarea sa dreptul la ajutorul reglementat de art. 20 alin. 2 din anexa VII din Legea-cadru nr. 284/2010.

În temeiul art. 453, art. 455 C.proc.civ., ținând seama de limitele admiterii acțiunii, tribunalul a obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud să plătească reclamantului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul G. L. și pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud.

Prin apelul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, s-a solicitat modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamant.

În motivare s-a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că ajutorul trebuia calculat prin înmulțirea salariului de bază de încadrare brut avut în luna schimbării poziției de activitate cu 12, sumă din care se deduc ulterior contribuțiile datorate bugetului de stat. În acest sens, arată că într-adevăr potrivit art. 20 alin. 1 și 2 din Capitolul II al Anexei VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar și polițiștii beneficiază, pentru activitatea depusă, (...) de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate”, însă potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 285/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „în anul 2011, indemnizațiile, compensațiile, sporurile, primele, ajutoarele, plățile compensatorii, compensațiile lunare pentru chirie și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora pentru luna octombrie 2010, majorat cu 15%”.

Baza de calcul a ajutoarelor pentru luna octombrie 2010 era reglementată de prevederile art. 12 alin. 2 din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 1 alin. l din Legea nr. 118/2010, coroborate cu cele ale pct. 38 de la art. I din O.U.G. nr. 58/2010 și ale pct. 8 și 13 la lit. c de la art. I din H.G. nr. 791/2010.

Astfel, potrivit art. 12 alin. 2 din O.U.G. nr. 1/2010, „după data de 1 ianuarie 2010, (...) ajutoarele, (...) se stabilesc în funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de 31 decembrie 2009, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009”.

În concluzie, în anul 2011 baza de calcul a ajutorului în discuție este reprezentată de solda/salariul de funcție net din ultima lună de activitate și calculat prin raportare la 31.12.2009, fără a fi afectată de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, cu modificările și completările ulterioare, diminuată cu 25% conform dispozițiilor Legii nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare și majorată cu 15% potrivit Legii nr. 285/2010.

Cât privește tratamentul fiscal al ajutoarelor, este de menționat faptul că, începând cu drepturile aferente lunii iulie 2010, sumele reprezentând ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate personalului militar la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condițiile de pensie, precum și ajutoare primite de polițiști aflați în situații similare, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislației în materie, devin impozabile, așa cum prevede pct. 38 de la art. I din O.U.G. nr. 58/2010 ( act normativ intrat în vigoare la data de 01 iulie 2010), iar potrivit pct. 8 și 13 la lit. c de la art. I din H.G. nr. 791/2010 (act normativ intrat în vigoare la 03 august 2010), aceste ajutoare fac parte din categoria veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, modalitatea de stabilire a impozitului prevăzută în cazul acestor ajutoare fiind cea care reglementează determinarea impozitului pe veniturile din salarii obținute în afara funcției de bază.

Referitor la modalitatea de impunere a ajutoarelor acordate polițiștilor la data încetării raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, în anul 2011, respectiv la reținerea contribuțiilor sociale individuale obligatorii asupra acestor ajutoare, menționăm că potrivit art. 296 ind. 4 alin. 1 lit. a) și o) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare până la 31 decembrie 2011, veniturile din salarii și orice alte sume de natură salarială sau avantaje asimilate salariilor în vederea impunerii constituie baza lunară de calcul a contribuțiilor sociale individuale obligatorii, ori aceste ajutoare erau și sunt prevăzute în normele metodologice de aplicare a Codului fiscal ca fiind venituri din salarii.

În concluzie, în luna ieșirii la pensie a reclamantului, salariul funcției de bază a acestuia a fost considerat 1455 lei conform prevederilor legale. La acest salariu al funcției de bază a fost aplicată diminuarea cu 25%, respectiv majorarea cu 15%, rezultând suma de 1255 lei la care s-a aplicat un impozit de 16%, rezultând suma de 1054 lei, acesta fiind venitul net al reclamantului la data trecerii în rezervă. Prin urmare, drepturile bănești de care a beneficiat reclamantul erau rezultatul înmulțirii acestui salariu cu 12.

Din suma rezultată au fost scăzute contribuțiile pentru C.A.S. respectiv C.A.S.S., respectiv impozitul prevăzut de art. 55 raportat la art. 94 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, a rezultând o sumă netă de 9.106 lei, achitată reclamantului la data de 28.09.2012.

În drept, a invocat prevederile art. 95 alin. (2), art. 456, art. 459, art. 466 - 471 C.proc.civ., Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Prin apelul declarat de reclamantul G. L., s-a solicitat admiterea apelului, cu admiterea în întregime a acțiunii, cu cheltuieli de judecată în apel.

În motivare s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (2) Cap. II, Anexa VII din Legea nr. 284/2010 reclamantul era îndreptățit la data trecerii în rezervă și la primirea unui ajutor egal cu două salarii ale funcției de bază pentru fiecare an întreg până la împlinirea limitei de vârstă pentru pensionare, adică 3 salarii raportate la salariul avut la data trecerii în rezervă x 2 (având în vedere existența deciziei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă nr._/27.05.2015, pe care o anexează).

