Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 250/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 250/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Completul A 10
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 250/A/2016
Ședința publică din data de 1 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul C. C. SIGHETU MARMAȚIEI împotriva sentinței civile nr. 1086 din 27 octombrie 2015 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr._ privind și pe intimata reclamantă G. T. M., având ca obiect litigiu de muncă – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este declarat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea de Apel Cluj este competentă material și teritorial să judece apelul, conform art. 96 pct.2 C.proc.civ. raportat la dispozițiile art. 95 pct.1 și art. 209 și 210 din Legea nr. 62/2011.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere că părțile au solicitat judecata și în lipsă, reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1086 din 27.10.2015 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._ /2014, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei invocată din oficiu; a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta G. T. M. împotriva pârâtului C. C. Sighetu Marmației și a fost obligat pârâtul să calculeze și să-i plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite potrivit sentințelor civile nr. 45/15.01.2010 și nr. 430/12.03.2010 pronunțate de Tribunalul Maramureș începând din data de 12.03.2012, respectiv prin sentința civilă nr. 1584/19.10.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș începând din data de 19.10.2012, iar prin sentința civilă nr. 1778/06.11.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș începând din data de 06.11.2012 și până la data plății efective, cu mențiunea că dobânda se datorează doar pentru sumele restante neachitate, cuantumul acestora diminuându-se după fiecare tranșă de plată efectuată.
Au fost respinse ca prescrise pretențiile reclamantei privind acordarea dobânzilor legale aferente obligațiilor de plată stabilite prin sentințele civile nr. 45/15.01.2010 și nr. 430/12.03.2010 pentru perioada dintre data scadenței și data de 11.03.2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că titlurile executorii pentru a căror neexecutare sau executare cu întârziere s-a solicitat plata dobânzii penalizatoare sunt hotărâri pronunțate în litigii referitoare la drepturile salariale care decurg din derularea raporturilor de muncă, lato sensu, astfel că le sunt aplicabile dispozițiile art. 278 pct. 1 codul de procedură civilă din 1865, ale art. 274 din Codul muncii, potrivit cărora hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau alte drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă.
Așa fiind, sunt incidente prevederile art. 171 din Codul muncii, care prevăd un termen de prescripție de 3 ani pentru dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale.
Obligațiile de plată stabilite prin hotărârile invocate devenind scadente la data pronunțării hotărârilor, se naște și dreptul de a pretinde și daune pentru neexecutarea obligației la scadență.
În considerentele deciziei nr. 7/2015 din_ completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Î.C.C.J. a stabilit că neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligațiilor de plată stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile constituie o faptă distinctă de cea constatată prin respectivul titlu executoriu.
Ca atare, în ce privește prescripția dreptului la daune pentru neexecutarea obligațiilor de plată stabilite prin sentințele civile nr. 45/15.01.2010 și nr. 430/12.03.2010 sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958, reglementare referitoare la prescripția extinctivă anterioară intrării în vigoare a Codului civil din 2009, fiind vorba de prescripții începute a fi curs mai înainte de data de 1 octombrie 2011, potrivit dispozițiilor art. 3 și 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Invocând dispozițiile art. 3 alin. 1, art. 7 alin. 2 și art. 12 din Decretul nr. 167/1958 daunele-interese moratorii pentru executarea cu întârziere a creanțelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestații succesive și sunt datorate pentru întreaga perioadă de executare cu întârziere și calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenței acestor creanțe.
Ca atare, față de titlurile executorii anterioare datei de 01.10.2011 a intrării în vigoare a Codului civil din 2009, reclamanta este îndreptățită la daune-interese moratorii pentru o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de plată a dobânzii, restul pretențiilor fiind prescrise.
Pe fond, tribunalul a reținut că între reclamantă pârât s-au derulat raporturi de muncă, prin sentințele evocate, rămase irevocabile, pârâtul fiind obligat la plata unor drepturi salariale, fără a se acorda dobânda legală aferentă, nefiind formulată o astfel de cerere în acel cadru procesual.