Prin urmare potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 reclamantul având în vedere că a fost clasat „inapt” fără posibilitatea menținerii în activitate trebuie să beneficiez și de acest ajutor.

Întrucât nu i-a fost acordat acest drept apreciază că se cuvine și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente.

Invocând dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 22/2002 apelantul a solicitat și respingerea excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. A. Interne, deoarece acesta este ordonatorul principal de credite față de pârâtul de rândul 2, I. Județean de Poliție Bistrița-Năsăud.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Apelul declarat de reclamantul G. L.

Așa cum în mod judicios a reținut prima instanță, prin decizia nr. 1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie conform art. 521 alin. 3 Cod procedură civilă, s-a stabilit că sintagma „pensie de serviciu” din conținutul art. 20 alin. 2 din anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010 include doar categoriile de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată și pensie anticipată parțială, prevăzute de art. 51 lit. a) - c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Pensia de invaliditate, ca și categorie de pensie distinctă de pensia de serviciu, conform art. 10 din Legea nr. 164/2011, republicată, în prezent abrogată (act normativ ce prevedea 3 categorii de pensii: pensia de invaliditate, pensia de serviciu și pensia de urmaș) reglementată de art. 51 lit. d din Legea nr. 263/2010 nu acordă beneficiarului dreptul la ajutorul reglementat de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, cap. II, secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010.

D. urmare, reținând că reclamantul a trecut în rezervă pe motive medicale, fiind beneficiar al unei pensii de invaliditate și nu pentru limită de vârstă, anticipate sau anticipate parțiale, acesta nu poate beneficia de dreptul la ajutorul reglementat de art. 20 alin. 2 din anexa VII din Legea-cadru nr. 284/2010.

Nici motivul de apel privind greșita soluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Interne nu este întemeiat, întrucât numai instituția cu care reclamantul a încheiat raportul de muncă justifică legitimare procesuală pasivă. Or, în condițiile în care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului M. A. Interne la plata unor drepturi de natură salarială și nu la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale de către pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud (care are personalitate juridică conform art. 12 alin. 2 din Legea 218/2002), nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 4 alin. 1 din OG 22/2002, conform cărora „ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii”.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Apelul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud

Pârâtul nu s-au mai prevalat în apel de Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. S/308/08.02.2011 privind aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr.285/2010, ci strict de prevederile Legii nr.285/2010, în raport de care, alături de normele de trimitere evocate, sunt fixate limitele devolutive în calea de atac în care, prin urmare, părțile au investit instanța de apel cu apărări bazate pe alte norme legale decât cele invocate în cauzele similare anterioare.

În acest context juridic, Curtea de Apel constată în prealabil că disputa dintre părți are ca obiect baza de calcul a ajutoarelor acordate cu ocazia trecerii în rezervă, precum și tratamentul fiscal aplicabil acestor sume.

Astfel, reclamantul susține că baza de calcul a ajutoarelor prevăzute de art.20 alin.1 din anexa VII a Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, conform cărora: „La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate….”

Pârâtul opune acestor prevederi legale pe cele ale art. 5 alin. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, conform cărora:

„În anul 2011, indemnizațiile, compensațiile, sporurile, primele, ajutoarele, plățile compensatorii, compensațiile lunare pentru chirie și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora pentru luna octombrie 2010, majorat cu 15%.”

Continuându-și raționamentul juridic, pârâtul evocă dispozițiile art. 12 alin. 2 din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, conform cărora:

„După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele, plățile compensatorii/indemnizațiile prevăzute la alin. (1) și compensațiile de chirie se stabilesc în funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de 31 decembrie 2009, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.”

Prin urmare, Legea nr. 284/2010 invocată de reclamant instituie ca bază de calcul a ajutoarelor acordate la trecerea în rezervă, solda funcției de bază avută în luna schimbării poziției de activitate, așadar în speță în luna decembrie 2011, iar prevederile Legii nr. 285/2010 și ale OUG nr. 1/2010 fac trimitere la baza de calcul din luna decembrie 2009.

Examinând raportul dintre prevederile Legilor nr. 284/2010 și nr. 285/2010, Curtea reține că Legea nr. 285/2010 este ulterioară Legii nr. 284/2010 și, având aceeași forță ierarhică (legi organice), este în măsură să stabilească un regim derogator de la aceasta, conform principiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

A doua observație este că Legea nr. 285/2010 reglementează expres salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, fiind actul normativ special în materie, spre deosebire de Legea nr. 284/2010 care reprezintă legea cadru generală în domeniul salarizării, ceea ce determină și sub acest aspect prevalența normei speciale față de cea generală.

Această opțiune a legiuitorului pentru stabilirea prin Legea nr. 285/2010 a unei alte baze de calcul decât cea prevăzută de Legea nr. 284/2010 își are justificarea în atributul său suveran și exclusiv de apreciere asupra efortului financiar impus de executarea obligațiilor de plată a ajutoarelor în discuție.