Plata drepturilor bănești stabilite prin titlurile executorii menționate nu a fost efectuată integral până la data introducerii prezentei acțiuni, în privința plății fiind incidente prevederile O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările ulterioare, respectiv O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și O.U.G. nr. 92/18.12.2012, ce au stabilit eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești și suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită, ca și faptul că sumele urmează a fi actualizate cu indicele prețurilor de consum.
Evocând decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii, cu dezlegări obligatorii, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă în baza art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv a dispozițiilor art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul C. C. SIGHETU MARMAȚIEI, solicitând desființarea sentinței civile atacate, ca netemeinică și nelegală.
În motivare s-a arătat în esență că O.U.G. nr. 71/2009 nu prevede plata dobânzii legale, astfel încât pârâta nu are temei legal pentru acordarea acestor accesorii, respectiv nu se poate reține culpa sa pentru acordarea unor daune interese, rațiunea pentru care O.U.G. nr. 71/2009 a fost adoptată, fiind „menținerea echilibrelor bugetare și în mod implicit respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv redresarea nivelului deficitului bugetar, astfel cum rezultă din preambulul actului normativ” - citat din sentința civilă nr. 494/05.02.2014 dosar nr._/99/2013.
S-a mai precizat că întrucât se solicită accesorii la sume câștigate în litigii ce s-au desfășurat sub incidența vechiului Cod civil, și prezenta cauză se circumscrie judecății în baza vechiului cod civil și nu a noului Cod civil.
În drept, invocă dispozițiilor art. 466 din Noul Cod de Procedură Civilă și următoarele, precum și dispozițiile art. 61 și 62 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Apelul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
În acest sens, Curtea notează că sunt obligatorii pentru instanțe dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin recursuri în interesul legii și prin hotărârile prealabile pronunțate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conform prevederilor art. 517 alin. 4 și art. 521 alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă.
Or, prin decizia în interesul legii nr. 2/2014, s-a statuat în sensul că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”, considerentele fiind în mod evident în sensul existenței unei obligații legale de plată a acestor dobânzi, iar nu a unei facultăți din partea ordonatorilor de credite.
După cum, de asemenea, prin decizia nr. 21/2015, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat, similar, în sensul că „în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1.523 alin. (2) lit. d) din Codul civil raportat la art. 166 alin. (1) și (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [art. 161 alin. (1) și (4) din Codul muncii în forma anterioară republicării] și art. 1088 din Codul civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1.535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii”.
Față de aceste soluții pronunțate, cu forță juridică similară actelor normative pentru instanțe, Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile de nelegalitate aduse de pârât sub aspectul inexistenței situației unor creanțe ajunse la scadență și neplătite; al inexistenței unei culpe în plata eșalonată a drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești definitive/irevocabile; al prescripției dreptului la acțiune.
Sunt relevante considerentele ce au stat la baza pronunțării acestor decizii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de apel făcând trimitere la acestea, fără a fi necesară redarea lor în considerentele prezentei decizii, din moment ce sunt publicate în Monitorul Oficial și prezumate a fi cunoscute de către fiecare.
Nici motivul de apel cu privire la lipsa incidenței în cauză a Noului Cod civil nu este întemeiat, întrucât, așa cum judicios a apreciat și tribunalul, sentința civilă nr. 45/15.01.2010 și nr. 430/12.03.2010 au fost pronunțate anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil (01.10.2011), astfel încât în mod legal prima instanță a reținut incidența în cauză și a dispozițiilor al Codului civil din 1865.
De altfel, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2/2014, se pot acorda daune-interese sub forma dobânzii legale, atât conform dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, cât și ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. C. SIGHETU MARMAȚIEI cu sediul în Sighetu Marmației, ..46, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1086 din 27.10.2015 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._ /2014, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01 februarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. T. D. C. G.
GREFIER,
N. N.
Red. I.T./S.M.
5 ex./29.02.2016
Jud.fond. G. B.
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