Trebuie reținut, de altfel, că legiuitorul pentru anul 2013 a plafonat aceste ajutoare în raport de baza de calcul al acestora utilizate pentru luna decembrie 2011 (art. 3 din OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare); pentru anul 2014 a sistat acordarea lor (art. 10 alin. 1 din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice), iar pentru anul 2015 a limitat cuantumul lor în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora utilizat pentru luna decembrie 2009 (art. 12 alin. 2 din OoooOoOUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice), ceea ce reflectă adaptarea continuă a legislației în domeniu la posibilitățile financiare ale statului.

În acest context, instanța de apel evocă dezlegările Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că:

„Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr._ /11 și_/11). „

De asemenea, prin Decizia nr. 334/12.06.2014, Curtea Constituțională a statuat că:

„Ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă însă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De altfel, în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, când, analizând obiecția de neconstituționalitate a Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, a statuat că indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă "reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional".

Prin urmare, numai în aparență normele Legii nr. 285/2010 intră în coliziune cu cele ale Legii nr. 284/2010 sub aspectul bazei de calcul utilizată la stabilirea ajutoarelor acordate cu ocazia trecerii în rezervă, deoarece legiuitorul, în virtutea atribuțiilor sale, a optat ca în anul 2011 să utilizeze baza de calcul din luna octombrie 2010, care, la rândul său, se raportează la cea din decembrie 2009, diminuată cu 25% în baza Legii nr. 118/2010 și majorată ulterior cu 15%, aplicată în mod corect și legal de pârâte la determinarea cuantumului ajutorului cuvenit reclamantului.

Sub aspectul tratamentului fiscal al ajutorului acordat reclamantului, Curtea va avea în vedere că acesta a contestat prin acțiunea dedusă judecății numai reținerea contribuțiilor sociale, apreciind că ajutorul în discuție este exceptat de la plata acestor contribuții, conform art. 296⁴ și art. 296¹⁴ din Legea nr. 571/2003.

Contrar acestor susțineri, art.296⁴ din același act normativ prevede că:

„(1) Baza lunară de calcul al contribuțiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 296^3 lit. a) și b), reprezintă câștigul brut realizat din activități dependente, în țară și în străinătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, care include:

d) drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;”

În același context, art.296¹⁵ și art.296¹⁶ din Legea nr.571/2003 în forma în vigoare la 10.08.2011, nu include solda funcției de bază sau ajutorul în discuție în categoria excepțiilor generale și a excepțiilor specifice de la regula cuprinderii în baza lunară a contribuțiilor sociale obligatorii.

O atare excludere a plăților compensatorii acordate cu ocazia trecerii în rezervă de la plata contribuțiilor sociale obligatorii a fost legiferată prin O.U.G. nr.125/27.12.2011 (publicată în Monitorul Oficial nr.938 din 30.12.2011), care însă nu poate produce efecte retroactive, aplicându-se numai situațiilor născute ulterior intrării sale în vigoare.

Prin urmare, principiul neretroactivității legii civile, însoțit de principiul fiscal al eficienței impunerii obligă la aplicarea legislației fiscale din momentul nașterii dreptului la plăți compensatorii (21.12.2011), cu consecința reținerii contribuțiilor sociale datorate bugetului de stat consolidat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 480 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă se va admite apelul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 295 din 18.09.2015 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr._, care va fi schimbată în parte în sensul că se va respinge ca nefondată cererea reclamantului G. L. de obligare a pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud la plata diferenței de plăți compensatorii și a capătului de cerere accesoriu referitor la plata dobânzii legale aferente.

Păstrează dispozițiile de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale aferentă sumei de 9106 lei pentru perioada 21.12.2011 – 28.09.2012, care nu au fost apelate, precum și de respingere a cererii de plată a ajutorului prevăzut de art. 20 alin. 2 din Cap. II al Anexei VII din Legea nr. 284/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul G. L. domiciliat în comuna Târlișua, ., județul Bistrița-Năsăud, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 295 din 18.09.2015 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr._ .

Admite apelul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud cu sediul în Bistrița, .. 1-3, județul Bistrița-Năsăud, CUI_, cont bancar RO17TREZ1015032XXX003248, împotriva sentinței civile nr. 295 din 18.09.2015 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge ca nefondată cererea reclamantului G. L. de obligare a pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud la plata diferenței de plăți compensatorii și a dobânzii legale aferente.

Păstrează dispozițiile de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale aferentă sumei de 9106 lei pentru perioada 21.12.2011 – 28.09.2012, precum și de respingere a cererii de plată a ajutorului prevăzut de art. 20 alin. 2 din Cap. II al Anexei VII din Legea nr. 284/2010.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. D. S. D.

GREFIER,

C. M.

Red.L.D./S.M.

5 ex./ 18.02.2016

Jud.fond: G. C. F.

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3/2016....		Obligaţie de a face. Hotărâre din 27-01-2016, Curtea de Apel CLUJ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță